Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)
Capitolul 33
1. Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani în Ierusalim.
2. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, umblând după urâciunile popoarelor izgonite de Domnul din faţa fiilor lui Israel.
3. Căci a făcut din nou locurile înalte pe care le sfărâmase Iezechia, tatăl său, şi a aşezat jertfelnice pentru baali, a făcut Aşere, s-a închinat la toată oştirea cerească şi i-a slujit;
4. A făcut jertfelnice şi în templul Domnului, despre care Domnul zisese: "În Ierusalim va fi numele Meu în veci";
5. A zidit jertfelnice pentru toată oştirea cerească în amândouă curţile templului Domnului.
6. Tot el a trecut prin foc pe fiii săi în valea Ben-Hinom şi a făcut vrăjitorie, farmece şi magie; a adus oameni care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi a înmulţit relele împotriva Domnului, mâniindu-L.
7. Apoi a făcut un idol cioplit şi l-a aşezat în templul lui Dumnezeu, deşi Dumnezeu grăise către David şi către Solomon, fiul lui: "În templul acesta şi în Ierusalimul pe care l-am ales dintre toate seminţiile lui Israel, îmi voi pune numele Meu în veac;
8. Mai mult, nu voi îngădui ca piciorul lui Israel să păşească afară din pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor lor, numai dacă ei vor fi stăruitori în a face tot ce le-am spus, după toată legea, rânduielile şi poruncile date prin Moise".
9. Însă Manase a dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la atâta rătăcire, încât ei au săvârşit mai rău decât acele popoare pe care Domnul le stârpise din faţa fiilor lui Israel.
10. De aceea a grăit Domnul lui Manase şi poporului său, dar ei n-au ascultat.
11. De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon.
12. Şi în strâmtorarea sa, el a căutat faţa Domnului Dumnezeului său şi s-a smerit foarte înaintea Dumnezeului părinţilor săi.
13. Iar dacă s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit şi i-a ascultat rugăciunea lui şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în regatul său. Şi a cunoscut Manase că Domnul este Dumnezeul cel adevărat.
14. După aceea a zidit el zidul cel din afară al cetăţii lui David, în partea de apus a Ghihonului, pe vale şi până la poarta peştilor, a înconjurat Ofelul, l-a făcut înalt şi a aşezat căpetenii de oaste prin toate cetăţile întărite ale lui Iuda.
15. Apoi a doborât pe dumnezeii cei străini şi idolul cel din templul Domnului şi toate capiştele pe care le zidise pe muntele templului Domnului şi în Ierusalim le-a aruncat afară din cetate.
16. A făcut la loc jertfelnicul Domnului şi a adus pe el jertfe de împăcare şi de laudă iar lui Iuda i-a spus să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.
17. Poporul mai aducea jertfe pe locurile înalte, dar numai pentru Domnul Dumnezeul său.
18. Celelalte fapte ale lui Manase şi rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor, care i s-au grăit în numele Domnului Dumnezeului lui Israel, se găsesc scrise în istoria regilor lui Israel.
19. Şi rugăciunea lui şi cum l-a ascultat pe el Dumnezeu şi toate păcatele lui şi fărădelegile lui şi locurile în care el a zidit locuri înalte şi a aşezat chipurile Astartei şi idolii, înainte de a se smeri, se găsesc scrise în istoria lui Hozai.
20. Apoi a răposat Manase cu părinţii săi şi l-au îngropat în grădina casei lui, iar în locul lui s-a făcut rege Amon, fiul său.
21. Amon era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit doi ani în Ierusalim.
22. Şi a făcut el lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, precum făcuse şi Manase, tatăl său; căci a adus jertfe la toate chipurile cioplite, pe care le făcuse Manase, tatăl său, şi le-a slujit.
23. Dar el nu s-a smerit înaintea feţei Domnului, cum s-a smerit Manase, tatăl său; dimpotrivă, Amon şi-a înmulţit păcatele sale.
24. Şi au uneltit slugile lui împotriva lui şi l-au omorât în casa sa.
25. Însă poporul ţării a omorât pe toţi care uneltiseră împotriva regelui Amon. Şi în locul lui poporul ţării a făcut rege pe Iosia, fiul său.
Capitolul 34
1. Iosia era de opt ani când s-a făcut rege şi a domnit treizeci şi unu de ani în Ierusalim.
2. Acesta a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului şi a umblat pe căile lui David, strămoşul său şi nu s-a abătut nici la dreapta nici la stânga;
3. Căci în anul al optulea al domniei lui, fiind încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul lui David, strămoşul său, iar în anul al doisprezecelea a început să cureţe Iuda şi Ierusalimul de locurile înalte, de Aşere, de idolii ciopliţi şi de idolii turnaţi.
4. A sfărâmat în faţa lui jertfelnicele baalilor şi idolii de pe ele; a tăiat Aşerele şi a prefăcut în praf idolii ciopliţi şi idolii turnaţi şi praful l-a risipit pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe;
5. A ars oasele preoţilor pe jertfelnicele lor şi a curăţit Iuda şi Ierusalimul.
6. De asemenea şi cetăţile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon, ba şi pe ale seminţiei lui Neftali şi locurile pustiite dimprejurul lor.
7. Sfărâmând jertfelnicele şi stricând Aşerele, făcând chipurile cioplite praf şi sfărâmând toţi idolii din tot pământul lui Israel s-a întors la Ierusalim.
8. În anul al optsprezecelea al domniei sale, după curăţirea ţării şi a templului lui Dumnezeu, el a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, căpetenia cetăţii şi pe Ioab, fiul lui Ioahaz, cronicarul, ca să înnoiască templul Domnului Dumnezeului său.
9. Aceştia au venit la Hilchia arhiereul şi i-au dat argintul care se adusese în templul lui Dumnezeu şi pe care leviţii cei ce stăteau de pază la uşi îl adunaseră din mâinile seminţiilor lui Manase şi ale lui Efraim şi ale tuturor celorlalţi Israeliţi, de la toţi cei din Iuda şi Veniamin şi de la locuitorii Ierusalimului
10. Şi l-au dat în mâinile meşterilor de lucrări care erau tocmiţi la templul Domnului, ca să-l împartă lucrătorilor, care lucrau la templul Domnului, la repararea şi consolidarea lui.
11. Şi ei l-au împărţit la dulgheri şi la zidari, ca să cumpere pietre cioplite, bârne pentru legături şi pentru pus la acoperişul clădirilor pe care le stricaseră regii lui Iuda.
12. Oamenii aceştia au lucrat cinstit la lucrare şi au avut ca supraveghetori peste ei pe Iahat şi pe Obadia care erau leviţi dintre fiii lui Merari; pe Zaharia şi pe Meşulam, care erau dintre fiii lui Cahat, precum şi pe toţi leviţii care ştiau să cânte cu instrumente muzicale.
13. Tot aceştia erau puşi şi peste salahori şi supravegheau pe toţi lucrătorii la fiecare lucru; şi dintre leviţi erau scriitori, judecători şi portari.
14. Când au luat ei argintul care se adusese în templul Domnului, atunci Hilchia preotul a găsit cartea legii Domnului care fusese dată prin mâinile lui Moise.
15. şi a început Hilchia să grăiască şi a zis către Şafan scriitorul: "Am găsit cartea legii în templul Domnului!" Şi Hilchia a dat acea carte lui Şafan.
16. Iar Şafan s-a dus cu cartea la rege şi i-a dus regelui o dată cu cartea şi ştirea: "Tot ce ai încredinţat robilor tăi se va face!
17. Apoi au dus argintul care s-a găsit în templul Domnului şi l-au dat în mâinile supraveghetorilor şi în mâinile meşterilor de lucrări.
18. După aceea Şafan, scriitorul regelui, a mai făcut cunoscut, zicând: "Hilchia preotul mi-a dat o carte". Şi Şafan a citit-o înaintea regelui.
19. Când a auzit regele cuvintele legii şi-a rupt hainele sale.
20. Şi a dat poruncă regele lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Miheia, lui Şafan scriitorul, lui Asaia, slujitorul regelui, zicând:
21. "Duceţi-vă de întrebaţi pe Domnul despre mine şi despre cei ce au rămas în Israel şi despre acei din Iuda, pentru cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, pentru că mare este mânia Domnului care s-a aprins peste noi, din pricină că părinţii noştri n-au păzit cuvintele Domnului, ca să facă după cum este scris în cartea aceasta".
22. Atunci s-a dus Hilchia şi cei ce erau din partea regelui la Hulda, proorociţa, femeia lui Şalum, veşmântarul, fiul lui Tochat, fiul lui Hasra. Ea locuia în despărţământul al doilea în Ierusalim şi au vorbit cu ea de aceasta.
23. Iar ea le-a spus: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneţi acelui om care v-a trimis la mine:
24. Aşa zice Domnul: Iată voi aduce nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui toate blestemele, care sunt scrise în cartea aceasta pe care aii citit-o în faţa regelui lui Iuda,
25. Din pricină că M-au părăsit şi au tămâiat pe alţi dumnezei, ca să Mă supere cu toate faptele mâinilor lor. Mânia Mea se va aprinde peste acest loc şi nu se va potoli.
26. Iar către regele lui Iuda care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul, aşa să-i spuneţi: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel pentru cuvintele pe care tu le-ai auzit:
27. Fiindcă inima ta s-a înmuiat şi tu te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, auzind cuvintele Lui pentru locul acesta şi pentru locuitorii lui şi tu te-ai smerit înaintea Mea şi ţi-ai rupt hainele tale şi ai plâns înaintea Mea şi Eu te-am auzit, zice Domnul:
28. Iată Eu te voi aşeza la un loc cu părinţii tăi şi vei fi pus în mormântul tău cu pace; ochii tăi nu vor vedea nenorocirile pe care le voi aduce peste locul acesta şi peste locuitorii lui". Şi i-au adus regelui răspunsul acesta.
29. Şi a trimis regele şi a adunat pe toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului,
30. Şi s-a dus regele la templul Domnului şi, împreună cu el, tot luda şi locuitorii Ierusalimului, preoţii, leviţii şi tot poporul de la mic până la mare; şi el le-a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului care s-a găsit în templul Domnului.
31. Şi a stat regele la locul lui şi a făcut legământ în faţa Domnului, ca să urmeze Domnului şi să păzească poruncile Lui, descoperirile şi rânduielile Lui, cu toată inima şi cu tot sufletul lor, ca să împlinească cuvintele legământului, care sunt scrise în cartea aceasta.
32. Apoi a poruncit regele ca acest legământ să aibă tărie pentru toţi cei ce se află în Ierusalim şi în toată ţara lui Veniamin; şi au început locuitorii Ierusalimului să se poarte după legământul Domnului Dumnezeului părinţilor lor
33. Şi a alungat Iosia toate urâciunile, din toate ţinuturile, cărora se închinau fiii lui Israel; şi a poruncit tuturor celor care se aflau în pământul lui Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. Şi în toate zilele vieţii lui nu s-au abătut ei de la Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
Capitolul 35
1. În vremea aceea a sărbătorit Iosia Paştile Domnului în Ierusalim şi a junghiat mielul Paştilor în ziua a paisprezecea a lunii întâi.
2. A aşezat pe preoţi la locul lor şi i-a obligat să slujească în templul Domnului;
3. Iar leviţilor, care învăţau pe toţi Israeliţii şi care erau sfinţiţi pentru Domnul, le-a zis: "Puneţi chivotul cel sfânt în templul pe care l-a zidit Solomon, fiul lui David, regele lui Israel; nu mai aveţi nevoie să-l mai purtaţi pe umeri, ci slujiţi acum Domnului Dumnezeului vostru şi poporului Său Israel
4. Şi vă rânduiţi după neamurile voastre părinteşti şi după cetele voastre, cum a scris David, regele lui Israel şi cum a scris Solomon, fiul lui;
5. Aşezaţi-vă în locaşul sfânt după cetele voastre între fiii poporului, fraţii voştri, şi după cetele în care sunt împărţiţi leviţii, după neamurile lor.
