Sfântul Mucenic Agapie şi cei 7 împreună cu dânsul: Publius, Timolau, Romulus, Alexandru, Alexandru, Dionisie şi Dionisie (303)

s.v. 15 martie / s.n. 28 martie

Toţi aceşti sfinţi au luat mucenicia în Cezareea Palestinei, suferind la mîna cezarului Urban, în timpul domniei împăratului Diocleţian. Toţi şapte erau extrem de tineri, şi nici unul nu era botezat creştin, cu excepţia lui Agapie. Nici cu apă nu fuseseră botezaţi, ci al lor a fost botezul sîngelui. Li s-a întîmplat într-o zi acestor tineri să vadă cum sînt torturaţi creştinii pentru credinţa lor: unii în foc, alţii în spînzurători, alţii la fiare. Văzîndu-le inexplicabila tărie, linişte şi răbdare cu care sufereau aceste chinuri, inimile tinerilor s-au înflăcărat de rîvnă pentru Hristos. Ei singuri şi-au legat mîinile la spate şi s-au înfăţişat înaintea lui Urban zicîndu-i: „Şi noi sîntem creştini.” Făgăduinţele, ca şi ameninţările lui Urban, au rămas zadarnice. Acestor tineri li s-a alăturat atunci un cetăţean de vază al cetăţii, Agapie, care suferise şi pînă atunci mult pentru Hristos. Ei cu toţii ardeau de credinţă şi de dragostea lui Hristos. Cu toţii au fost ucişi prin decapitare la anul 303, strămutîndu-se în locaşurile cele cereşti ale împăratului Ceresc.

***

Aceşti sfinţi mucenici, multpătimitori, au fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305); Agapie era din cetatea Gazei, Timolau din Pontul Euxinului, cei doi Dionisie din Tripoli - Fenicia, Romil din Diospole, unde era ipodiacon la biserică, iar Plisie şi cei doi Alexandri erau din Egipt. Şi au pătimit în Cezareea Palestinei, de la ighemonul Urban, întru al doilea an al prigonirii de atunci.

    Dîndu-se păgînă poruncă împărătească prin toate ţările şi cetăţile, ca toţi creştinii să fie siliţi la închinarea la idoli şi la necuratele lor jertfe, atunci, săvîrşindu-se un oarecare praznic de Dumnezeu urît în cetatea Cezareei şi popor fără număr adunîndu-se din satele cele de primprejur, s-a pregătit priveliştea la care creştinii cei ţinuţi în legături aveau să fie munciţi. Tot poporul elinesc cel fără de număr s-a adunat la acea privelişte, unde mai întîi Sfîntul Mucenic Timotei - care se prăznuieşte în nouăsprezece zile ale lunii august -, a fost ars, după multe munci.

    După aceea, Sfinţii Mucenici Agapie şi Tecla au fost daţi spre mîncare fiarelor. Însă nu acest Agapie, care acum se cinsteşte, ci altul cu acelaşi nume, care a pătimit mai înainte de acesta, împreună cu Sfînta Tecla şi cu cel mai sus amintit, cu Sfîntul Mucenic Timotei, care se pomeneşte în august. O privelişte ca aceasta plină de sînge săvîrşindu-se, aceşti şase tineri viteji, creştini cu credinţa, care acum se cinstesc, adică mucenicii: Plisie, Timolau, Romil, doi Alexandru şi un Dionisie, aprinzîndu-se cu rîvna după Hristos şi-au legat singuri mîinile înapoi, în semn că fără teamă doresc să pătimească pentru Hristos şi sînt gata să se dea ori în foc, ori la mîncarea fiarelor pentru dragostea lui Hristos.

    Apoi degrabă alergînd în mijlocul priveliştei, înaintea ighemonului Urban cu mare glas au strigat: "Sîntem creştini!"

    Ighemonul, văzîndu-i tineri cu trupul, nu voia să-i piardă îndată. Ci, mai întîi i-a sfătuit mult cu amăgiri ca să se închine idolilor şi să nu se piardă singuri, fiind într-o frumuseţe ca aceea a tinereţii. După aceea, a poruncit să-i arunce în temniţă. După cîteva zile s-a scris în numărul legaţilor lui Hristos, Sfîntul Agapie, bărbat cinstit între creştini şi slăvit pentru nevoinţa sa cea purtătoare de chinuri. Căci mai înainte de multe ori arătase mare îndrăznire întru mărturisirea numelui lui Hristos şi suferise multe munci. Într-acea vreme iarăşi fiind prins, împreună cu sluga lui, Dionisie Egipteanul, s-a aruncat lîngă cei şase tineri, făcîndu-se opt la număr. De multe ori ispitindu-i şi în multe feluri muncindu-i, deoarece nu s-au lepădat de Hristos şi toate muncile le-au răbdat cu vitejie, au fost osîndiţi la tăiere.

    Şi toţi în această zi şi-au pus capetele pentru Capul Bisericii, Hristos Domnul, în ale Cărui mîini şi-au dat sfintele lor suflete; şi au luat de la El cununile biruinţei, în Biserica ce se bucură în ceruri.

Condacul Sfinţilor Mucenici, Glasul 8

Ceata cea cu numărul de şapte a sfinţilor mucenici, tare aţi pătimit pentru Treimea Cea Dumnezeiască şi cu harul aţi pierdut mulţimile vrăjmaşilor celor de gând şi v-aţi împreu­nat, prin Duhul, cu mulţimea Puterilor celor Cereşti. Cu ale voastre rugăciuni să Se milostivească spre noi Iubitorul de oameni.

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau şi cei împreună cu dânşii

Troparul Sfinţilor Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau şi cei împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
 

Condacul Sfinţilor Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau şi cei împreună cu dânşii

Glasul 8
Înviat-ai din morţi...

Ceată cea cu numărul de şapte a sfinţilor mucenici, tare aţi pătimit pentru Preasfânta Treime Cea Dumnezeiască şi cu harul aţi pierdut mulţimile vrăjmaşilor celor de gând şi v-aţi împreu­nat, prin Duhul, cu mulţimea Puterilor celor Cereşti. Cu ale voastre rugăciuni să Se milostivească spre noi Iubitorul de oameni.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Să cântăm Domnului, Ce­lui Ce a povăţuit pe poporul Său, prin Marea Roşie, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În Locaşurile cele Cereşti fiind acum, mucenicilor, pe cei ce vă laudă pe voi, pe pământ, lumi­nării învredniciţi-i.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Turnuri ale Bisericii v-aţi arătat, zidurile nebuniei idoleşti nimicind, pătimitorilor ai lui Hristos preaviteji.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rănit ai fost de dragostea Stăpânului tuturor, mucenice vrednicule de laudă, Sfinte Agapie şi te-ai sârguit a muri pentru El.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Strălucirea cea plină de Lumină a Celui Ce a Răsărit din tine, Fecioară, luminează-mi ochii sufletului meu, ca să te laud pe tine.
 

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt...

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprins fiind de focul dra­gostei lui Hristos, Sfinte Muce­nice Agapie, văpaia nebuniei idoleşti ai stins-o, cu curgerea sângelui tău. Pentru aceasta te lăudăm.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte săbii care taie cu pu­tere mulţimea demonilor, v-aţi arătat cu harul, fericiţilor; iar acum, bucurându-vă, v-aţi unit cu mulţimea Puterilor celor înţelegătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vitejeşte străbătând calea muceniciei, după ce v-aţi dat duhul, aţi ajuns întru Împără­ţia cea de sus, în care v-aţi ago­nisit vieţuirea,mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Ziditorul, Cel Ce S-a ară­tat nouă, celor ce te lăudăm pe tine, Maică, pururea Fecioară, pentru milostivirea milei, din pântecele tău cel purtător de lumină, L-am cunoscut în Trup asemenea celui al nostru.

Irmosul:

Nu este sfânt ca Dum­nezeul nostru şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura: nu este sfânt, afară de Tine, Doamne.
 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, proorocul mai înainte a cunoscut, cu Dumnezeiască vedere, că Te vei Întrupa Cuvinte şi cutremurându-se, a slăvit Puterea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind pe Hristos foarte mult, Sfinte Agapie, ai urmat cu bărbăţie Patimilor Lui, junghiat fiind ca un miel, de bunăvoie, mare mu­cenice, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dându-vă cu tot sufletul sa­biei, înţelepţilor mucenici, cu curgerea sângelui vostru v-aţi înroşit veşmântul, pe care îmbrăcându-l, vă preumblaţi acum în ceruri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, dragostea voastră cea fierbinte către Dumnezeu! Prin care v-aţi lepădat cu desăvâr­şire de voi înşivă şi moarte preasilnică pătimind, v-aţi în­vrednicit de nemurire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Mireasmă Binemirositoare ai primit pe Cuvântul în pântece, Curată, Cel Ce a cură­ţit lumea de mirosul cel urât al păcatelor. Pentru aceasta, cu credinţă te fericim.
 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cel Ce din noaptea neştiinţei, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ai luminat toate, luminează-mă şi pe mine spre mânecarea doxologiei Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Iubit făcându-te cu faptele tale, ca şi cu numele tău, mări­te, ai pătimit pentru dragostea Împăratului tuturor şi Dum­nezeului nostru.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Graiul tiranului celui cum­plit l-aţi defăimat, sfinţilor mu­cenici şi trecând de partea Oş­tirilor lui Hristos, aţi nimicit mulţimile demonilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin luptele voastre sfinte, doborând la pământ trufia ne­legiuiţilor, v-aţi încununat cu cununa nemuririi, mucenicilor ai lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Dumnezeieşti cântări să fericim, credincioşilor, pe Năs­cătoarea de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Uşă prin care a tre­cut numai Domnul!
 

