Cartea a patra a Regilor
cap. 23-25
Capitolul 23
1. Atunci a trimis regele să fie chemaţi toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
2. Apoi s-a dus regele în templul Domnului şi toţi Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au mers cu el, şi preoţii şi proorocii şi tot poporul de la mic până la mare şi au citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului, ce s-a găsit în templul Domnului.
3. După aceea a stat regele pe un loc înalt şi a încheiat înaintea Domnului legământ ca să urmeze Domnului şi să păzească poruncile Lui, descoperirile Lui şi legiuirile Lui cu toată inima sa şi cu tot sufletul, ca să împlinească cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta.
4. Apoi regele a poruncit lui Hilchia arhiereul, preoţilor de mâna a doua şi celor ce stăteau de strajă la prag, să scoată din templul Domnului toate lucrurile făcute pentru Baal, pentru Astarte şi pentru toată oştirea cerului şi să le ardă afară din Ierusalim, în valea Chedronului, iar cenuşa lor să o ducă la Betel.
5. A izgonit după aceea pe preoţii idolilor pe care-i puseseră regii Iudei, ca să facă tămâieri pe înălţimi, în cetăţile Iudei şi în împrejurimile Ierusalimului, şi care tămâiau pe Baal, soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului.
6. Atunci au scos Aşera din templul Domnului afară din Ierusalim, la pârâul Chedron, au ars-o la pârâul Chedron şi au făcut-o praf; şi praful l-au aruncat asupra cimitirului obştesc al poporului.
7. Apoi au dărâmat casele de desfrâu care se aflau lângă templul Domnului, unde femeile ţineau veşminte pentru Astarte;
8. Au scos pe toţi slujitorii idolilor din cetăţile lui Iuda şi au spurcat înălţimile pe care ei săvârşeau tămâieri, de la Gheba până la Beer-Şeba, stricând înălţimile de la porţi: cea care se afla la poarta lui Iosua, căpetenia cetăţii, şi cea care se afla în partea stângă a porţilor cetăţii.
9. De atunci slujitorii înălţimilor nu aduceau jertfe pe jertfelnicul Domnului celui din Ierusalim, ci mâncau numai azime cu fraţii lor.
10. După aceea regele a spurcat locurile de jertfă din valea fiilor lui Hinom, ca nimeni să nu mai treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc lui Moloh.
11. A nimicit caii pe care regii lui Israel îi aşezaseră în cinstea soarelui înaintea intrării templului Domnului, aproape de locuinţa eunucului Netan-Melec cea din Parvarim, iar carul soarelui l-a ars.
12. Jertfelnicele cele de pe acoperişul foişorului lui Ahaz, pe care le făcuseră regii Iudei, şi jertfelnicele pe care le făcuse Manase în amândouă curţile templului Domnului, le-a dărâmat regele şi le-a luat de acolo, aruncând molozul lor în pârâul Chedronului.
13. Apoi a spurcat regele cele două înălţimi din faţa Ierusalimului, din dreapta Muntelui Măslinilor, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, pentru Astarte, idolul Sidonului, pentru Chemoş, idolul Moabului, şi pentru Milcom, idolul Amoniţilor.
14. A sfărâmat stâlpii idoleşti şi a tăiat Aşerele şi locul lor l-a umplut cu oase omeneşti.
15. De asemenea şi jertfelnicul cel din Betel şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în păcat, le-a stricat regele Iosia şi a ars înălţimea aceasta şi a făcut-o praf; şi a mai ars şi pe Aşera.
16. Şi întorcând capul, Iosia a văzut mormintele ce erau acolo pe munte, şi a trimis de a luat oasele din morminte şi le-a ars pe jertfelnic şi l-a spurcat după cuvântul Domnului, rostit de omul lui Dumnezeu care prezisese întâmplarea aceasta, când stătea Ieroboam în timpul unei sărbători înaintea jertfelnicului. După aceea, întorcându-se, Iosia a ridicat ochii la mormântul omului lui Dumnezeu care prezisese întâmplarea aceasta,
17. Şi a zis: "Ce mormânt este acesta, pe care-l văd eu?" Iar locuitorii cetăţii i-au răspuns: "Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a prevestit cele ce tu faci cu jertfelnicul din Betel".
18. Iosia a zis: "Lăsaţi-l în pace; nimeni să nu atingă oasele lui". Şi au păstrat oasele lui şi oasele proorocului care venise din Samaria.
19. De asemenea a dărâmat Iosia şi toate capiştile înălţimilor din cetăţile samarinene, pe care le făcuseră regii lui Israel, mâniind pe Domnul, şi a făcut cu ele ceea ce făcuse şi în Betel;
20. Şi a junghiat pe jertfelnice pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo; a ars oase omeneşti pe jertfelnice şi apoi s-a întors în Ierusalim.
21. După aceea a poruncit regele la tot poporul şi a zis: "Săvârşiţi Paştile Domnului Dumnezeului vostru, după cum este scris în această carte a legii!"
22. Pentru că nu se mai săvârşise astfel de Paşti din zilele Judecătorilor, care judecaseră pe Israel, în tot timpul regilor lui Iuda şi al regilor lui Israel;
23. Iar în anul al optsprezecelea al regelui Iosia s-au săvârşit aceste Paşti ale Domnului, în Ierusalim.
24. A mai nimicit regele Iosia pe cei ce se îndeletniceau cu chemarea morţilor, pe vrăjitori, pe terafimii, idolii şi toate urâciunile care se iviseră în pământul lui Iuda şi în Ierusalim, ca să împlinească cuvintele legii, scrise în cartea pe care o găsise Hilchia preotul în templul Domnului.
25. Asemenea lui Iosia n-a mai fost rege înainte de el, care să se fi întors la Domnul cu toată inima sa, cu toate puterile sale şi cu tot sufletul său, după toată legea lui Moise, dar nici după el nu s-a mai ridicat altul asemenea lui.
26. Cu toate acestea Domnul n-a schimbat marea iuţime a mâniei Sale, cu care se aprinsese mânia Sa asupra lui Iuda, din pricina tuturor relelor pe care le făcuse Manase ca să-L mânie.
27. Şi a zis Domnul: "Şi pe Iuda îl voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe Israel; şi voi lepăda oraşul acesta, Ierusalimul, pe care l-am ales şi casa despre care am zis: "Acolo va fi numele Meu".
28. Celelalte ştiri despre Iosia şi despre toate câte a făcut el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
29. În zilele lui s-a dus Faraonul Neco, regele Egiptului, împotriva regelui Asiriei, la râul Eufratului. Atunci a ieşit Iosia în întâmpinarea lui, iar acela când l-a văzut l-a omorât în Meghido.
30. Iar robii lui l-au luat mort din Meghido şi l-au dus la Ierusalim de l-au îngropat în gropniţa lui. Apoi a luat poporul ţării pe Ioahaz, fiul lui Iosia, i-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui lui.
31. Ioahaz era de douăzeci şi trei de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim trei luni. Numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
32. Ioahaz a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui.
33. Dar l-a legat Faraonul Neco în Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim, şi a pus pe ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi o sută de talanţi de aur.
34. Apoi Faraonul Neco a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul lui Iosia, tatăl lui, dar i-a schimbat numele în Ioiachim; pe Ioahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a murit.
35. Ioiachim a dat lui Faraon aurul şi argintul; şi a preţuit el şi pământul, ca să se dea argint după porunca lui Faraon; şi a cerut la fiecare din poporul ţării să aducă după preţuirea sa aur şi argint ca să dea Faraonului Neco.
36. Ioiachim însă era de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei lui era Zebuda, fiica lui Pedaia, din Ruma. Acesta a făcut rele înaintea Domnului, cum făcuseră şi părinţii lui.
Capitolul 24
1. În zilele lui Ioiachim a venit cu război Nabucodonosor, regele Babilonului, şi Ioiachim a ajuns supusul lui timp de trei ani, dar apoi s-a răsculat împotriva lui.
2. Atunci Domnul a trimis asupra lui cete de Caldei, cete de Sirieni, cete de Moabiţi şi cete de Amoniţi; şi le-a trimis asupra lui Iuda, ca să-l piardă, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit prin robii Săi, proorocii.
3. Aceasta s-a făcut cu Iuda numai din porunca Domnului, ca să fie lepădat de la faţa Lui pentru păcatele lui Manase şi pentru tot ce făcuse acesta;
4. Şi pentru sângele nevinovat pe care-l vărsase el, umplând tot Ierusalimul, Domnul n-a vrut să-l ierte.
5. Celelalte ştiri despre Ioiachim şi despre tot ce a făcut el sunt scrise în cartea Cronicilor regilor lui Iuda.
6. Ioiachim a răposat cu părinţii săi, iar în locul lui s-a făcut rege Iehonia, fiul său.
7. Regele Egiptului n-a mai ieşit din ţara sa, pentru că regele Babilonului a luat regelui Egiptului tot ce avea acesta de la râul Egiptului până la râul Eufratului.
8. Iehonia era de optsprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim trei luni. Numele mamei lui era Nehuşta, fiica lui Elnatan, din Ierusalim.
9. El a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, în toate, aşa cum făcuse tatăl său.
10. În vremea aceea slujitorii lui Nabucodonosor, regele Babilonului, au venit asupra Ierusalimului şi au împresurat cetatea. Iar după ce slugile lui au înconjurat cetatea, a venit şi regele Nabucodonosor.
11. Şi a ieşit Iehonia, regele lui Iuda, la regele Babilonului, împreună cu mama sa, cu slujitorii săi, cu căpeteniile şi eunucii lui,
12. Şi l-a luat rob regele Babilonului în al optulea an al domniei sale;
13. Şi a scos toate comorile templului Domnului şi comorile casei domneşti, şi a sfărâmat, după cum spusese Domnul, toate vasele cele de aur pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, pentru templul Domnului, şi ţa dus în robie tot Ierusalimul,
14. Pe toţi fruntaşii şi pe toţi oamenii viteji, aproape zece mii de robi, cu toţi dulgherii şi fierarii, şi n-a rămas nimeni decât numai poporul ţării cel sărac.
15. Şi a dus şi pe Iehonia la Babilon; de asemenea au dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama şi femeile regelui, pe eunucii lui şi pe puternicii ţării;
16. Toată oştirea în număr de şapte mii, teslarii, fierarii în număr de o mie, şi toţi oamenii vârstnici şi buni de oştire i-a dus regele Babilonului robi la Babilon.
17. Atunci regele Babilonului a pus rege în locul lui Iehonia, pe Matania, unchiul lui Iehonia, schimbându-i numele în Sedechia.
18. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
19. Şi a făcut şi acesta lucruri netrebnice în ochii Domnului, în toate, aşa cum făcuse şi Iehonia.
20. Şi mânia Domnului era peste Ierusalim şi peste Iuda atât de mare, încât i-a lepădat de la faţa Sa. Şi s-a lepădat şi Sedechia de regele Babilonului.
Capitolul 25
1. Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa asupra Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut împrejurul lui întărituri.
2. Şi a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
3. Iar în anul al unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate şi poporul ţării nu mai avea pâine.
4. Atunci cetatea a fost luată şi toţi ostaşii au fugit noaptea pe calea porţilor care se aflau între două ziduri, lângă grădina regelui. Caldeii însă stăteau împrejurul cetăţii; şi a ieşit şi regele pe calea ce duce în câmpie.
5. Dar a alergat oştirea Caldeilor după rege şi l-au ajuns în şesul Ierihonului; iar oştirea lui a fugit toată de la el.
6. Şi au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, şi l-au supus judecăţii.
7. Şi au junghiat pe fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au pus în lanţuri şi l-au dus la Babilon.
8. Iar în luna a cincea, în ziua a şaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
9. Şi a ars templul Domnului, casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc.
10. Iar oştirea Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat şi zidurile cele dimprejurul Ierusalimului.
11. Apoi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon şi celălalt popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului şi rămăşiţa poporului de rând.
12. Numai puţini din poporul sărac al ţării au fost lăsaţi de căpetenia gărzii, să lucreze viile şi ogoarele.
13. Caldeii au stricat şi stâlpii cei de aramă care erau în templul Domnului, postamentele, marea cea de aramă din templul Domnului şi arama lor au dus-o în Babilon.
14. Căldările, lopeţile, cuţitele, lingurile şi toate vasele de aramă, care se întrebuinţau la slujbă, le-au luat.
15. Şi a mai luat căpetenia gărzii cădelniţele, cupele şi tot ce era de aur şi ce era de argint.
16. Au luat cei doi stâlpi, marea şi postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.
17. Un singur stâlp era înalt de optsprezece coţi; coroana lui era de aramă şi înălţimea ei era de trei coţi; pereţii ei şi împletiturile dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era şi al doilea stâlp cu coroana lui.
18. Apoi a mai luat căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Ţefania, al doilea preot şi pe alţi trei care stăteau de strajă la prag.
19. Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni, care stăteau înaintea regelui şi care acum se aflau în cetate; pe căpetenia cea mare a oştirii, care înscria la oaste poporul şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.
20. Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.
21. Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis la Ribla, în ţinutul Hamat. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara lui.
22. Iar peste poporul care a rămas în ţara Iudei şi pe care l-a lăsat Nabucodonosor, regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Şafan.
23. Când au auzit toate căpeteniile şi ostaşii lor că regele Babilonului a pus căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii lor.
24. Şi a jurat Ghedalia acestora şi oamenilor lor şi le-a zis: "Nu vă temeri a fi supuşii Caldeilor. Aşezaţi-vă în ţara aceasta şi slujiţi regelui Babilonului şi va fi bine!"
25. Dar în luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elişama din neamul regesc, cu zece oameni şi a lovit pe Ghedalia şi acesta a murit şi a lovit şi pe Iudeii Şi pe Caldeii care erau cu el în Miţpa.
26. Atunci s-a sculat tot poporul, de la mic până la mare, cu căpeteniile oştirii şi s-au dus în, Egipt, pentru că se temeau de Caldei.
27. În anul al treizeci şi şaptelea de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci şi şaptea a acestei luni, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul urcării sale pe tron, a scos pe Ioiachim, regele Iudei, din temniţă,
28. A vorbit cu el prietenos şi a pus tronul lui mai sus de tronurile regilor care erau la el în Babilon;
29. I-a schimbat hainele lui de temniţă şi Ioiachim a mâncat totdeauna la masa regelui, în toate zilele vierii lui.
30. Cele trebuitoare hranei lui i-au fost date neîncetat de rege, zi cu zi, cât a trăit el.
