Calendox

Stil vechi

15 Martie

Marți

Stil nou

28 Martie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Postul Paștelui. Post aspru

Sfântul Mucenic Agapie şi cei 7 împreună cu dânsul: Publius, Timolau, Romulus, Alexandru, Alexandru, Dionisie şi Dionisie (303). Sfântul Apostol Aristobul, episcopul Britaniei și fratele Sfântului Apostol Barnaba (I). Sfântul Mucenic Nicandru din Egipt (apr. 302). Sfântul Alexandru, preotul din Sida Pamfiliei (Turcia de astăzi) (270-275). Sfântul Mucenic Mancius din Roma, care a pătimit în Portugalia (VI). Sfântul Nou Mucenic Manuil Criteanul, robul din Sfakia, Creta, Grecia, care a mărturisit în insula Hios şi care s-a săvârşit prin sabie (1792). Sfântul Ierarh Speciu, monah la Mănăstirea Monte Cassino din Italia (555). Sfântul Ierarh Probie, episcop de Rieti în Italia (570). Sfântul Cuvios Ierarh Zaharia, episcopul Romei (752). Sfântul Ierarh Valer, arhiepiscop de Ravenna în Italia (812). Sfântul Cuvios Nicandru din Gorodno-Novgorod în Rusia (1603). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: protoiereii: Alexie (Vinogradov) (1938) și Mihail (Bogoslovskii) și preotul Dimitrie (1940).

File pateric

PENTRU DRAGOSTE

13) A venit odinioara un frate la un batran si i-a zis : parinte, fratele meu ma slabanogeste, ducandu-se aici si acolo si ma necajeste. Iar batranul l-a rugat, zicand : poarta neputinta fratelui tau si Dumnezeu vazand lucrul rabdarii tale, il intoarce pe el, ca nu este lucru cuviincios sa porti pe cineva cu asprime, caci drac pe drac nu scoate, ci mai vartos cu bunatatea, fiindca si Dumnezeul nostru cu binele ii poarta pe oameni. Si a povestit batranul, zicand : erau in Tebaida doi frati. Unui luptat fiind de razboiul curviei si stapanit de ganduri, zicea catre celalalt : ma duc in lume. Iar celalalt plangand, zicea : nu te las, frate, sa mergi in lume si sa-ti pierzi toate ostenetile tale si fecioria ta. Dar acela nu-l asculta, zicand : nu sed, de nu ma voi duce. Deci sau vino cu mine si iarasi ma voi intoarce cu tine, sau slobozeste-ma si voi ramane in lume. Nedumerindu-se fratele, s-a dus la un batran si i-a povestit lui acestea. Iar batranul i-a zis : du-te cu dansul si Dumnezeu pentru osteneala ta nu-l va lasa sa cada ! Si sculandu-se au venit in lume. Dupa ce au ajuns la un sat, vazand Dumnezeu osteneala cea pentru dragostea fratelui, a ridicat razboiul de la fratele cei ce se lupta si usurandu-se acela, i-a zis lui : iata, frate, socoteste ca am pacatuit, dar ce am dobandit din aceasta ? Sa ne intoarcem la chilie. Si s-au intors nevatamati amandoi.

14) A zis un batran ca smerenia poate mai mult decat toata sila si a povestit si un lucru ca acesta : erau doi episcopi aproape unul de altul si erau odinioara suparati unui asupra celuilalt. Unul era bogat si puternic, iar celalalt smerit. Si cauta cel puternic sa-i faca rau celuilalt. Iar cel smerit auzind aceasta, zicea catre clerul sau : o sa-l biruim cu darui lui Dumnezeu. Si i-au zis clericii : stapane, cine poate sa-l biruiasca ? Iar el zicea : rabdati, fiilor si veti vedea mila lui Dumnezeu ! Asadar pandea si cand avea acela un praznic de sfintii mucenici, a luat clerul, a iesit si le-a zis : veniti dupa mine si orice ma veti vedea pe mine ca fac, faceti si voi si o sa-l biruim. Deci mergand dupa dansul isi ziceau : oare ce are sa faca ? Si dupa ce au venit l-au aflat facand slujba si toata cetatea era adunata acolo. Atunci episcopul a cazut in genunchi la picioarele celui puternic impreuna cu clerul sau, zicand : iarta-ne pe noi, stapane, robii tai suntem ! Acela spaimantandu-se de ceea ce a facut, umilindu-se, caci Dumnezeu schimbase inima lui, l-a prins de picioare zicand : tu esti stapan si parinte ! Si de atunci s-a facut mare dragoste intre dansii. Si zicea cel smerit catre clerul sau : nu va ziceam voua, fiilor, ca vom birui prin bunatatea lui Dumnezeu ? Deci si voi cand aveti vrajba cu cineva, aceasta faceti si veti birui cu darui lui Dumnezeu.

15) Un frate slujea unui batran bolnav si s-a intamplat de s-a slabanogit trupul batranului si a scos o buba cu putoare si-i zicea fratelui gandul : fugi, ca nu poti suferi putoarea aceasta. Iar fratele luand un harb, lua puroiul bolnavului si ii zicea lui gandul : fugi ! El raspundea gandului : de voi vrea sa fug, din acesta voi bea. Si iar ii zicea gandul : nici nu fugi, nici nu bei putoarea aceasta ! Iar fratele se ostenea si rabda slujind batranului. Si vazand Dumnezeu osteneala fratelui, l-a vindecat pe batran.

Pilda zilei

Coadă de topor

Se zice că era un om care, în preajma iernii, se trezi fără lemne de foc. Avea nevoie şi de ceva lemne de construcţie. Alergă în pădure, dar acolo observă că toţi copacii aveau crengile sus de tot şi nu putu apuca nici măcar una s-o rupă. Era pe vremea când copacii înţelegeau de vorba omenească... Omul nostru ştia acest lucru şi se rugă de mai mulţi copaci să-şi lase crengile în jos, să-şi facă şi el o sarcină de crengi, să-şi împlinească nevoile. Dar, ca şi cum s-ar fi vorbit între dânşii, copacii nu-i arătau nici o bunăvoinţă, ţinându-şi toţi crengile ridicate, parcă dimpotrivă, apărându-le. Unuia singur i s-a făcut milă şi, aplecându-şi câteva ramuri, l-a chemat: "Vino! Mi-e milă de tine!" Omul a prins ramurile, a început să le despoaie de crengi, iar la urmă, rupând una mai grosuţă, a auzit zicând: "Pe mine ciopleşte-mă frumos, fă-ţi la fierar un topor ascuţit şi fă-mă coadă de topor. Şi vino cu toporul în pădure şi taie câte uscături vrei. Nu te vei mai ruga de nimeni. Omul făcu aşa. Se întoarse în pădure şi primul copac pe care îl doborî fu chiar acela care îi dăruise creanga din care îşi făcuse coadă de topor. Înainte de a cădea, omul şi coada de topor auziră suspinul copacului: "Să fii blestemat, îi zise omului, că ai încălcat legea recunoştinţei. Mie mi-a fost milă de tine, iar tu, drept răsplată, m-ai tăiat, şi încă pe mine cel dintâi. Asta ţi-e recunoştinţa? De m-ai fi lăsat, ţi-aş fi dat în toate toamnele din crengile mele!" "Iar tu, îi zise cozii de topor, să fii blestemată în vecii vecilor şi numele să-ţi fie de ocară în toată lumea, că te-ai întors împotriva mea şi a pădurii din care te tragi, făcându-te unealta acestui nerecunoscător. Şi numele de ocară, coadă de topor, să-l poarte şi omul care va face ca tine".

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.