6. Junghiaţi mielul Paştilor şi vă sfinţiţi şi-l pregătiţi pentru fraţii voştri, ca să facă ei după cuvântul Domnului care s-a dat prin Moise".
7. După aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se aflau acolo, tot pentru jertfa Paştilor, din vite mărunte un număr de treizeci de mii de miei şi de ţapi tineri şi trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui.
8. Căpeteniile lui au făcut de bună voie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor: Hilchia, Zaharia şi Iehiel, căpeteniile templului lui Dumnezeu, au dat preoţilor pentru jertfa Paştilor, două mii şase sute de oi, miei şi ţapi, şi trei sute de boi;
9. Conania, Şemaia şi Natanael fraţii lui, şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpeteniile leviţilor, au dăruit leviţilor pentru jertfa Paştilor cinci mii de oi şi cinci sute de boi.
10. Aşa s-a înjghebat slujba: preoţii s-au aşezat la locul lor şi leviţii după cetele lor şi după porunca regelui;
11. Şi au junghiat mielul Paştilor şi au stropit preoţii cu sânge, luându-l din mâinile leviţilor; iar leviţii jupuiau pielea de pe animalele de jertfă.
12. Apoi au rânduit cele gătite pentru arderile de tot, ca să le împartă poporului, cum era acesta împărţit în cete după familii, ca ei să le aducă Domnului, cum este scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut ei şi cu boii.
13. Şi au fript mielul Paştilor pe foc, după rânduială; şi jertfele cele sfinte le-au fiert în căldări, în oale şi în tigăi şi le-au împărţit fără multă trudă la tot poporul,
14. Iar pentru ei şi pentru preoţi au gătit după aceasta, căci preoţii, fiii lui Aaron, au fost ocupaţi cu aducerea de jertfe şi de grăsimi până noaptea; şi de aceea leviţii au gătit şi pentru ei şi pentru preoţi, fiii lui Aaron.
15. Şi cântăreţii, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, după rânduiala lui David, a lui Asaf, a lui Heman şi a lui Iedutun, văzătorii regelui, asemenea şi portarii au stat la fiecare poartă; şi ei nici nu aveau nevoie să lipsească de la slujba lor, fiindcă leviţii, fraţii lor, găteau pentru ei.
16. Aşa s-a gătit în acea zi toată slujba care a fost pentru Domnul, ca să se sărbătorească Paştile şi să se aducă arderile de tot pe jertfelnicul Domnului, după porunca regelui Iosia.
17. Fiii lui Israel, care se aflau acolo, au prăznuit în vremea aceea Paştile şi sărbătoarea azimelor, timp de şapte zile.
18. Paşti ca acestea însă nu mai fuseseră sărbătorite în Israel din zilele lui Samuel proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a sărbătorit Paştile aşa cum a sărbătorit Iosia cu preoţii şi leviţii, cu tot Iuda şi Israelul care se aflau acolo, şi cu locuitorii Ierusalimului.
19. Paştile acestea au fost sărbătorite în anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia.
20. După toate acestea, care le-a făcut Iosia în templul lui Dumnezeu, şi cum regele Iosia a ars cu foc pe cei ce grăiesc din pântece, pe magi, capiştile, idolii şi Aşerele ce erau în Ierusalim şi în Iuda, ca să se păzească cuvintele Domnului, scrise în cartea pe care o găsise Hilchia preotul în templul Domnului, n-a fost ca el nici unul dintre regii dinainte de el, ca să se fi întors la Domnul cu toată inima lui şi cu tot sufletul lui şi cu toată tăria lui, după toată legea lui Moise, şi nici după el nu s-a ridicat ca el. Totuşi Domnul nu şi-a potolit de tot iuţimea cea mare a mâniei Lui, iuţime cu care Domnul Se mâniase pe Iuda, pentru toate fărădelegile pe care le săvârşise Manase. Şi a zis Domnul: "Şi pe Iuda îl voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat casa lui Israel; şi voi lepăda cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o, şi templul despre care am zis: Numele Meu va fi acolo". Şi a venit Neco, regele Egiptului, cu război asupra Carchemişului, pe Eufrat; şi Iosia i-a ieşit înainte.
