Icoana Maicii Domnului Sfântul Cuvios Nil Pustnicul din Muntele Sinai, scriitor filocalic, care mai înainte a fost eparh al Constantinopolui (IV-V) Sfântul Ierarh Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei care era cu neamul din insula Cipru, fiind de viță nobilă (+620) Sfântul Cuvios Nil, izvorâtorul de mir de pe Muntele Athos (+1651) Sfântul Cuvios Ioan cel Pletos cel nebun pentru Hristos din Rostov în Rusia (+1580) Sfântul Prooroc Ahia din Silo (+960 î.Hr.)
Stil vechi
12 Noiembrie

Vineri

Stil nou
25 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Sfântul Ierarh Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei care era cu neamul din insula Cipru, fiind de viță nobilă (+620). Sfântul Cuvios Nil, izvorâtorul de mir de pe Muntele Athos (+1651). Sfântul Cuvios Ioan cel Pletos cel nebun pentru Hristos din Rostov în Rusia (+1580). Sfântul Cuvios Nil Pustnicul din Muntele Sinai, scriitor filocalic, care mai înainte a fost eparh al Constantinopolui (IV-V). Sfântul Prooroc Ahia din Silo (+960 î.Hr.). Sfântul Ierarh Martin, episcopul Franciei, făcătorul de minuni (II). Sfântul Ierarh Martin, episcopul Tarachinului (IV). Sfinții Mucenici: Antonie, Zevina, Gherman, Nichifor şi Enata fecioara, care au pătimit în timpul împăratului Maximian (+304). Sfântul Mucenic Arsachie. Sfântul Ierarh Leon, patriarhul Constantinopolului (+1143). Sfântul Mucenic Sava Nigdeli, care a mărturisit în Constantinopol (+1726). Sfântul Mucenic Nicolae Constantinopolitanul (+1732). Sfântul Ierarh Ruf, episcop de Avignon în Franţa (+200). Sfântul Ierarh Machar, episcop de Averdeen în Scoţia (VI). Sfântul Sinnell de Ucenish în Irlanda (VI). Sfântul Cuvios Emilian din Iberia în Spania (+574). Sfântul Cadwaldar, rege de Welsh în Anglia (+664). Sfântul Liafwine, care a propovăduit în Olanda (+773). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: protoiereul Constantin, preoţii: Vladimir (Crasnovskii), Alexandru (Arhanghelskii), Matei (Aloin) şi Dimitrie (Rozanov)(+1937) și monahul Boris (+1942), care au pătimit în timpul regimului comunist. Soborul Noilor Martiri de la Optina: Varnava, Dositei, Panteleimon, Vincent şi Isaac al II-lea (XX). Sfinții Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Zagra, Grigore din Telciu și Vasile din Mocod, dimpreună cu alți 19 mărturisitori, uciși din porunca stăpânirii austriece în anul 1763. Icoana Maicii Domnului "Milostiva" (Kykkiotisa).
File pateric

 Doi soti care aveau patru copii se chinuiau din greu să îi crească. Munceau mult si de oboseală abia se tineau pe picioare. Aveau uneori momente de deznădejde în care simteau că nu mai pot. Duhovnicul îi ajuta mult în aceste momente.
Într-o seară, culcându-se foarte mâhnit, pentru că nu avea mai mult timp de rugăciune din cauza treburilor casnice, bărbatul a visat un înger care i-a spus:
- Sunt trimis de Dumnezeu ca să număr si cea mai mică osteneală pe care o faceti pentru copiii vostri.
Când s-a sculat din somn, i-a spus sotiei sale visul pe care l-a avut. Si si-au dat seama că aveau o întelegere gresită a vietii de familie. Înainte de a se căsători, el se gândise o vreme la călugărie. Dar, întâlnind-o pe ea, s-a hotărât să se căsătorească. Îi fusese destul de greu să înteleagă cum trebuie să se împletească grija pentru familie cu grija pentru cele duhovnicesti. Dar din cuvintele îngerului întelesese că Dumnezeu nu se uită numai la numărul de metanii si închinăciuni sau la paraclisele si acatistele făcute, si se uită si la modul în care fiecare îsi trăieste viata de zi cu zi. Acest mod de viată poate aduce cunună sau osândă.

Un bătrân sedea în pustie, departe de apă ca la douăsprezece mile. Si mergând într-o zi să aducă apă, s-a supărat si a zis: "De ce este nevoie de osteneala aceasta? Voi veni si voi petrece aproape de apă". Aceasta zicând, a simtit pe cineva venind după dânsul. Si, întorcându-se, l-a văzut pe cel ce venea după el că îi număra pasii. Si l-a întrebat bătrânul: "Cine esti?". Iar el i-a zis: "Îngerul Domnului sunt si sunt trimis să număr pasii tăi si să-ti dau plata". Aceasta auzind bătrânul, întărindu-se cu sufletul, s-a făcut mai osârduitor. Si a mai adăugat încă cinci mile, adică a locuit mai înăuntrul pustiei, departe de apă la saptesprezece mile. (9-408)

Pilda zilei

Întoarcerea la Biserică

Se spune despre avva Isidor că zicea mereu:
- Aştept să mă întorc la Biserică.

Odată ucenicii i-au zis:

- De ce tot spui avva că aştepţi să te întorci la Biserică? Mereu eşti în rugăciune şi mergi la cele 7 Laude din Sfânta Biserică.

Atunci avva le-a zis:

- Întoacerea la Biserică reprezintă primirea Harului Sfântului Duh prin lepădare de păcate, smerenie şi rugăciune făcută de omul care are o inimă curată dăruită lui Dumnezeu şi Maicii Domnului.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    1 Corinteni 9-12        

    Capitolul 9
    1.     Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
    2.     Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
    3.     Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este.
    4.     N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
    5.     N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Chefa?
    6.     Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?
    7.     Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
    8.     Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea acestea?
    9.     Căci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră". Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu?
    10.     Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade".
    11.     Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera cele pământeşti ale voastre?
    12.     Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui Hristos.
    13.     Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
    14.     Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din Evanghelie.
    15.     Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine aşa. Căci mai bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
    16.     Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Căci, vai mie dacă nu voi binevesti!
    17.     Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredinţată.
    18.     Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
    19.     Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi;
    20.     Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;
    21.     Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
    22.     Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
    23.     Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
    24.     Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.
    25.     Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.
    26.     Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer,
    27.     Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.  

    Capitolul 10
    1.     Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare.
    2.     Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.
    3.     Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească;
    4.     Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos.
    5.     Dar cei mai mulţi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie.
    6.     Şi acestea s-au făcut pilde pentru noi, ca să nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
    7.     Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii dintre ei, precum este scris: "A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s-au sculat la joc";
    8.     Nici să ne desfrânăm cum s-au desfrânat unii dintre ei, şi au căzut, într-o zi, douăzeci şi trei de mii;
    9.     Nici să ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei şi au pierit de şerpi;
    10.     Nici să cârtiţi, precum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de către pierzătorul.
    11.     Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor.
    12.     De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.
    13.     Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.
    14.     De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
    15.     Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi ce vă spun.
    16.     Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
    17.     Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.
    18.     Priviţi pe Israel după trup: Cei care mănâncă jertfele nu sunt ei, oare, părtaşi altarului?
    19.     Deci ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva?
    20.     Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi ai demonilor.
    21.     Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor.
    22.     Oare vrem să mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El?
    23.     Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
    24.     Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.
    25.     Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru.
    26.     Căci "al Domnului este pământul şi plinirea lui".
    27.     Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru conştiinţă.
    28.     Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncaţi pentru cel care v-a spus şi pentru conştiinţă.
    29.     Iar conştiinţa, zic, nu a ta însuţi, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de o altă conştiinţă?
    30.     Dacă eu sunt părtaş harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulţumire?
    31.     De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.
    32.     Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
    33.     Precum şi eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se mântuiască.  

    Capitolul 11
    1.     Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.
    2.     Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat.
    3.     Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
    4.     Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său.
    5.     Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
    6.     Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
    7.     Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
    8.     Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
    9.     Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
    10.     De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
    11.     Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
    12.     Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.
    13.     Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
    14.     Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
    15.     Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
    16.     Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
    17.     Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.
    18.     Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în parte cred.
    19.     Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.
    20.     Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului;
    21.     Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată.
    22.     N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud.
    23.     Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
    24.     Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
    25.     Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
    26.     Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.
    27.     Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
    28.     Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
    29.     Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
    30.     De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
    31.     Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
    32.     Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.
    33.     De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
    34.     Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte însă le voi rândui când voi veni.  

    Capitolul 12
    1.     Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.
    2.     Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi.
    3.     De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.
    4.     Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
    5.     Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
    6.     Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
    7.     Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
    8.     Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
    9.     Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
    10.     Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
    11.     Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
    12.     Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
    13.     Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
    14.     Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
    15.     Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
    16.     Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup?
    17.     Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
    18.     Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
    19.     Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
    20.     Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
    21.     Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
    22.     Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
    23.     Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
    24.     Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
    25.     Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
    26.     Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
    27.     Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
    28.     Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
    29.     Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
    30.     Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
    31.     Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate: