Dreapta Iuliana de la Lazarevo, din Murom (1604) Sfinții Mucenici Argheu, Narcis și Marcelin din Tomis (Constanța) (319-324) Cuviosul Silvestru de la Pecerska (Lavra Peșterilor din Kiev) (XII) Sfântul Serafim de Sarov. Adormirea (1833) și a doua aflare a moaștelor sale (1991) Sfântul Ierarh Silvestru, Episcopul Romei (335)
Stil vechi
2 Ianuarie

Luni

Stil nou
15 Ianuarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Înainte-prăznuirea Botezului Domnului. Sfântul Serafim de Sarov. Adormirea (1833) și a doua aflare a moaștelor sale (1991). Sfântul Ierarh Silvestru, Episcopul Romei (335). Dreapta Iuliana de la Lazarevo, din Murom (1604). Sfinții Mucenici Argheu, Narcis și Marcelin din Tomis (Constanța) (319-324). Sfântul Sfințit Teogen, episcopul Pariei (apr. 320). Cuviosul Silvestru de la Pecerska (Lavra Peșterilor din Kiev) (XII). Sfântul Nou Mucenic Zorz (George sau Gheorghe) Ghiurghiul din Mitilina (1770). Sfântul Cuvios Amona din Egipt (V). Sfânta Teodota, mama Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian.
File pateric

Un student trăia în curvie cu prietena lui. Odată, în timp ce mergeau cu masina, un camion care venea din directie opusă a intrat pe contrasens si i-a lovit. Fata, care era la volan, a murit imediat. Studentul a stat o vreme în spital, după care s-a întors acasă cu sănătatea restabilită. Cât stătuse în spital, citise câteva cărti duhovnicesti de la un coleg de salon care era foarte credincios.
Citirea cărtilor i-a provocat tânărului un soc. Si-a dat seama că nimic nu este mai important în viată decât dobândirea mântuirii. S-a dus chiar de câteva ori la biserică. Odată, după slujbă, un bărbat l-a întrebat dacă nu vrea să citească ceva despre yoga crestină. Studentul a fost de acord, si a citit pe nerăsuflate prima carte. A ajuns la concluzia că yoghinii si crestinii au aceeasi tintă. A început să practice yoga după cartea respectivă.
După o vreme a încetat să mai meargă la biserică. Prefera să stea acasă si să mediteze asupra Absolutului.
Într-o zi s-a întâlnit pe stradă cu fostul său coleg de salon:
- Ce faci? Nu ai mai venit de mult la biserică.
- Si nici nu o să mai vin decât, poate, de Pasti.
- De ce? S-a întâmplat ceva?
- Da. Am avut o mare descoperire. I-am văzut într-o vedenie pe sfintii Bisericii împreună cu marii yoghini. Se bucurau de frumusetile ceresti. Dar parcă yoghinii aveau mai multă slavă. Si am auzit o voce care mi-a zis că, dacă vreau să ajung pe cele mai înalte culmi, să practic yoga cât mai serios. Asa că de biserică nu prea mai am timp. Am început să îmi caut un maestru, un guru care să mă initieze în secretele practicii yoghine.
Tânărul credincios a încercat să îi aducă argumente ca să se lase de yoga, dar studentul nu a vrut să le asculte cu atentie. Era prea mândru. Si mândria l-a pierdut.

Era un sihastru iscusit ce trăia în pustie si care se închisese într-o pesteră, si cu multa lui înfrânare, cu postul, cu privegherea întru rugăciuni, cu alte nevointe, osteneli si fapte bune, întrecea si îi covârsea pe altii. Dar, nepăzindu-se si nesocotind înselăciunea vicleanului diavol, a fost batjocorit de vrăjmasul si a căzut în cumplită ispită. Căci amăgindu-l pe el vrăjmasul, îi arăta în vis feluri si feluri de vedenii si cele ce vedea el în vis se izbândeau aievea, până s-a încrezut bine visurilor.
După ce s-a încrezut bine visurilor, într-o noapte i-a arătat lui diavolul neamul si soborul crestinesc cu apostolii si cu mucenicii fiind la un loc întunecat, ponegrit si pedepsit, de tot binele lipsit, plin de toată rusinea si necurătia; si erau toti mâhniti si scârbiti. Iar în dreptul lor era neamul jidovesc, cu Moise si cu toti proorocii, într-un loc luminat, linistit, plin de lumină, de toată mângâierea, bucuria si veselia. Si îl sfătuia înselătorul, zicând: "Iată, acum vezi si neamul vostru crestinesc si neamul jidovesc la ce loc si în ce chip se află. Deci, de vei vrea să fii însotit si împărtăsit fericirii si bucuriei neamului jidovesc, te sfătuiesc să mergi si să primesti tăierea împrejur, legea si credinta jidovească".
Iar el, după cum am zis, fiind foarte încredintat visurilor, a făcut asa precum l-a sfătuit vrăjmasul. Iesind din pestera lui si lăsând pustia si viata pustnicească, a venit în lume, desi erau saizeci de ani de când nu iesise din pustie si, mergând la scoala si soborul jidovilor, le-a spus lor cum a văzut în vis neamul crestinesc în loc întunecat si pedepsit, iar neamul jidovesc la loc luminat, plin de bucurie si de veselie. Iar jidovii, auzind aceasta, s-au bucurat si l-au îndemnat să primească legea lor. Iar el cu mare bucurie a primit tăierea împrejur pe trupul său si toată legea lor si asa a pierit.
Aceasta i s-a întâmplat lui pentru că n-a câstigat dreapta socoteală si s-a deprins din tineretile sale a se supune numai voii si sfaturilor gândurilor sale, iar sfatul cel bun si folositor al părintilor si al fratilor niciodată nu l-a încercat. 

Pilda zilei

Liniştea sufletească

  Un frate de la Chilii era tulburat de traiul în singurătate. S-a dus la avva Teodor de la Ferme şi l-a întrebat ce să facă. Bătrânul i-a zis: "Mergi, smereşte-ţi gândul, supune-te şi trăieşte laolaltă cu alţii". După un timp. se întoarce la bătrân şi-i zice: "Nu-mi găsesc liniştea nici împreună cu alţii". Bătrânul îi zice: "Dacă nici singur, nici cu alţii nu-ţi găseşti liniştea, de ce te-ai făcut călugăr? Oare nu ca să înduri necazuri? Spune, de câţi ani porţi schima?“. "De opt ani", a răspuns el. Atunci bătrânul i-a zis: "Eu port schima de şaptezeci de ani şi nici o singură zi n-am fost liniştit. Şi tu, în opt ani, vrei să dobândeşti liniştea?". Auzind acestea, fratele a plecat întărit.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    Geneza 47-50

    Capitolul 47
    1.     Mergând deci Iosif a vestit pe Faraon, zicând: "Tatăl meu şi fraţii mei, cu vitele lor mărunte şi mari şi cu toate câte au, au venit din pământul Canaan şi iată sunt în ţinutul Goşen!"
    2.     Luând apoi pe cinci dintre fraţii săi, i-a înfăţişat lui Faraon.
    3.     Iar Faraon a zis către fraţii lui Iosif: "Cu ce vă îndeletniciţi voi?" Şi ei au răspuns lui Faraon: "Robii tăi sunt un neam de păstori de oi, din tată în fiu".
    4.     Apoi au zis iarăşi către Faraon: "Am venit să locuim în pământul acesta, căci nu se găseşte păşune pentru vitele robilor tăi, pentru că în ţara Canaan e foamete mare. îngăduie dar robilor tăi să se aşeze în ţinutul Goşen!"
    5.     Iar Faraon a zis către Iosif: "Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.
    7.     Apoi a adus Iosif înăuntru pe Iacov, tatăl său, şi l-a înfăţişat înaintea lui Faraon şi a binecuvântat Iacov pe Faraon;
    8.     Iar Faraon a zis către Iacov: "Câţi sunt anii vieţii tale?"
    9.     Răspuns-a Iacov lui Faraon: "Zilele pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puţine şi grele au fost zilele vieţii mele şi n-am ajuns zilele anilor vieţii părinţilor mei, cât au pribegit ei în zilele lor".
    10.     Şi iarăşi a binecuvântat Iacov pe Faraon şi a ieşit de la Faraon.
    11.     Deci a aşezat Iosif pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în pământul Ramses (Goşen), cum îi poruncise Faraon.
    12.     Şi dădea Iosif tatălui său şi fraţilor săi şi la toată casa tatălui său pâine după trebuinţa familiei fiecăruia.
    13.     În vremea aceea nu era pâine în tot pământul, pentru că se înteţise foametea foarte tare, încât ţara Egiptului şi pământul Canaan se istoviseră de foamete.
    14.     Şi a adunat Iosif tot argintul, ce era în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, pe grâul ce se cumpăra; de la el. Şi a adus Iosif argintul tot în casa lui Faraon.
    15.     Când s-a sfârşit tot argintul în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, au venit atunci toţi Egiptenii la Iosif şi au zis: "Dă-ne pâine! De ce să murim sub ochii tăi? Că s-a sfârşit argintul".
    16.     Iar Iosif le-a zis: "Aduceţi vitele voastre şi vă voi da pâine pe vitele voastre, dacă vi s-a terminat argintul".
    17.     Şi au adus ei la Iosif vitele lor şi le-a dat Iosif pâine pe cai şi pe oi, pe boi şi pe asini; şi anul acela i-a hrănit cu pâine pentru toate vitele lor.
    18.     Iar dacă a trecut anul acela, au venit în anul următor şi i-au zis: "Nu vom ascunde de domnul nostru, că argintul nostru s-a sfârşit şi vitele noastre sunt la domnul nostru şi nimic nu ne-a mai rămas să-i dăm decât trupurile şi pământurile noastre.
    19.     De ce să pierim sub ochii tăi şi noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pe pâine, pe noi cu pământurile noastre, şi vom fi robi lui Faraon, noi şi pământurile noastre, iar tu să ne dai sămânţă ca să trăim şi să nu murim şi ca ogoarele să nu rămână paragină".
    20.     Şi a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptului, pentru că Egiptenii şi-au vândut fiecare pământul său lui Faraon, că-i istovise foametea; şi a ajuns tot pământul al lui Faraon.
    21.     De asemenea şi pe popor l-a făcut rob lui, de la un capăt al Egiptului până la celălalt.
    22.     Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţilor le era rânduită de la Faraon porţie şi se hrăneau din porţia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu şi-au vândut ei pământul.
    23.     Atunci a zis Iosif către popor: "Iată, eu v-am cumpărat astăzi pentru Faraon şi pe voi şi pământul vostru. Luaţi-vă sămânţă şi semănaţi pământul.
    24.     Şi la seceriş să daţi a cincea parte lui Faraon, iar patru părţi să vă rămână vouă pentru semănatul ogoarelor, pentru hrana voastră şi a celor ce sunt în casele voastre şi pentru hrana copiilor voştri".
    25.     Iar ei au zis: "Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm milă în ochii domnului nostru şi să fim robi lui Faraon!"
    26.     Şi le-a pus Iosif lege, care-i până astăzi în ţara Egiptului, ca a cincea parte să se dea lui Faraon, scutit fiind numai pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon.
    27.     Astfel s-a aşezat Israel în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen, şi l-a moştenit şi a crescut şi s-a înmulţit foarte tare.
    28.     Iacov a mai trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani. Zilele vieţii lui Iacov au fost deci o sută patruzeci şi şapte de ani.
    29.     Apoi venindu-i lui vremea să moară, Israel a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: "De am aflat har în ochii tăi, pune-ţi mâna pe coapsa mea şi jură că vei face milă şi dreptate cu mine, să nu mă îngropi în Egipt!
    30.     Când voi adormi ca părinţii mei, mă vei scoate din Egipt şi mă vei îngropa în mormântul lor". Iar Iosif a zis: "Voi face după cuvântul tău!"
    31.     Iacov însă a zis: "Jură-mi!" Şi i s-a jurat Iosif. Atunci Israel s-a închinat la vârful toiagului său.

    Capitolul 48
    1.     După aceea i s-a spus lui Iosif: "Tatăl tău e bolnav". Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim, şi a venit la Iacov.
    2.     Şi i s-a dat de veste lui Iacov, spunându-i-se: "Iată Iosif, fiul tău, vine să te vadă". Şi Israel, adunându-şi puterile sale, s-a ridicat în pat.
    3.     Şi a zis Iacov către Iosif: "Dumnezeu Atotputernicul mi S-a arătat în Luz, în pământul Canaan şi m-a binecuvântat.
    4.     Şi mi-a zis: "Iată, te voi creşte şi te voi înmulţi, şi voi ridica din tine mulţime de popoare, şi pământul acesta îl voi da urmaşilor tăi, ca moştenire veşnică".
    5.     Acum deci cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în pământul Egiptului, înainte de a veni eu la tine în Egipt, să fie ai mei; Efraim şi Manase să fie ai mei, ca Ruben şi Simeon.
    6.     Iar copiii, ce se vor naşte de acum din tine, să fie ai tăi şi se vor numi ei cu numele fraţilor lor, în triburile acelora.
    7.     Când veneam eu din Mesopotamia, mi-a murit Rahila, mama ta, pe drum, în pământul Canaan, puţin înainte de a ajunge la Efrata, şi am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata sau Betleem".
    8.     Văzând apoi pe fiii lui Iosif, Israel a zis: "Cine sunt aceştia?"
    9.     Răspuns-a Iosif tatălui său: "Aceştia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!" Iar Iacov a zis: "Apropie-i de mine ca să-i binecuvântez!"
    10.     Ochii lui Israel însă erau întunecaţi de bătrâneţe şi nu mai puteau să vadă. Şi a apropiat Iosif pe fiii săi de el, iar el i-a îmbrăţişat şi i-a sărutat.
    11.     Apoi a zis iarăşi Israel către Iosif: "Nu nădăjduiam să mai văd faţa ta şi iată Dumnezeu mi-a arătat şi pe urmaşii tăi".
    12.     Şi depărtându-i de genunchii tatălui său, Iosif i s-a închinat lui Israel până la pământ.
    13.     După aceea luând Iosif pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu dreapta sa în faţa stângei lui Israel, iar pe Manase cu stânga sa în fala dreptei lui Israel, i-a apropiat de el.
    14.     Israel insă şi-a întins mâna sa cea dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, deşi acesta era mai mic, iar stânga şi-a pus-o pe capul lui Manase. Înadins şi-a încrucişat mâinile, deşi Manase era întâiul născut.
    15.     Şi i-a binecuvântat, zicând: "Dumnezeul, înaintea Căruia au umblat părinţii mei: Avraam şi Isaac, Dumnezeul Cel ce m-a călăuzit de când sunt şi până în ziua aceasta;
    16.     Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvânteze pruncii aceştia, să poarte ei numele meu şi numele părinţilor mei: Avraam şi Isaac, şi să crească din ei mulţime mare pe pământ!"
    17.     Şi Iosif, văzând că tatăl său şi-a pus mâna sa cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău şi, luând mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase,
    18.     A zis către tatăl său: "Nu aşa, tată, că cestălalt este întâiul născut. Pune dar pe capul lui mâna ta cea dreaptă!"
    19.     Tatăl său însă n-a voit, ci a zis: "Ştiu, fiul meu, ştiu! Şi din el va ieşi un popor şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el şi din sămânţa lui vor ieşi popoare nenumărate".
    20.     Şi i-a binecuvântat pe ei în ziua aceea, zicând: "Cu voi se va binecuvânta în Israel şi se va zice: Dumnezeu să te facă aşa ca pe Efraim şi ca pe Manase!" Şi aşa a pus mâna pe Efraim înaintea lui Manase.
    21.     Apoi a zis Israel către Iosif: "Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri.
    22.     Deci eu îţi dau ţie, peste ceea ce au fraţii tăi, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea şi cu arcul meu din mâinile Amoreilor".

    Capitolul 49
    1.     Apoi a chemat Iacov pe fiii săi şi le-a zis: "Adunaţi-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi.
    2.     Adunaţi-vă şi ascultaţi-mă, fiii lui Iacov, ascultaţi pe Israel, ascultaţi pe tatăl vostru!
    3.     Ruben, întâi-născutul meu, tăria mea şi începătura puterii mele, culmea vredniciei şi culmea destoiniciei;
    4.     Tu ai clocotit ca apa şi nu vei avea întâietatea, pentru că te-ai suit în patul tatălui tău şi mi-ai pângărit aşternutul pe care te-ai suit.
    5.     Fraţii Simeon şi Levi... Unelte ale cruzimii sunt săbiile lor.
    6.     În sfatul lor să nu intre sufletul meu şi în adunarea lor să nu fie părtaşă slava mea, căci ei, în mânia lor, au ucis oameni şi, la supărarea lor, au ologit tauri!
    7.     Blestemată să fie mânia lor, căci ea a fost silnică, şi aprinderea lor, căci a fost crudă; îi voi împărţi pe ei în Iacov şi îi voi risipi în Israel.
    8.     Iudo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Mâinile tale să fie în ceafa vrăjmaşilor tăi. Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău.
    9.     Pui de leu eşti, Iudo, fiul meu! De la jaf te-ai întors... El a îndoit genunchii şi s-a culcat ca un leu, ca o leoaică... Cine-l va deştepta?
    10.     Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.
    11.     Acela îşi va lega de viţă asinul Său, de coardă mânzul asinei Sale. Spăla-va în vin haina Sa şi în sânge de strugure veşmântul Său!
    12.     Ochii Lui vor scânteia ca vinul şi dinţii Săi vor fi albi ca laptele.
    13.     Zabulon va locui lângă mare, va da liman corăbiilor şi marginea hotarului lui va fi până la Sidon.
    14.     Isahar este ca asinul voinic, care odihneşte între staule.
    15.     Văzând că odihna e bună şi ţinutul său gras, îşi pleacă umerii sub povară şi se face bărbat plătitor de bir.
    16.     Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israel.
    17.     Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul.
    18.     În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!
    19.     Gad, strâmtorat va fi de cete înarmate, dar le va strâmtora şi el pas cu pas.
    20.     Din Aşer va veni pâinea cea grasă şi regilor le va da mâncăruri alese.
    21.     Neftali, cerboaică slobodă: el rosteşte graiuri minunate.
    22.     Iosif, ramură de pom roditor, ramură de pom roditor lângă izvor, ramurile lui se revarsă peste ziduri.
    23.     Îl vor amărî şi îl vor duşmăni; înspre el arunca-vor săgeţi şi îl vor sili la luptă.
    24.     Dar arcul lui va rămâne tare şi muşchii braţului lui întăriţi, mulţumită Dumnezeului celui puternic al lui Iacov, Cel ce este păstorul şi tăria lui Israel.
    25.     De la Dumnezeul tatălui tău, şi El te va ajuta; şi de la cel Atotputernic - El te va binecuvânta; de la El să vină binecuvântările, de sus din ceruri, şi binecuvântările adâncului de jos, binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
    26.     Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările munţilor celor din veac şi frumuseţea dealurilor celor veşnice. Aceste binecuvântări să fie pe capul lui Iosif, pe creştetul celui mai ales între fraţii lui.
    27.     Veniamin, lup răpitor, dimineaţa va mânca vânat şi pradă va împărţi seara".
    28.     Iată toate cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi iată ce le-a spus tatăl lor, când le-a binecuvântat şi a dat fiecăreia binecuvântarea cuvenită.
    29.     Apoi le-a poruncit: "Eu am să trec la poporul meu. Să mă îngropaţi lângă părinţii mei, în peştera din ţarina lui Efron Heteul.
    30.     În peştera din ţarina Macpela, în faţa lui Mamvri, în pământul Canaan, pe care a cumpărat-o Avraam de la Efron Heteul, împreună cu ţarina, ca moşie de înmormântare.
    31.     Acolo au fost îngropaţi Avraam şi Sarra, femeia sa, acolo au fost îngropaţi Isaac şi Rebeca, femeia lui, şi tot acolo am îngropat şi eu pe Lia.
    32.     Această ţarină şi peştera din ea au fost cumpărate de la feciorii Heteilor".
    33.     Sfârşind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, şi întinzându-şi picioarele sale în pat, şi-a dat sfârşitul şi s-a adăugat la poporul său.

    Capitolul 50
    1.     Atunci Iosif, căzând pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat.
    2.     Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
    3.     După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii şaptezeci de zile.
    4.     Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: "De am aflat bunăvoinţă în ochii voştri, ziceţi lui Faraon aşa:
    5.     Tatăl meu m-a jurat şi a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Şi acum aş vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu şi să mă întorc". şi i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
    6.     Iar Faraon a răspuns: "Du-te şi îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!"
    7.     Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său şi au mers împreună cu el toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii din ţara Egiptului
    8.     Şi toată casa lui Iosif şi fraţii lui şi toată casa tatălui său şi neamul lui. Numai copiii lor şi oile şi vitele lor le-au lăsat în ţara Goşen.
    9.     Au plecat de asemenea cu el căruţe şi călăreţi şi s-a făcut tabăra mare foarte.
    10.     Şi ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare şi tare foarte şi a jelit Iosif pe tatăl său şapte zile.
    11.     Văzând Canaaneii, locuitorii ţinutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: "Mare e plângerea aceasta la Egipteni". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
    12.     Aşa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:
    13.     L-au dus fiii lui în pământul Canaan şi l-au îngropat în peştera din ţarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu ţarină cu tot de la Efron Heteul, ca moşie de îngropare.
    14.     Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, şi el, şi fraţii lui, şi toţi cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
    15.     Văzând însă fraţii lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: "Ce vom face, dacă Iosif ne va urî şi va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?
    16.     Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: "Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis:
    17.     "Aşa să spuneţi lui Iosif: Iartă fraţilor tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!" Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea.
    18.     Apoi au venit şi fraţii lui şi, căzând înaintea lui, au zis: "Iată, noi suntem robii tăi".
    19.     Iar Iosif le-a zis: "Nu vă temeţi! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?
    20.     Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum şi să păstreze viaţa unui popor numeros.
    21.     Deci nu vă mai temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri". Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit de la inimă.
    22.     Apoi a locuit Iosif în Egipt, el şi fraţii lui şi toată casa tatălui său. Şi a trăit Iosif o sută zece ani.
    23.     Şi a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif.
    24.     În cele din urmă a zis Iosif către fraţii săi: "Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta şi vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinţilor noştri S-a jurat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov".
    25.     La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: "Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateţi oasele mele de aici!"
    26.     Şi a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.