Sfântul Serafim de Sarov. Adormirea (1833) și a doua aflare a moaștelor sale (1991)

  Acest mare mărturisitor al luminii Sfîntului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pămîntului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit "al Luminilor" invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.

    Fiu al unor negustori cucernici din oraşul Kursk, el a crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică şi a avut parte la vîrsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.

    La 17 ani părăsi lumea, cu binecuvîntarea mamei sale, şi intră în Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model de ascultare şi virtuţi monahale. Îndeplinea cu bucurie şi zel toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrînge pornirile trupului şi îşi păstra, ziua şi noaptea, mintea aţintită la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii lui Iisus.

    După cîtva timp, el s-a îmbolnăvit foarte grav şi, în ciuda durerilor, refuza ajutorul medicilor, cerînd numai acel unic leac, care este potrivit celor ce au părăsit totul pentru Dumnezeu: Sfînta Împărtăşanie. Cînd, crezîndu-se că va muri, i-a fost adusă merindea cea sfîntă pentru calea din urmă, Preasfînta Maică îi apăru, în mijlocul unei puternice lumini, însoţită de Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan Teologul. Arătîndu-i-l pe tînărul novice, ea le spuse: "Acesta este din neamul nostru!". Puţin după aceasta, se însănătoşi cu totul şi construi o bolniţă pe locul acelei apariţii minunate.

    La capătul a opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, a fost tuns monah, primind numele Serafim ("înfocat", "arzător"), nume care îi spori şi mai mult zelul în a urma pe aceşti slujitori ai Domnului, netrupeşti şi arzînd de dragoste pentru El. Hirotonit diacon, el petrecea noaptea întreagă în rugăciune, înainte de a săvîrşi dumnezeiasca Liturghie; şi sporind fără încetare în sfintele nevoinţe, Domnul îi dărui ca răsplată nenumărate clipe de extaz şi mîngîieri duhovniceşti. Fiind îndrumat cu grijă de cei mai înaintaţi în vîrstă şi înţelepciune, el nu a căzut în păcatul slavei deşarte de care este pîndit cel care se bucură de darurile lui Dumnezeu; dimpotrivă ele l-au făcut să se smerească şi mai mult, învinovăţindu-se pe sine în tot timpul şi căutînd şi mai mult singurătatea.

    La puţină vreme după hirotonirea sa şi după moartea duhovnicului său, el a primit încuviinţarea de a se retrage în singurătate, în adîncul pădurii, la 6-7 km de mănăstire. Aici el îşi făcu o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină, pe o colină, pe care el a numit-o "Sfîntul Munte", gîndindu-se la Athos. El petrecea acolo toată săptămîna, întorcîndu-se la mînăstire numai duminicile şi în zilele de sărbătoare, stăruind în rugăciune, citirea Sfintelor Scripturi şi chinuindu-şi trupul pentru a plăcea Domnului.

    Orice ar fi făcut, îşi păstra mintea înălţată la lucrările lui Dumnezeu; era cu totul lipsit de orice pîngărire, nu se îngrijea deloc de trup şi suporta cu răbdare asprimea iernii şi năvălirile insectelor vara, fericit că poate fi astfel părtaş la suferinţele Domnului, dorind să-şi curăţească sufletul. Căra mereu în spate o Evanghelie grea, numind-o "povara lui Hristos", şi se ducea în anumite locuri din pădure, pe care le numise, după Locurile Sfinte: Betleem, Iordan, Tabor, Golgota, citind acolo pericopele evanghelice corespunzătoare. El retrăia, astfel, în mod intens, în fiecare zi, viaţa şi Patimile Domnului nostru Iisus Hristos.

    Meditaţia continuă pe textele Sfintei Scripturi nu-i dăruia numai cunoaşterea adevărului, dar şi curăţenia sufletului şi străpungerea inimii, în aşa fel încît în afara slujbelor dumnezeieşti făcute la ore fixe şi în afară de miile de îngenuncheri de fiecare zi, el era în stare să se roage fără încetare, avînd mintea unită cu inima.

    La început se hrănea cu pîinea primită de la mînăstire, apoi numai cu roadele grădinii sale; dar putea foarte bine să se lipsească de tainul său pentru a-l împărţi animalelor care veneau la coliba sa, mai ales unui urs uriaş, dar ascultător ca o pisică.

    Văzînd viaţa sa atît de plăcută lui Dumnezeu şi atît de apropiată de cea a netrupeştilor puteri, duşmanul de totdeauna al neamului omenesc, diavolul, ars de invidie, porni împotriva pustnicului obişnuitele lui atacuri: gînduri de slavă deşartă, zgomote infernale, apariţii înspăimîntătoare ş.a.; dar viteazul ostaş alunga toate acestea prin rugăciune şi semnul Crucii. Cum războiul gîndurilor se înteţea tot mai mult, sfîntul hotărî să lupte ca stîlpnicii de odinioară: el petrecu o mie de zile şi o mie de nopţi pe o stîncă în picioare, sau îngenuncheat, repetînd fără încetare rugăciunea vameşului: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului (Luca 18, 13). Astfel, el a fost eliberat pentru totdeauna de lupta gîndurilor.

    Dar diavolul nu s-a dat bătut şi a trimis trei tîlhari, care, furioşi că n-au găsit la sărmanul monah banii la care sperau, l-au bătut cu ciomegele şi cu dosul unui topor, lăsîndu-l pe jumătate mort, cu totul însîngerat şi cu oasele rupte. Cu toate că avea o constituţie robustă, blîndul Serafim nu a încercat nici o clipă să se apere şi s-a lăsat cu totul în voia lor, cu gîndul că astfel se făcea părtaş suferinţelor Domnului. În starea de plîns în care se afla, a reuşit totuşi să se tîrască pînă la mînăstire, unde, după cinci luni de suferinţă, a fost vindecat în chip minunat printr-o nouă apariţie a Maicii Domnului, asemănătoare celei din timpul uceniciei sale în mînăstire. A rămas totuşi gîrbov pînă la sfîrşitul zilelor sale şi nu se putea mişca decît cu mare greutate, sprijinindu-se într-un toiag.

    Această infirmitate l-a făcut să urce o nouă treaptă pe scara vieţii lui îndreptate spre cer şi să înceapă, din 1807-1810, lupta tăcerii, în deplină singurătate. Odată însănătoşit, se reîntoarse în "pustia" sa şi, nemaiputînd veni la mînăstire cu regularitate, cum făcea înainte, el încetă cu totul să mai vorbească cu oamenii. De fiecare dată cînd întîlnea pe cineva în pădure, i se închina pînă la pămînt, fără a scoate un cuvînt, rămînînd aşa pînă cînd omul se îndepărta. El a reuşit astfel să-şi păstreze mintea înălţată la Dumnezeu fără întrerupere şi fără abatere.

    Între timp, egumenul mînăstirii muri şi unii călugări au început să se arate duşmănoşi faţă de sfîntul pustnic, acuzîndu-l că s-a despărţit de comuniunea cu Biserica. Pînă la urmă i-au poruncit chiar să se întoarcă în mînăstire. Sfîntul s-a supus fără nici o împotrivire şi s-a stabilit într-o chilie strîmtă, unde a început o nouă etapă a vieţii sale ascetice: recluziunea (închiderea cu totul în chilie).

    În antreul chiliei a pus un sicriu, în care se ruga, iar în chilie, unde nu intra nimeni niciodată, nu avea decît un sac cu pietre drept aşternut, un trunchi de copac drept scaun şi o icoană închipuind-o pe "Fecioara mîngîietoare", numită de el "Bucuria bucuriilor", în faţa căreia ardea în permanenţă o candelă. El trăia astfel într-o tăcere completă, sporind în trai aspru, citind şi interpretînd în fiecare săptămînă întreg Noul Testament, rugîndu-se fără încetare, cu inima priveghind şi avînd drept martori ai deselor extaze şi răpiri în Duh ale minţii sale numai pe îngeri şi sfinţii din cer.

    La sfîrşitul a cinci ani de retragere totală, deschise uşa chiliei, lăsînd să intre pe cei ce voiau să-l vadă, dar fără a rupe totuşi legămîntul tăcerii, chiar cînd era vorba de vizitatori importanţi. Apoi, în 1826, Maica Domnului îi vesti că a sosit vremea să părăsească tăcerea şi el începu să le împărtăşească semenilor din roadele experienţei sale ascetice: mai întîi călugărilor, pe care-i îndemna la stricta respectare a regulilor monahale şi la zel desăvîrşit în lucrarea lor pentru mîntuire; apoi sosiră şi mirenii în număr din ce în ce mai mare.