Cântarea a 6-a. Irmos: Izbăveşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu cei doi Mucenici Alexan­dru şi cu cei doi Sfinţi Dionisie să lăudăm pe Sfinţii Mucenici Agapie cel Strălucit, pe Plisie, pe Timolau şi pe Ro­mil, care au pătimit cu tărie şi au biruit mulţimile vrăjmaşilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Râuri de tămăduiri izvorând, mucenicilor, patimile pământenilor Dumnezeieşte le cu­răţiţi. Pentru aceasta, bucurându-ne, lăudăm cu credinţă virtuţile voastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După Lege săvârşind lupta voastră cea Sfântă, după Lege aţi şi fost încununaţi de Mâna Cea Ziditoare a toate, muceni­cilor cei şapte la număr, cetă­ţeni ai cerului, cei deopotrivă cu îngerii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Vlăstarul tău Cel Sfânt veştejind tu, Preacurată, ierbu­rile necredinţei în Dumnezeu, împuţinează şi răutatea vrăjma­şului, care odrăsleşte în mine, Mireasă Dumnezeiască.

Irmosul:

Izbăveşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărăgelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
 

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi...

Ceată cea cu numărul de şapte a sfinţilor mucenici, tare aţi pătimit pentru Preasfânta Treime Cea Dumnezeiască şi cu harul aţi pierdut mulţimile vrăjmaşilor celor de gând şi v-aţi împreu­nat, prin Duhul, cu mulţimea Puterilor celor Cereşti. Cu ale voastre rugăciuni să Se milostivească spre noi Iubitorul de oameni.
 

Cântarea a 7-a

Irmosul:

Tinerii cei ce ajunseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii au călcat în picioare văpaia cuptorului, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De bunăvoie ca nişte miei v-aţi dat pe voi junghierii, netemându-vă de chinuri, prealăudaţilor ostaşi, ci, cu veselie strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De dragostea Stăpânului tu­turor fiind luminat, Sfinte Mucenice Agapie, capul sub sabie l-ai ple­cat şi te-ai numărat cu oştile mucenicilor, strigând: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părin­ţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un sfeşnic cu şapte lumini sunteţi văzuţi în Casa Domnu­lui, măriţilor mucenici, lumi­nând în lume pe cei ce ajung să strige: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe mine, cel ce sunt legat cu lanţurile nespuselor greşeli, dezleagă-mă, Preacurată, dându-mi ploi de lacrimi, mie, celui ce cânt Celui Ce a Răsărit din tine: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!
 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lucrarea Duhului, arătându-vă doctori ai mul­tor feluri de boli, tămăduiţi şi acum toate bolile noastre, ca să lăudăm şi să mărim Dumneze­iasca voastră pomenire.

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind pe Dumnezeu, ai fost iubit de El, mucenice. Pentru aceasta, săvârşind lupta ta cea Dumnezeiască, te-a primit pe tine, Sfinte Agapie, împreună cu cei de o râvnă cu tine, în Cămările cele Dumnezeieşti.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Întăriţi fiind de credinţa Stă­pânului, puterea înşelătorului aţi nimicit şi prin biruinţele voastre cu bunăcuviinţă înfrumuseţându-vă, întru odihna cea cerească locuiţi acum, mu­cenicilor ai Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tămăduieşte-mi patimile ini­mii mele, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii şi către Viaţa Cea Dumnezeiască mă povăţuieşte, ca să te măresc, Maica Mântui­torului, întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Pe Domnul, Cel Ce S-a prea­slăvit în Muntele cel Sfânt şi în rug, prin foc, a arătat lui Moise Taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
 

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat, Născătoare...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoşi făcându-vă cu Fru­museţile cele Dumneze­ieşti ale muceniciei, aţi stat de faţă înaintea lui Dumnezeu şi împreună cu Dânsul vă bucu­raţi pururea, purtătorilor de chinuri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe voi, cei ce v-aţi despărţit de trupuri, mucenicilor, ceata îngerilor vă aduce în Cetatea cea Cerească, întru Lumina Cea Neînserată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu încetaţi a vă aduce amin­te de noi, cei ce săvârşim astăzi pomenirea cea sfântă a voastră, măriţilor mucenici, acum când vă găsiţi înaintea lui Dum­nezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu lumina po­căinţei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe mine, cel întunecat din pricina lenevirii, ca să laud şi să slăvesc măreţiile tale.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te împreună cu Cetele celor fără de trupuri.
 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ceata cea cu numărul de şapte a mucenicilor să fie lău­dată. Căci ei alungă vătămarea noastră, ca nişte păzitori ai credinţei şi turnuri ale Bise­ricii. Aceştia îndepărtează mul­ţimea demonilor şi se roagă Stăpânului pentru noi, dăruindu-ne pace.
 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Maică a lui Dumnezeu, pe tine, care şi după naştere te-ai arătat cu adevărat Fecioară, te ştim toţi cei ce scăpăm la bună­tatea ta. Căci pe tine te avem păcătoşii Ocrotitoare, pe tine te-am agonisit Mântuire în is­pite, Una Preacurată.
 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mieluşeaua Cea Neîntinată, spânzurat pe lemn văzând pe Mielul şi Păstorul, ca o Maică jelindu-se şi plângând, grăia: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt şi Pa­timile cele de bunăvoie, Dum­nezeule Cel Preabun?