Pildele lui Solomon
Capitolul 12
1. Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte ştiinţa, iar cel ce urăşte certarea este nebun.
2. Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândeşte Domnul.
3. Omul nu se întăreşte întru fărădelegea lui; rădăcina celor drepţi nu se va clătina niciodată.
4. Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui.
5. Socotelile celor drepţi sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiţi înşelăciunea.
6. Graiurile celor nelegiuiţi sunt curse de moarte, iar gura celor drepţi îi scapă pe ei din primejdie.
7. Cei fără de lege numai cât se întorc şi nu mai sunt, dar casa drepţilor dăinuieşte de-a pururi.
8. Omul aste preţuit după priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit.
9. Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine.
10. Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără îndurare.
11. Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte.
12. Nelegiuitul pofteşte prada celor răi, dar rădăcina celor drepţi dă rodul său.
13. Prin păcatul buzelor se prinde în laţ păcătosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapă din strâmtorare.
14. Din rodul gurii sale se satură de cele bune omul, şi fiecăruia i se răsplăteşte după faptele lui.
15. Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat.
16. Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi ascunde ocara.
17. Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea.
18. Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tămăduire.
19. Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.
20. Înşelăciunea este în inima celor ce gândesc rău, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace.
21. Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele.
22. Buzele cele grăitoare de minciună sunt urâciune înaintea Domnului, iar cei ce făptuiesc după adevăr sunt plăcerea Lui.
23. Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia.
24. Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică.
25. Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură.
26. Dreptul cercetează cu de-amănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire.
27. Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.
28. Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte.
Capitolul 13
1. Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare.
2. Din rodul gurii sale omul mănâncă binele; pofta celor vicleni este silnicia.
3. Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.
4. Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat.
5. Dreptul urăşte cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai ruşine şi ocară.
6. Dreptatea păzeşte calea omului fără prihană, iar fărădelegea e pricina ruinii celui păcătos.
7. Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi.
8. Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare.
9. Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge.
10. Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.
11. Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte.
12. Aşteptarea prea îndelungată îmbolnăveşte inima, iar dorinţa împlinită este pom al vieţii.
13. Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit.
14. Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
15. Buna înţelegere rodeşte har; calea celor vicleni este spre pieirea lor.
16. Orice om înţelept lucrează cu chibzuinţă, numai cel nebun îşi desfăşoară nebunia.
17. Un sol ticălos cade în nenorocire, iar unul credincios aduce alinare.
18. De sărăcie şi de ruşine are parte cel ce nesocoteşte certarea, iar cel ce primeşte mustrarea va fi cinstit.
19. Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.
20. Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.
21. Nenorocirea urmăreşte pe cei păcătoşi, iar fericirea răsplăteşte pe cei drepţi.
22. Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi.
23. Arătura în ţelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belşug, însă averea se pierde din pricina nedreptăţii.
24. Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.
25. Dreptul mănâncă şi îşi îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă.
Capitolul 14
1. Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
2. Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte.
3. În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.
4. Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5. Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
6. Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară.
7. Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu ştii că nu este nici o ştiinţă pe buzele lui.
8. Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune.
9. Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere.
10. Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei.
11. Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va înflori.
12. Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii.
13. Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârşeşte prin plângere.
14. Nelegiuitul se va sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale.
15. Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi.
16. Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.
17. Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte.
18. Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19. Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi.
20. Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
21. Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
22. Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr.
23. Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
24. Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana color nebuni este nebunia.
25. Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
26. Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
27. Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
28. Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului.
29. Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.
30. O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.
31. Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.
32. Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui.
33. Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
34. Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.
35. Bunăvoinţa regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face ruşine.
Capitolul 15
1. Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia.
2. Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie.
3. Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi asupra celor răi.
4. Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima.
5. Nebunul nu ia în seamă învăţătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înţelept.
6. În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câştigul celui fără de lege este tulburare.
7. Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu.
8. Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui.
9. Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.
10. O certare aspră capătă ,el ce părăseşte cărarea; cel ce urgiseşte mustrarea va muri.
11. Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.
12. Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.
13. O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.
14. Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia.
15. Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat.
16. Mai bine puţin intru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă).
17. Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură.
18. Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea.
19. Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.
20. Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
21. Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă.
22. Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.
23. Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei!
24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
25. Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei.
26. Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
27. Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi.
28. Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi.
29. Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30. O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele.
31. Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.
32. Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.
33. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.