    După ce s-a făcut părtaş de bunăvoie Patimilor mîntuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, timp de 47 de ani, trăind în asceză absolută, trecînd pe rînd prin starea de vieţuitor în obşte, sihastru, stîlpnic şi zăvorît, acest bătrîn mic de statură, înveşmîntat în alb, încovoiat pe toiagul său, s-a întors între semenii săi, plin de har şi lumina Sfîntului Duh, pentru a îndeplini slujirea duhovnicească superioară, a stăreţiei spirituale, şi a devenit pentru tot poporul rus un adevărat "apostol", martor şi propovăduitor al Învierii.

    Uşa chiliei sale era deschisă oricui pînă tîrziu în noapte. Îşi saluta vizitatorii cu veselie, zicîndu-le: "Bucuria mea, Hristos a înviat!"; dovedea o bucurie cu totul specială faţă de păcătoşii care veneau la el pocăindu-se, ca Fiul risipitor care se întoarce la Tatăl (Luca 11). Blîndeţea sa neobişnuită înmuia inimile cele mai aspre, umilinţa sa îi smerea pe cei mîndri, făcîndu-i să verse lacrimi de copil. Pentru cei mari, ca şi pentru oamenii din popor, chilia "sărmanului Serafim" era asemenea unui pridvor al cerului. O convorbire cu el sau o simplă binecuvîntare deveneau adevărate întîlniri cu Dumnezeu, capabile să schimbe cu totul sensul vieţii lor.

    Datorită darului înainte-vederii, el citea în inimile păcătoşilor, dezvăluind cele ce ei nu îndrăzneau să mărturisească, răspundea la scrisori fără a le deschide şi ştia să dea fiecăruia sfatul, mîngîierea, încurajarea şi mustrarea de care aveau nevoie. Predat cu totul voii lui Dumnezeu, el le spunea, fără multă cercetare, primul cuvînt pe care i-l descoperea Dumnezeu, şi acesta era, totdeauna, cel mai potrivit pentru ei. Mila lui, izvorîtă din dragostea lui Dumnezeu care era în el, se revărsa asupra tuturor. A vindecat în chip minunat pe mulţi, ungîndu-i cu uleiul din cadela sa sau dîndu-le să bea din izvorul numit mai apoi "puţul lui Serafim", aflat în apropierea mînăstirii, în "pustia cea apropiată", unde îi plăcea să-şi petreacă după-amiezele. I se aduceau atîtea cereri de rugăciune, pentru morţi şi vii, încît îi era cu neputinţă să-i pomenească pe toţi; de aceea aprindea pentru fiecare o lumînare, chilia sa fiind mereu încălzită şi luminată de sute de flăcări, închipuind sufletele credincioşilor.

    Dumnezeu i-a acordat, de asemenea, darul profeţiei şi el a prezis cele viitoare, atît pentru anumiţi oameni, cît şi pentru ţara sa, ca războiul Crimeii, foametea şi groaznica încercare care a răvăşit Biserica şi poporul rus un secol mai tîrziu; dar el îşi ascundea, din smerenie, profeţiile îndărătul unor cuvinte tainice, astfel încît ele nu erau înţelese decît după împlinirea evenimentelor.

    Marele proprietar Motovilov, care fusese vindecat în chip minunat de omul lui Dumnezeu şi care devenise cel mai rîvnitor ucenic al său, îl întrebă într-o zi: "Care este scopul vieţuirii creştine?". Părintele Serafim îi răspunse: "Dobîndirea Sfîntului Duh, pe care-L primim dacă îndeplinim faptele de sfinţenie cerute de Biserică şi mai ales prin rugăciune".

    Şi fiindcă interlocutorul său îi cerea să-i spună mai precis ce este harul Duhului Sfînt, stareţul îl strînse brusc în braţele sale, îl privi drept în ochi, faţa lui devenind dintr-o dată mai strălucitoare decît soarele la amiază, şi îi zise cu putere: "Priveşte-mă, prietene al lui Dumnezeu, nu-ţi fie teamă! I-am cerut Domnului, din adîncul ini-mii, să te facă demn de a vedea cu ochii tăi trupeşti pogorîrea Sfîntului Duh; şi iată ai devenit, ca şi mine, cu totul luminos. Şi te-ai umplut şi tu de harul Sfîntului Duh, căci altfel n-ai putea să mă vezi în această lumină. Ce simţi?" Motovilov a răspuns: "Linişte, o pace de nespus. Inima mea s-a umplut de o bucurie inexprimabilă". "Şi ce încă?" "O căldură şi o mireasmă, pe care nu le-am mai simţit vreodată". "Această mireasmă este buna mirosire a Sfîntului Duh, răspunse sfîntul, şi această căldură nu este din afară, căci sîntem în plină iarnă şi pădurea în jurul nostru e acoperită de zăpadă; ea este în noi, după cuvîntul Domnului: Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Luca 17, 21).

    Această minunată întrevedere dură mai mult timp şi, la sfîrşitul ei, sfîntul îi ceru ucenicului său să o pună în scris şi s-o transmită lumii. Manuscrisul lui Motovilov n-a fost găsit decît mult mai tîrziu, în 1903, în preajma canonizării lui Serafim. El a cunoscut de atunci o răspîndire impresionantă. Este un ultim cuvînt, un testament plin de lumină şi nădejde, pe care profetul de la Sarov l-a lăsat Rusiei şi întregii Biserici, cunoscînd încercările ce vor fi în timpurile din urmă.

    În învăţăturile sale, sfătuia adesea: "Bucuria mea, cîştigă duhul păcii şi atunci mii de inimi se vor mîntui în preajma ta". Această pace interioară pe care el o dobîndise cu preţul atîtor trude, se răspîndea în preajma lui ca bucurie şi lumină; iată că Sfîntul Serafim nu a lăsat urmaşilor o învăţătură ci, mai curînd, un model de vieţuire.

    Pe cînd era numai diacon, fondatoarea mînăstirii din Diveievo, situată la cîţiva km de Sarov, i-a încredinţat părintelui Serafim conducerea duhovnicească a obştii sale abia înfiinţate. De-a lungul întregii sale vieţi el s-a purtat ca un părinte cu fiicele sale duhovniceşti. Cu toate dificultăţile economice, obştea a sporit repede. Sfîntul Serafim a organizat-o după regulile stricte ale vieţii de obşte, dîndu-le drept îndrumar cuvintele: "În tot timpul să aveţi mîinile ocupate cu lucrul şi buzele cu rugăciunea".

    La porunca Maicii Domnului, el a mai înfiinţat o a doua mînăstire, zisă a "Morii", în care vieţuiau fiicele sale duhovniceşti cele mai sporite, cărora le-a dat o regulă de vieţuire avînd în centru "rugăciunea lui Iisus". Din nefericire, după moartea stareţului, diavolul aţîţă un călugăr pizmaş şi intrigant, care se strădui din toate puterile să ruineze renumele şi lucrarea Sfîntului Serafim; el închise "Moara", călugăriţele fiind supuse multor strîmtorări şi necazuri.

    Odată, cu puţin timp înainte de săvîrşirea călătoriei pămînteşti, Serafim ceru să vină o călugăriţă de la Diveievo şi acoperînd-o cu rasa sa, îi spune: "Maica Domnului va veni acum la noi". Curînd se auzi un sunet asemănător unui vînt violent în pădure, apoi cîntări bisericeşti; uşa se deschise singură şi chilia fu brusc inundată de lumină şi de o mireasmă delicată. Sfîntul căzu în genunchi şi Maica Domnului apăru, urmată de doi îngeri, însoţită de Sfîntul Ioan Teologul şi de douăsprezece sfinte fecioare mucenice. Călugăriţa a căzut la pămînt, înspăimîntată de moarte, dar Sfîntul Serafim a stat drept, vorbind duios cu Împărăteasa cerurilor, ca şi cu un prieten. Ea îi făgădui să aibă mereu în grija sa pe surorile de la Diveievo şi, dispărînd, Preasfînta Fecioară îi zise: "Iubite Serafime, în curînd vei fi cu noi". Rămaşi singuri, stareţul îi mărturisi călugăriţei că este a douăsprezecea vedenie de care Domnul i-a făcut parte.

    Ajuns la vîrsta de 70 de ani, suferind cumplit de pe urma rănilor, dar neslăbind cu nimic în lucrarea sa, Sfîntul Serafim vorbea din ce în ce mai des despre apropiata sa moarte, cu bucurie şi cu faţa strălu-cind de lumină. La întîi ianuarie 1833, după ce s-a împărtăşit, el s-a închinat la toate icoanele din biserică, aprinzînd în faţa fiecăreia o lumînare şi i-a binecuvîntat pe toţi fraţii, zicîndu-le: "Lucraţi pentru mîntuirea voastră; vegheaţi! Cununile vă sînt pregătite". Apoi, după ce merse să-şi vadă mormîntul dinainte pregătit, se închise în chilie şi, îngenunchind şi cîntînd imnele Învierii, îşi dădu duhul în mîinile lui Dumnezeu chiar în aceeaşi noapte.

