Pomenirea Sfântului Cuvios Marcu din Atena, mare nevoitor în Muntele Fracesc din Etiopia (secolul al IV-lea)

***

Acesta mai este cunoscut şi sub numele de Marcu Atenianul, căci Atena fusese locul naşterii sale. Părinţii lui trecuseră la cele veşnice după ce Marcu şi-a săvîrşit cea mai înaltă învăţătură la Atena. Atunci el a cugetat întru sine, că nici el nu va putea ocoli moartea, şi atunci lucrul cel mai de dorit este acela de a se pregăti cum se cuvine mai înainte pentru o plecare cuviincioasă din această viaţă. Împărţind toate averile sale săracilor, el a ieşit în largul mării pe o plută, cu credinţa nestrămutată în ajutorul lui Dumnezeu, pe care Il ruga să-1 îndrepte încotro Ii este sfîntă voia Sa. Dumnezeu, prin a Sa purtare de grijă, 1-a păzit pe robul Său Marcu şi a adus pluta în Libia (sau Etiopia), la un munte ce se numea Trahe. Marcu a vieţuit ca un pustnic pe acest munte timp de nouăzeci şi cinci de ani, nevăzînd înaintea ochilor săi în tot acest timp nici om, nici fiară sălbatică. Timp de treizeci de ani însă el s-a luptat cumplit cu duhurile cele necurate şi a suferit cumplit de foame, de sete, de geruri mari, şi de căldură peste măsură. El mînca pămînt şi bea apă din mare. După treizeci de ani de chinuri dintre cele mai cumplite el i-a bătut pe demoni, care au fugit de la el; apoi robului lui Hristos i s-a trimis de către Stăpînul său un înger, care îi slujea lui, aducîndu-i zilnic hrană de pîine, peşte şi fructe. Pe acest cuvios Marcu 1-a cercetat, cu puţin mai înainte de sfîrşitul său, Sfântul Serapion, care mai apoi a făcut cunoscută viaţa cea plină de minuni a pustnicului Marcu. L-a întrebat Marcu pe Serapion: „Mai sînt oare creştini în lume care, zicînd muntelui: ‘Du-te şi te aruncă în mare’, muntele să facă aşa?„. În clipa aceea muntele pe care cei doi şedeau a început să se mişte către mare. Marcu şi-a ridicat mîinile către cer şi 1-a oprit. Astfel era puterea de minuni făcătoare a acestui mare nevoitor al lui Hristos. Mai înainte de sfîrşitul său el s-a rugat pentru mîntuirea întregului neam omenesc şi şi-a dat sulfetul în mîinile lui Dumnezeu. Sfîntul Serapion a văzut cum sufletul lui Marcu este dus către ceruri de îngeri, şi a mai văzut cum o mînă se întinde din cer şi primeşte sufletul lui Marcu. Sfîntul Marcu a trăit pe pămînt una sută şi treizeci de ani, adormind cu pace cam pe la anul 400.