Pildele lui Solomon
Capitolul 16
1. În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.
2. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.
3. Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti.
4. Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
5. Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
6. Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.
7. Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace.
8. Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate.
9. Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui.
10. Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului; la darea hotărârii să nu se înşele gura lui!
11. Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12. Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai întru dreptate se întăreşte tronul.
13. Buzele grăitoare de dreptate sunt plăcute regilor şi iubesc pe cel ce spune drept.
14. Întărâtarea regelui este ca vestitorii morţii, dar omul înţelept o domoleşte.
15. Seninătatea feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară.
16. Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât argintul.
17. Calea celor drepţi este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufletul său.
18. Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii.
19. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să împarţi prada cu cei mândri.
20. Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit.
21. Cel ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte ştiinţa.
22. Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia.
23. Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte ştiinţa.
24. Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase.
25. Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii.
26. Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte.
27. Omul viclean pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc arzător.
28. Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni.
29. Omul asupritor amăgeşte pe prietenul său şi îl îndreaptă pe un drum care nu este bun.
30. Cel care închide din ochi urzeşte viclenii; cine îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul.
31. Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei.
32. Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai greţuit decât cuceritorul unei cetăţi.
33. Se aruncă sorţii în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul.
Capitolul 17
1. Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.
2. Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acela va împărţi moştenirea eu fraţii.
3. în topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul.
4. Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea.
5. Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6. Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor.
7. Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase.
8. Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin.
9. Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
10. Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11. Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.
12. Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.
13. Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui.
14. Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte!
15. Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
16. Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.
17. Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.
18. Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş pentru aproapele lui.
19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina.
20. Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireată dă peste necaz.
21. Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte.
22. O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele.
23. Nelegiuitul primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptăţii.
24. Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.
25. Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui.
26. Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept.
27. Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.
28. Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.
Capitolul 18
1. Cel ce se ţine deoparte caută să-şi mulţumească pornirea pătimaşă; împotriva oricărui sfat înţelept se porneşte.
2. Celui nebun nu-i place înţelepciunea, ci darea pe faţă a gândurilor lui.
3. Când vine cel nelegiuit, vine şi defăimarea şi o dată cu ruşinea şi batjocura.
4. Vorbele (ieşite) din gura omului sunt ape fără fund; izvorul înţelepciunii este un şuvoi care dă peste maluri.
5. Nu este bine să cauţi la faţa celui fără de lege şi să nu faci dreptate celui drept la judecată.
6. Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări!
7. Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi buzele lui sunt un laţ pentru sufletul lui.
8. Vorbele defăimătorului sunt ca nişte mâncări alese; ele coboară în cămările pântecelui.
9. Omul lăsător pentru lucrul lui e frate cu cel care dărâmă.
10. Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi află scăparea şi este la adăpost.
11. Averea celui bogat este o cetate tare pentru el, iar în închipuirea lui ca un zid înalt.
12. Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii, iar înaintea măririi merge umilinţa.
13. Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi ascultat-o este nebun şi încurcat la minte.
14. Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica?
15. O inimă pricepută dobândeşte ştiinţă şi urechea celor înţelepţi umblă după iscusinţă.
16. Darul adus de un om ii lărgeşte (calea lui) şi-l poartă înaintea celor mari.
17. Pârâtul pare că are dreptate în pricina sa, iar când vine pârâşul, atunci se ia la cercetare.
18. Sorţul face să înceteze sfada şi hotărăşte între cei puternici.
19. Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată.
20. Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează.
21. În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei.
22. Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi dobândeşte dar de la Dumnezeu.
23. Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu îndrăzneală.
24. Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.
Capitolul 19
1. Mai de preţ este săracul care umblă intru neprihănirea lui, decât un bogat cu buze viclene şi nebun.
2. Neştiinţa sufletului nu este bună iar cel ce umblă repede dă greş.
3. Nebunia omului dărâmă calea lui şi inima lui se mânie împotriva Domnului.
4. Bogăţia strânge prieteni fără de număr, iar săracul se desparte chiar de prietenul său.
5. Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit şi cel ce spune lucruri neadevărate nu va scăpa.
6. Mulţi sunt cei ce linguşesc pe un om darnic şi toţi sunt prieteni ai celui ce dă daruri.
7. Toţi fraţii celui sărac îl urăsc; cât de mult prietenii lui se depărtează de el! El caută vorbe (mângâietoare), dar nu le află.
8. Cel ce dobândeşte înţelepciune iubeşte sufletul său şi cel ce ţine cu tărie la pricepere află fericirea.
9. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune lucruri neadevărate se va prăbuşi.
10. Nu-i stă bine celui fără de minte să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să conducă peste căpetenii.
11. Înţelepciunea domoleşte mânia omului şi faima lui este iertarea greşelilor.
12. Furia unui rege e ca răcnetul unui leu, iar bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă.
13. Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna.
13. Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi foame.
14. O casă şi o avere sunt moştenire de la părinţi, iar o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu.
16. Cel ce ia seama la poruncă îşi păstrează sufletul său, iar cel ce dispreţuieşte cuvântul (Domnului) va muri.
17. Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună.
18. Pedepseşte pe feciorul tău, cât mai este nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori.
19. Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou.
20. Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept toată viaţa ta.
21. Multe puneri la cale frământă inima omului, dar numai sfatul Domnului se împlineşte.
22. Omul se face plăcut prin mărinimia lui; mai de preţ este un sărac bun decât un om mincinos.
23. Frica de Dumnezeu duce la viaţă şi ne îndestulăm fără să fim loviţi de nenorocire.
24. Leneşul întinde mâna în blid şi nu are putere s-o ducă la gură.
25. Loveşte pe cel ce batjocoreşte şi cel fără de minte va deveni înţelept; mustră pe cel înţelept şi el va pricepe ştiinţa.
26. Cel ce se poartă rău cu tatăl său şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine.
27. Încetează, fiul meu, să asculţi ademenirea şi să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte.
28. Martorul de nimic îşi bate joc de dreptate şi gura celor fără de lege înghite nelegiuirea.
29. Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt pentru spinarea celor nebuni.