21. În vremea aceea a trimis Neco soli la el, ca să-i spună: "Ce treabă am eu cu tine, rege al lui Israel? Nu împotriva ta vin eu acum, ci merg acolo unde am război. Şi Dumnezeu mi-a poruncit să grăbesc; să nu te împotriveşti lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te piardă".
22. Dar Iosia nu s-a dat îndărăt dinaintea lui, ci s-a pregătit să se lupte cu el; şi n-a ascultat de cuvintele lui Neco, care erau din gura lui Dumnezeu, ci a ieşit la luptă în valea Meghido.
23. Atunci arcaşii au tras asupra regelui Iosia; şi a zis regele slugilor sale: "Duceri-mă de aici, pentru că sunt greu rănit".
24. Şi l-au luat slugile lui din car şi l-au aşezat în alt car care-l avea el şi l-au dus la Ierusalim. Şi a murit şi a fost înmormântat cu părinţii săi. Şi tot Iuda şi Ierusalimul l-au jelit pe Iosia.
25. Asemenea şi Ieremia l-a jelit pe Iosia într-o cântare de jale. De Iosia au vorbit şi toţi cântăreţii şi toate cântăreţele în cântările lor de jelire, care s-au păstrat până azi şi se întrebuinţează în Israel. Ele se găsesc scrise în cartea cântărilor de jelire.
26. Celelalte lucrări ale lui Iosia şi faptele cele bune ale lui, pe care le-a săvârşit după cele scrise în legea Domnului,
27. Cum şi faptele lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, se găsesc scrise în cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda.
Capitolul 36
1. Atunci a luat poporul ţării pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui său, în Ierusalim.
2. Ioahaz era de douăzeci şi trei de ani când s-a făcut rege şi a domnit trei luni în Ierusalim. Pe mama lui o chema Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. Acesta a făcut lucruri rele înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinţii lui. Dar faraonul Neco l-a luat legat la Ribla, în ţinutul Hamatului, ca să nu mai domnească în Ierusalim.
3. După ce l-a dat jos de pe tronul din Ierusalim, regele Egiptului l-a dus în Egipt şi a pus pe ţară o dajdie de o sută talanţi de argint şi un talant de aur.
4. Iar peste Iuda şi Ierusalim, regele Egiptului a pus rege pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim; iar pe Ioahaz, fratele lui, l-a luat Neco şi l-a dus în Egipt şi a murit acolo. Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul şi aurul cerut. De atunci a început tara să plătească bir după cuvântul lui Faraon şi fiecare, după puterea ce avea, cerea argint şi aur de la poporul ţării pentru bir, care era trimis Faraonului Neco.
5. Ioiachim era de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Zebuda şi era fiica lui Pedaia din Ruma. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului său, cum făcuseră şi părinţii lui. În zilele lui a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, asupra ţării şi Ioiachim i-a fost supus trei ani şi apoi s-a lepădat de el. Atunci a trimis Domnul împotriva lor pe Caldei, pe tâlharii Siriei, pe tâlharii Moabiţilor, pe fiii lui Amon şi pe cei ai Samariei şi s-au retras pentru acest cuvânt, pentru cuvântul Domnului, pe care l-a grăit prin gura robilor Săi prooroci. Însă mânia Domnului tot a mai dăinuit asupra lui Iuda, ca să-l lepede de la faţa Sa, pentru toate păcatele lui Manase, pe care le făcuse acesta şi pentru sângele cel nevinovat pe care l-a vărsat Ioiachim, umplând Ierusalimul cu sânge nevinovat. însă Domnul tot n-a vrut să-l stârpească.
