Sfântul Mucenic Vichentie, diaconul Sfântului Valerian, episcop de Augustopoli în Spania (+304) Sfântul Preacuvios Mărturisitor Teodor Studitul, egumenul Mănăstirii Studion din Constantinopol, scriitor bisericesc și apărător al Sfintelor Icoane (+ 826) Sfântul Cuvios Maxim cel nebun întru Hristos, făcătorul de minuni din Moscova care s-a săvârșit cu pace în anul 1434 Sfântul Mucenic Ștefan Uroș al III-lea de la Deceani (Serbia) (1336) Sfântul Cuvios Martirie, egumen la Zeleneţk-Novgorod în Rusia (+1603) Sfântul Mare Mucenic Mina din Frigia (Cotiani), egiptean de neam, care a pătimit în timpul împăratului Maximian (+304) Sfinții Mucenici Victor și Ștefanida, care au pătimit în Italia în timpul împăratului Antonin (II)
Stil vechi
11 Noiembrie

Joi

Stil nou
24 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul Mare Mucenic Mina din Frigia (Cotiani), egiptean de neam, care a pătimit în timpul împăratului Maximian (+304). Sfinții Mucenici Victor și Ștefanida, care au pătimit în Italia în timpul împăratului Antonin (II). Sfântul Mucenic Vichentie, diaconul Sfântului Valerian, episcop de Augustopoli în Spania (+304). Sfântul Cuvios Maxim cel nebun întru Hristos, făcătorul de minuni din Moscova care s-a săvârșit cu pace în anul 1434. Sfântul Preacuvios Mărturisitor Teodor Studitul, egumenul Mănăstirii Studion din Constantinopol, scriitor bisericesc și apărător al Sfintelor Icoane (+ 826). Sfântul Mucenic Ștefan Uroș al III-lea de la Deceani (Serbia) (1336). Sfântul Cuvios Martirie, egumen la Zeleneţk-Novgorod în Rusia (+1603). Sfinții Mucenici: Valentin, Felician şi Victorin, care au pătimit la Ravena în Italia (+303-305). Sfântul Sfințit Mucenic Valerian, episcop de Augustopoli în Spania (+304). Sfântul Ierarh Martin cel Milostiv, episcop de Tours în Galia (+397). Sfântul Mucenic Drakonas din Araieraka în Armenia (IV). Sfântul Cuvios Berthuim, întemeietorul Mănăstirii Malone din Belgia (+698). Sfântul Cuvios Bartolomeu de Rossano, grec de neam, imnograf şi stareţ la Mănăstirea Grotaferrata (+1054). Sfântul Nicodim cel Tânăr din Beroea în Macedonia (+1305). Sfântul Mucenic Ştefan, întemeietorul Mănăstirii Decani din Serbia (XIV). Soborul Sfinţilor de la Deciani din Serbia: Efrem, Eftimie şi Nestor din Decani, Neofit, Uroșița și Milița, prinţi ai Serbiei (XIV-XV). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: ieromonahul Victor, dimpreună cu monahii din mănăstirea sa (+1927), și preotul Evghenie (Vasilev), care au pătimit în timpul regimului comunist (+1937).
File pateric

Un bărbat a rămas văduv la câtiva ani după căsătorie. Avea doi copii mici. În timpul zilei, copiii stăteau la grădinită si tatăl îi lua acasă după masă, când venea de la serviciu. Copiii îi răpeau cea mai mare parte din timp. Avea foarte putin timp pentru rugăciune sau pentru citirea cărtilor duhovnicesti. Îsi făcea canonul în timp ce copiii se jucau, deranjându-l cu gălăgia lor. Asta îl mâhnea.
Într-o zi s-a dus la duhovnicul său:
- Părinte, m-am hotărât să le iau copiilor o îngrijitoare. Ea o să stea cu ei după ce îi aduc de la grădinită. Eu vreau ori să citesc mai mult din cărtile duhovnicesti, ori să mă rog în fiecare zi câteva ore, ori să merg seară de seară la mănăstirea de lângă oras. Vreau să trăiesc mai mult pentru Dumnezeu.
- Nu e normal să renunti la timpul acordat copiilor tăi. Dacă vrei ca ei să ducă o viată crestină, trebuie să te aibă cât mai mult lângă ei, să le fii un exemplu viu. Căci dacă îi neglijezi acum, peste câtiva ani vei regreta. Când e ajunul vreunui praznic, îi poti lăsa la bunici si te poti duce la vecernie. Sau, dacă bunicii sunt în putere, pot veni si ei la biserică, să te ajute cu copiii. Îi mai tii putin înăuntru, putin afară, să nu se plictisească. Ai tu grijă de copiii tăi si va avea si Dumnezeu grijă de tine.
- Dar cu gălăgia de la canon, ce mă fac?
- Îti faci canonul după ce culci copiii. O să fie mai obositor la început, dar te vei obisnui repede.

