Sfântul Ioan tâmplarul sau calfa s-a născut și a crescut în mahalaua Galata din Constantinopol, unde lucra ca tâmplar de mobilă. Din pricina măiestriei sale lucra adesea pentru mulți musulmani de vază și având inimă milostivă, cu banii primiți pentru munca sa, săvârșea multe binefaceri.

Într-una din zile, un dregător musulman îi ceru să-l ia ucenic pe nepotul său. Deci tânărul îl însoțea pe Ioan la feluritele sale treburi și astfel merseră și la palatul sultanului, unde Ioan avea de lucru. La palat, tânărul începu a pizmui viața dusă de pajii sultanului și curând crescu în el dorința de a intra în rândurile lor. Astfel, îi spuse unchiului său că l-a rugat pe Ioan să pună o vorbă bună pe lângă dregătorii pe care ajunsese să-i cunoască la palat. Făcând aceasta Ioan, ucenicul său primi într-adevăr o slujbă la palat. Nu după multă vreme, tânărul ajunse la un rang înalt în slujba sultanului.

Într-o zi, tânărul îi spuse lui Ioan:

– Fiindcă ești învățat și știi să citești, te rog să-mi spui ce scrie în cărțile tale despre proorocul nostru pentru care Dumnezeu a zidit lumea și toate cele din ea.

Ca răspuns la cererea sa, Ioan îi spuse tânărului că este doritor să vorbească cu el despre orice altceva, afară de religie, știind cât putea fi de primejdioasă o astfel de convorbire. Însă la stăruința tânărului dimpreună cu jurământul că ce se va spune va rămâne între dânșii, Ioan îi spuse:

– Este un singur Dumnezeu adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos. Mahomed, în care credeți voi, a fost un om muritor, fără știință de carte, care nu a făcut niciun bine în lumea aceasta vreodată, nici nu a făcut vreo minune în vremea sa, precum ceilalți prooroci ai lui Dumnezeu în care credem noi creștinii. Voi sunteți cei ce l-ați făcut mare și-l țineți de prooroc. Dar ferească Dumnezeu să fi fost el prooroc! El a fost vrăjmaș al lui Dumnezeu și cu basmele și scornelile sale li s-a părut prielnic oamenilor simpli și neîncercați care l-au urmat, asa cum a proorocit cuvântul lui Dumnezeu, că a venit să amăgească lumea.

Auzind acestea, tânărul uită și de prietenie și de făgăduința de a păstra taina, începând să spună tuturor și pârându-l pe Ioan ca hulitor al lui Mahomed. Atunci musulmanii se adunară și începură să-l bată pe Ioan, apoi îl duseră la cadiu învinuindu-l a fi batjocorit credința musulmană. Apoi fu întemnițat, pus la cazne și asuprit să se lepede de Hristos și să primească credința musulmană. La aceasta Ioan răspunse:

 – Eu nu mă lepăd de preadulcele meu Iisus, că numai în El cred, Lui mă închin și pe El Îl mărturisesc a fi Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit.

Văzându-i hotărârea neclintită de a rămâne credincios credinței sale, cadiul îl osândi pe viață ca rob la galere. Însă după 6 luni, sfântul Ioan fu luat de pe corabie și adus din nou la închisoare unde fu pus la cazne vreme de 3 luni în nădejdea de a-l îndupleca să se facă musulman. În ciuda tuturor stăruințelor, sfântul mucenic rămase neclintit. Pentru aceasta fu osândit la moarte.

Chiar înaintea osândei, i se îngădui părintelui Andrei de la biserica Sfinților Teodor și Teofan, din apropiere de Vlanga, să meargă la Ioan și să îl împărtășească. Iar mai apoi i se tăie capul.

Astfel, sfântul Ioan tâmplarul de mobită din Galata, Constantinopol, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului, la 26 februarie 1575.