6. Împotriva lui s-a ridicat Nabucodonosor, regele Babilonului, şi l-a legat în cătuşe de fier, ca să-l ducă la Babilon.
7. Nabucodonosor a dus la Babilon şi o parte din vasele templului Domnului şi le-a pus în capiştea sa în Babilon.
8. Celelalte fapte ale lui Ioiachim şi urâciunile lui, pe care le-a făcut el şi care s-au mai găsit asupra lui, sunt scrise în cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda. Şi a răposat Ioiachim cu părinţii lui şi a fost îngropat în Ganozai la un loc cu părinţii săi şi în locul lui s-a făcut rege Iehonia, fiul său.
9. Iehonia era de optsprezece ani când s-a făcut rege şi a domnit trei luni şi zece zile în Ierusalim. Acesta a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului.
10. După trecerea unui an, a trimis regele Nabucodonosor şi a poruncit să-l aducă la Babilon împreună cu vasele cele preţioase din templul Domnului şi peste Iuda şi Ierusalim a pus rege pe Sedechia, fratele său.
11. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim;
12. Şi el a făcut lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului Dumnezeului său. El nu s-a smerit înaintea lui Ieremia proorocul, care îi proorocea cuvintele din gura Domnului.
13. El s-a răzvrătit împotriva regelui Nabucodonosor, care-l pusese să jure pe numele Domnului şi s-a făcut tare de cerbice şi şi-a învârtoşat inima sa până într-atâta, că nu s-a mai întors la Domnul Dumnezeul lui Israel.
14. La fel au păcătuit mult şi toate căpeteniile preoţilor şi ale poporului, făcând toate urâciunile păgânilor şi au spurcat templul Domnului pe care îl sfinţise el în Ierusalim.
15. Atunci a trimis la ei Domnul Dumnezeul părinţilor lor pe trimişii săi foarte de dimineaţă, pentru că i-a fost milă de popor şi de locaşul Său.
16. Dar ei şi-au bătut joc de trimişii cei de la Dumnezeu şi n-au ţinut seamă de cuvintele Lui; au batjocorit pe proorocii Lui, până ce mânia Domnului s-a coborât peste poporul Lui, încât acesta n-a mai avut scăpare.
17. Căci El a adus asupra lor pe regele Caldeilor şi acela a omorât pe tinerii lor cu sabia în locaşul cel sfânt al lor şi n-a cruţat nici pe Sedechia, nici pe băieţi, nici pe fete, nici pe bătrâni, nici pe cei încărunţiţi; pe toţi Dumnezeu i-a dat în mâna lui.
18. Toate vasele din templul lui Dumnezeu, cele mari şi cele mici, vistieriile templului şi vistieriile regelui şi ale căpeteniilor lui, toate le-a adus el în Babilon.
19. Apoi a dat foc templului lui Dumnezeu, a dărâmat zidul Ierusalimului, toate cămările lui le-a ars cu foc şi toate palatele cele mari le-a nimicit.
20. Iar pe cei care au scăpat de sabie i-a strămutat în Babilon; şi au fost ei ca robi ai lui şi ai fiilor lui, până în timpul domniei regelui Persiei,
21. Pentru ca să se împlinească cuvântul Domnului cel zis prin gura lui Ieremia, până ce ţara va termina de ţinut zilele sale de odihnă; căci în toate zilele pustiirii ea s-a odihnit până la împlinirea celor şaptezeci de ani.
22. Iar în anul dintâi al lui Cirus, regele Persiei, pentru împlinirea cuvintelor Domnului rostite prin Ieremia, a trezit Domnul duhul lui Cirus, regele Persiei, şi a poruncit acesta să se facă cunoscut tuturor din tot regatul său, prin cuvânt şi prin scris şi să le spună:
23. "Aşa zice Cirus, regele Perşilor: Toate regatele pământului, Domnul Dumnezeul cerului mi le-a dat mie şi mi-a poruncit să-I zidesc templul în Ierusalimul cel din Iuda. Cine este intre voi din tot poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui să fie cu el şi să se ducă acolo".