Povestit-a unul din părinti că era la chilii un bătrân ostenitor purtând rogojină si, mergând, s-a dus la avva Ammona. Si l-a văzut pe el bătrânul purtând rogojina si i-a zis lui: "Aceasta nimic nu te foloseste". Si l a întrebat pe el bătrânul, zicând: "Trei gânduri mă supără: sau să merg în pustietăti, sau să mă duc în străinătate, unde nimeni nu mă cunoaste, sau să mă închid în chilie si cu nimeni să nu mă întâlnesc, mâncând după două zile". Zis-a avva Ammona lui: "Nici una dintr-acestea trei nu-ti este de folos să faci; ci mai vârtos sezi în chilia ta si mănâncă putin în fiecare zi si ai totdeauna cuvântul vamesului în inima ta. Si asa poti să te mântuiesti". (4-29)

Pilda zilei

    Omul - oala de lut

      "Cel mai bine este ca omul sa fie oala de lut, care este buna pentru toate si se foloseste de toti in fiecare zi, si pentru mancare si pentru apa si pentru orice lucru. Pe cand vasul de aur se pune pe polite, se incuie in dulapuri, este ravnit de hoti si se foloseste numai la zile mari sau o data pe an. Oala de lut este vasul trebuintelor zilnice, caci toti o cauta si se folosesc de ea. Asa si omul smerit, care nu cauta cinste si dregatorie. El ramane nebagat in seama intre cei de jos, dar pe toti ii foloseste, ii indeamna, ii ajuta, ii odihneste si toti il cauta si se bucura de el". (Parintele Paisie Olaru)

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt.

Amin.

Biblia intr-un an

    1 Corinteni 9-12        

    Capitolul 9
    1.     Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
    2.     Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
    3.     Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este.
    4.     N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
    5.     N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?
    6.     Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?
    7.     Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
    8.     Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea acestea?
    9.     Căci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră". Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu?
    10.     Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade".
    11.     Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre?
    12.     Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.
    13.     Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
    14.     Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie.
    15.     Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine aşa. Căci mai bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
    16.     Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Căci, vai mie dacă nu voi binevesti!
    17.     Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată.
    18.     Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
    19.     Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi;
    20.     Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;
    21.     Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
    22.     Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
    23.     Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
    24.     Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.
    25.     Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.
    26.     Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer,
    27.     Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.  

    Capitolul 10
    1.     Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare.
    2.     Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.
    3.     Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească;
    4.     Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos.
    5.     Dar cei mai mulţi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie.
    6.     Şi acestea s-au făcut pilde pentru noi, ca să nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
    7.     Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii dintre ei, precum este scris: "A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s-au sculat la joc";
    8.     Nici să ne desfrânăm cum s-au desfrânat unii dintre ei, şi au căzut, într-o zi, douăzeci şi trei de mii;
    9.     Nici să ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei şi au pierit de şerpi;
    10.     Nici să cârtiţi, precum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de către pierzătorul.
    11.     Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor.
    12.     De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.
    13.     Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.
    14.     De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
    15.     Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi ce vă spun.
    16.     Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
    17.     Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.
    18.     Priviţi pe Israel după trup: Cei care mănâncă jertfele nu sunt ei, oare, părtaşi altarului?
    19.     Deci ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva?
    20.     Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi ai demonilor.
    21.     Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor.
    22.     Oare vrem să mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El?
    23.     Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
    24.     Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.
    25.     Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru.
    26.     Căci "al Domnului este pământul şi plinirea lui".
    27.     Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru conştiinţă.
    28.     Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncaţi pentru cel care v-a spus şi pentru conştiinţă.
    29.     Iar conştiinţa, zic, nu a ta însuţi, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conştiinţă?
    30.     Dacă eu sunt părtaş harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulţumire?
    31.     De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.
    32.     Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
    33.     Precum şi eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască.  

    Capitolul 11
    1.     Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.
    2.     Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat.
    3.     Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
    4.     Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său.
    5.     Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
    6.     Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
    7.     Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
    8.     Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
    9.     Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
    10.     De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
    11.     Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
    12.     Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.
    13.     Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
    14.     Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
    15.     Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
    16.     Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
    17.     Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.
    18.     Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred.
    19.     Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.
    20.     Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului;
    21.     Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată.
    22.     N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud.
    23.     Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
    24.     Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
    25.     Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
    26.     Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.
    27.     Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
    28.     Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
    29.     Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
    30.     De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
    31.     Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
    32.     Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.
    33.     De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
    34.     Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte însă le voi rândui când voi veni.  

    Capitolul 12
    1.     Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.
    2.     Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi.
    3.     De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.
    4.     Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
    5.     Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
    6.     Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
    7.     Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
    8.     Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
    9.     Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
    10.     Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
    11.     Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
    12.     Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
    13.     Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
    14.     Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
    15.     Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
    16.     Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup?
    17.     Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
    18.     Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
    19.     Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
    20.     Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
    21.     Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
    22.     Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
    23.     Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
    24.     Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
    25.     Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
    26.     Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
    27.     Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
    28.     Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
    29.     Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
    30.     Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
    31.     Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate