Pomenirea Sfântului Cuvios Ioan de la Lavra Veche (Paleolavritul), nevoitor în Lavra Sfântului Hariton din Palestina (secolul al VIII-lea)

Lavra Veche se numea locasul Cuviosului Hariton, care si era aproape de Ierusalim in pustiul Palestinei, deoarece se zidise inaintea altor lavre de Sfantul Hariton, precum se scrie despre ea pe larg in viata lui. Deci, in acea veche lavra a lui Hariton s-a nevoit pustniceste acest Cuvios Ioan, care, din tinerete ranindu-se de dumnezeiasca dragoste, s-a lipit de Dumnezeu, dupa cele scrise: Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este.

Si trecand cu vederea placerile lumii desarte si mandria, si instrainandu-se de patrie, a luat crucea vietii monahicesti si s-a dus in tara straina, pentru Domnul, Cel ce a fost strain pe pamant, incat de la nasterea Sa si pana la moarte nu avea unde sa-Si plece capul. Si ajungand la sfintele locuri ale Ierusalimului, inchinandu-se Cinstitei Cruci si Mormantului lui Hristos Cel de viata primitor, a mers la lavra cea zisa mai sus, a Sfantului Hariton, si s-a invrednicit intr-insa de dregatoria preoteasca, pentru viata lui imbunatatita, caci s-a aratat urmator pustnicilor celor de demult, infranandu-si patimile cele trupesti cu mare infranare, cu starile la rugaciune cele de toata noaptea, cu pomenirea mortii, cu nevointele cele de multe feluri, cu care si-a subtiat trupul foarte, incat s-a facut inger pamantesc in trup.

Apoi, dupa viata cea indelungata si desavarsita spre placerea lui Dumnezeu, s-a mutat catre Domnul, dus fiind sufletul lui de mainile sfintilor ingeri cei fara de trup in locasul ceresc cel neinvechit. El este numit de altii "al pesterii celei vechi", in loc de "al lavrei celei vechi", deoarece lavra cea veche a Cuviosului Hariton a fost la inceput o pestera talhareasca, in care, Cuviosul Hariton fiind legat de niste talhari, s-a dezlegat prin minune, fiindca au murit deodata talharii aceia, band niste vin otravit de veninul unui sarpe. Iar dupa ce s-a dezlegat, a aflat in pestera mult aur si a facut mai intai o biserica in aceeasi pestera si a adunat fratii, iar dupa aceea a zidit manastirea deasupra pesterii. Iar de vreme ce Cuviosul Ioan a vietuit in acea pestera veche, slujind in biserica, de aceea a fost numit si "al pesterii celei vechi".