    Tot poporul din împrejurimi se strînse la înmormîntarea sa. Şi chiar şi după moarte omul lui Dumnezeu a continuat să viziteze şi să-şi îmbărbăteze fiii duhovniceşti prin numeroase apariţii şi vindecări minunate, astfel că evlavia poporului dreptcredincios nu a încetat să sporească, cu toate împotrivirile vrăjmaşilor.

    Lupta sa a fost încununată prin canonizarea care a avut loc la 19 iulie 1903, în prezenţa familiei imperiale, a numeroşilor ierarhi şi a unei mulţimi de sute de mii de persoane, venite din toate părţile Rusiei. Aceasta a fost ultima manifestare a unităţii de suflet a poporului rus, înainte de marea încercare ce avea să fie. Moaştele sale, purtate atunci în procesiune, au făcut multe minuni. În 1926, bolşevicii le-au confiscat, vrînd să le expună într-un muzeu al ateismului! Dar ele n-au ajuns niciodată în acel loc şi se presupune că ar fi fost păstrate de un credincios pios, în aşteptarea unor zile mai bune.

Totuși, sfintele moaște ale Sfântului Serafim de Sarov au fost gasite la St. Petersburg, într-un depozit al unui muzeu, în anul 1991. Astăzi, Moaștele Sfântului Serafim se află la Diveevo ( 10 km de Sarov).

Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, mare făcător de minuni

Rugaciunile incepatoare:

 


In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

     Facatorule de minuni si preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutatorule si rugatorule al nostru, Sfinte Parinte Serafime, marind pe Domnul cel ce te-a preaslavit pe tine, cantare de lauda iti aducem tie. Tu dar, ca cel ce ai mare indrazneala catre Domnul, din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei care strigam catre tine: Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Icosul 1:

     Creatorul ingerilor te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti prin viata ta cea minunata Numele Sfintei Treimi, caci te-ai aratat cu adevarat inger pe pamant si serafim in trup si, ca o raza prealuminata a vesnicului soare al dreptatii, viata ta a stralucit. Iar noi vazand nevointele tale cele prealaudate, cu evlavie si cu bucurie tie cantam acestea:

Bucura-te, dreptarul credintei si al evlaviei;
Bucura-te, chipul blandetei si al smereniei;
Bucura-te, marirea cea preaslavita a dreptilor;
Bucura-te, mangaierea cea lina a mahnitilor;
Bucura-te, lauda preaiubita a monahilor;
Bucura-te, ajutorarea preaminunata a traitorilor in lume;
Bucura-te, slava si apararea tarii Rusesti;
Bucura-te, impodobirea Sfanta a pamantului Tambovului;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 2:

     Vazând maica ta preacuvioasa, Parinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte catre viata calugareasca, a cunoscut voia Domnului cea Sfânta pentru tine si, ca pe un dar desavârsit lui Dumnezeu aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea ingusta a calugariei cu a sa Sfânta cruce pe care tu ai purtat-o la piept pâna la sfârsitul vietii, aratându-ti dragostea ta cea mare catre Cel ce s-a rastignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, caruia toti cu umilinta sa-I cântam: Aliluia!

Icosul 2:

     Cuget ceresc ti s-a daruit tie, Sfinte al lui Dumnezeu, caci din tineretile tale, necontenit nazuind la cele ceresti, ai lasat casa parinteasca pentru imparatia lui Dumnezeu si adevarul ei. Pentru aceasta primeste de la noi laudele acestea:

Bucura-te, fiu de Dumnezeu ales, al orasului Kursk;
Bucura-te, al parintilor celor cucernici odrasla preaslavita;
Bucura-te, cel ce ai mostenit virtutile maicii tale;
Bucura-te, cel ce ai invatat de la dânsa evlavia si rugaciunea;
Bucura-te, ca de la maica ta la lupte duhovnicesti, cu crucea ai fost binecuvântat;
Bucura-te, ca pâna la moarte aceasta binecuvântare cu sfintenie o ai pastrat;
Bucura-te, ca din dragoste catre Domnul casa parinteasca o ai lasat;
Bucura-te, cel ce frumusetile lumii acesteia de nimic le-ai socotit;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 3:

     Din tineretile tale puterea celui Preainalt cu adevarat te-a acoperit, preacuvioase, tu, cazând din inaltimea bisericii, nevatamat pazindu-te pe tine Domnul, iar atunci când de boala cumplit patimeai, insasi Stapâna lumii s-a aratat aducându-ti vindecare din ceruri caci din pruncie drept ai slujit lui Dumnezeu neincetat cântându-I: Aliluia!

Icosul 3:

     Având staruinta catre lucrarea vietii calugaresti celei asemenea ingerilor, ai mers la Sfânta cetate a Kievului pentru a te inchina Cuviosilor de la Pecerska, primind din gura Cuviosului Dositei porunca sa-ti indreptezi calea ta in Pustia Sarovului, caci cu credinta venind de departe ai sarutat acel Sfânt loc si, acolo salasluindu-te, ai sfârsit viata ta cea placuta lui Dumnezeu. Iar noi minunându-ne de o asa purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinta iti cântam:

Bucura-te, cel ce de lumeasca desertaciune te-ai lepadat;
Bucura-te, cel ce patria cereasca cu ardoare o ai dorit;
Bucura-te, ca pe Hristos din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, caci jugul cel bun al lui Hristos asupra ta l-ai luat;
Bucura-te, cel ce ai fost desavârsit ascultator;
Bucura-te, pazitorul cel adevarat de poruncile dumnezeiesti;
Bucura-te, cel ce mintea si inima ta, prin rugaciune, catre Dumnezeu le-ai intarit;
Bucura-te, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 4:

     Viforul napastelor celor rele potolindu-l, ai strabatut toata calea cea ingusta si indurerata a nevointei calugaresti purtând jugul vietii pustnicesti al zavorârii, al tacerii si al privegherii de multe nopti si astfel, prin harul dumnezeiesc urcând din putere in putere, de la fapte catre contemplarea lui Dumnezeu, te-ai mutat in locasurile de sus unde cu ingerii ii cânti lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

     Auzind si vazând viata ta cea Sfânta, preacuvioase Parinte Serafime, obstea toata s-a mirat de tine si, venind, lua invatatura din cuvintele si din faptele tale slavind pe Domnul cel ce este minunat intru Sfintii Sai. Iar noi cu credinta si cu dragoste te laudam, preacuvioase Parinte, cântându-ti asa:

Bucura-te, cel ce cu totul jertfa lui Dumnezeu te-ai adus;
Bucura-te, cel ce inaltimea nepatimirii ai ajuns;
Bucura-te, ostasule al lui Hristos, cel cu buna biruinta;
Bucura-te, bun si credincios slujitor al Cerescului Stapân;
Bucura-te, inainte statatorule cel neinfricat pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, rugatorule al nostru cel neobosit catre Nascatoarea de Dumnezeu;
Bucura-te, al crinului din pustie minunata mireasma;
Bucura-te, al harului dumnezeiesc vas fara prihana;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 5:

     Lumina dumnezeiasca a stralucit in casa ta, preacuvioase, atunci când tu, bolnav fiind si pe patul mortii zacând, insasi Preacurata Fecioara a venit la tine cu Sfintii Apostoli Petru si Ioan si a zis: "Acesta este din neamul meu!"- si s-a atins de capul tau. Indata dar, facându-te sanatos, cu multumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul 5:

     Vazând pizmasul neamului omenesc viata ta cea curata si Sfânta, preacuvioase Parinte Serafime, a vrut sa te piarda pe tine trimitând asupra ta oameni rai care fara mila te-au batut lasându-te abia viu. Tu insa, Parinte Serafime, ca un miel blând pe toate le-ai indurat rugându-te Domnului pentru prigonitorii tai. De aceea, minunându-ne de a ta nerautate, noi toti iti cântam tie:

Bucura-te, caci cu blândetea si smerenia ta lui Hristos Dumnezeu I-ai fost urmator;
Bucura-te, caci cu nerautatea ta pe duhul rautatii l-ai biruit;
Bucura-te, al curatiei sufletesti si trupesti sârguincios pazitor;
Bucura-te, pustnice cu darurile Duhului plinit;
Bucura-te, ascetule de Dumnezeu preaslavit si inainte vazator;
Bucura-te, povatuitorule al monahilor cel minunat si de Dumnezeu inteleptit;
Bucura-te, a Sfintei Biserici lauda si bucurie;
Bucura-te, a Mânastirii Sarovului slava si laudare;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 6:

     Pustia Sarovului propovaduieste nevointele si ostenelile tale, de Dumnezeu purtatorule, placutule al lui Hristos, caci desisurile si padurile ei de buna mireasma cu rugaciunea ta le-ai umplut. Urmând lui Ilie, proorocul lui Dumnezeu, si Botezatorului Ioan, te-ai aratat vlastar pustiei mult roditoare prin darurile Duhului Sfânt cu a carui putere multe si preaslavite fapte ai savârsit, indemnând pe credinciosi sa-I cânte lui Dumnezeu, datatorului de bunatati: Aliluia!

Icosul 6:

     Rasarit-a intru tine, fericite Serafime, un nou ales de Dumnezeu, vazator asemenea lui Moise caci, fara prihana slujirea la altarul Domnului savârsind, te-ai invrednicit a-L vedea pe Hristos in Biserica, cu puterile cele netrupesti venind. Iar noi, de aceasta bunavointa a lui Dumnezeu minunându-ne, iti cântam tie acestea:

Bucura-te, vazatorule de Dumnezeu preaslavit;
Bucura-te, cel ce cu Lumina cea intreit stralucita ai fost luminat;
Bucura-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios;
Bucura-te, al Duhului Sfânt lacas impodobit;
Bucura-te, cel ce pe Hristos impreuna cu ingerii, cu ochii trupesti L-ai vazut;
Bucura-te, ca inca in trupul cel putrezitor fiind, dulceata Raiului mai inainte ai gustat;
Bucura-te, cel ce cu pâinea vietii ai fost indestulat;
Bucura-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adapat;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Icosul 7:

     Voind iubitorul de oamneni, Dumnezeu sa arate intru tine, preacuvioase, a Sa nespusa milostivire catre oameni, cu adevarat luminator de Dumnezeu stralucit te-ai aratat, caci cu faptele si cuvintele tale pe toti ii aduci la evlavia si la dragostea dumnezeiasca. Astfel, cu stralucirea faptelor tale fiind luminati si cu pâinea invataturii tale fiind indestulati, pe tine cu sârguinta te marim si lui Hristos, Celui ce te-a preaslavit pe tine ii cântam: Aliluia!

Icosul 7:

     Vazându-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, din locuri indepartate au alergat la tine credinciosii in necazuri si suferinte fiind, iar tu pe cei apasati de nevoi nu i-ai departat, revarsând vindecari, daruind alinare, cu rugaciunile pentru ei mijlocind. Pentru aceasta in tot pamântul rusesc vestea minunilor tale se raspândea, iar fiii tai duhovnicesti te slaveau pe tine asa:

Bucura-te, pastorul nostru cel bun;
Bucura-te, parinte milostiv si blând;
Bucura-te, lecuitorul nostru cel grabnic ajutator si plin de har;
Bucura-te, tamaduitorul neputintelor noastre cel milostiv;
Bucura-te, in nevoi si impresurari grabnic ajutatorule;
Bucura-te, mai inainte vazatorule al celor ce vor sa fie;
Bucura-te, inainte vazatorule si mustratorule al gresealelor celor ascunse;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 8:

     Straina minune vedem la tine, preacuvioase, caci, impovarat de ani, slabit si obosit fiind, o mie de zile si o mie de nopti pe piatra in rugaciune ai petrecut. Cine este dar indreptatit sa vesteasca suferintele si luptele tale pe care le-ai rabdat, fericite Parinte, ridicându-ti mâinile catre Dumnezeu, pe Amalec cel inchipuit biruindu-l si Domnului cântându-I: Aliluia!

Icosul 8:

     "Intru totul esti dorire, intru totul dulceata, preadulce Iisuse!" - Asa strigai in rugaciune, Parinte, in linistea deplina a pustiei tale. Iar noi, cei intunecati cu desertaciunile si in pacate toata viata petrecând, dragostea ta catre Dumnezeu preamarim si tie iti cântam asa:

Bucura-te, mijlocitorul mântuirii celor ce te iubesc si te cinstesc pe tine;
Bucura-te, cel ce aduci pe pacatosi la indreptare;
Bucura-te, sihastru tacut si preaminunat;
Bucura-te, rugatorul pentru noi cel staruitor;
Bucura-te, cel ce ai aratat inflacarata dragoste catre Domnul;
Bucura-te, cel ce cu focul rugaciunii sagetile vrajmasului le-ai ars;
Bucura-te, lumânare nestinsa prin rugaciune, in pustie stralucind;
Bucura-te, luminatorule ce incalzesti si luminezi cu daruri duhovnicesti;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 9:

     Toata firea ingereasca s-a mirat de aceasta deosebita vedere când Staretului in zavorâre aflat, Imparateasa Cerului si a Pamântului S-a aratat, poruncindu-i sa iasa din pustie si sa nu-i opreasca pe oamenii credinciosi sa vina la el, ci pe toti sa-i invete a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul 9:

     Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea dragostei tale, fericite, caci implinind porunca Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine in slujire te-ai predat, iar celor nepriceputi ai fost sfesnic bun, celor intristati mângâietor, celor rataciti blând povatuitor, celor bolnavi lecuitor si tamaduitor. Pentru aceasta tie iti cântam asa:

Bucura-te, ca din lume in pustie te-ai salasluit ca sa agonisesti virtuti;
Bucura-te, ca din pustie in mânastire te-ai intors ca samânta virtutilor sa o semeni;
Bucura-te, cel ce esti luminat de harul Duhului Sfânt;
Bucura-te, cel ce esti plin de blândete si smerenie;
Bucura-te, al celor ce alearga catre tine Parinte iubitor de fii;
Bucura-te, cel ce imbarbatare si intarire prin cuvinte de iubire acestora le dai;
Bucura-te, ca pe cei ce veneau la tine bucurie si comoara ii numeai;
Bucura-te, ca pentru dragostea ta cea Sfânta de bucuriile Imparatiei Ceresti te-ai invrednicit;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 10:

     La sfârsitul mântuitoarelor nevointe ajungând, preacuvioase, in rugaciune plecându-ti genunchii, sufletul tau cel Sfânt in mâinile lui Dumnezeu l-ai dat, pe care Sfintii ingeri l-au inaltat sus, la Tronul Atoatetiitorului, ca impreuna sa te infatisezi intru slava cea neinserata, cântare de lauda cântând Cuvântului celui mai Sfânt decât Sfintii: Aliluia!

Icosul 10:

     Zid tuturor Sfintilor si mângâiere monahilor fiind, Preasfinte, Fecioara ti s-a aratat inaintea sfârsitului tau vestindu-ti ca aproape este stramutarea ta catre Domnul. Deci noi, minunându-ne de o asa cercetare a Maicii Domnului, iti cântam asa:

Bucura-te, ca pe imparateasa Cerului si a Pamântului la fata ai vazut-o;
Bucura-te, ca prin aratarea Maicii Domnului te-ai umplut de bucurie;
Bucura-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutarii tale la cele ceresti;
Bucura-te, ca prin glasul tau cel fara prihana Sfintirea vietii tale ai aratat;
Bucura-te, ca in rugaciune inaintea icoanei Maicii Domnului duhul tau cel smerit lui Dumnezeu I l-ai dat;
Bucura-te, caci cu sfârsitul tau fara durere, prevestirea ta mai inainte o ai implinit;
Bucura-te, cel ce cu cununa nemuririi de mâna Atoatetiitorului ai fost incununat;
Bucura-te, ca fericirea Raiului impreuna cu toti Sfintii ai mostenit;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 11:

     Cântare neincetata Preasfintei Treimi inaltând preacuvioase, prin intreaga ta viata mare ascet al evlaviei te-ai aratat: celor rataciti spre povatuire, celor bolnavi cu trupul si cu sufletul spre tamaduire, iar noi, multumindu-I lui Dumnezeu pentru multimea cea nemasurata a milelor Lui, neincetat ii cântam: Aliluia!

Icosul 11:

     Faclie datatoare de lumina in timpul vietii fiind, Parinte de Dumnezeu fericit, si dupa moarte ca o stea stralucitoare a pamântului rusesc ai luminat, caci reversi de la cinstitele tale moaste râuri de minuni celor ce cu credinta si cu dragoste alearga catre tine. Iar noi, ca celui ce esti fierbinte rugator pentru toata lumea si facator de minuni, tie-ti cântam acestea:

Bucura-te, cel ce cu multimea minunilor de Dumnezeu esti preaslavit;
Bucura-te, cel ce cu dragostea ta lumea intreaga o ai luminat;
Bucura-te, iubirii lui Hristos urmasule cel credincios si drept;
Bucura-te, mângâierea tuturor celor ce cer de la tine ajutor;
Bucura-te, izvor nesecat al minunilor;
Bucura-te, al celor bolnavi si neputinciosi lecuitor;
Bucura-te, al apei celei tamaduitoare, fântâna nesecatuita;
Bucura-te, ca toate marginile pamântului nostru cu dragostea ta le-ai cuprins;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 12:

     Cunoscând harul si indrazneala ta cea mare inaintea lui Dumnezeu cadem la tine, preacuvioase Parinte, roaga-te fierbinte catre Domnul ca sa apere Sfânta Biserica Sa de necredinta si dezbinare, de nevoi si necazuri, ca sa cântam impreuna cu tine Facatorului de bine, Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul 12:

     Cântând preaslavirea ta te fericim pe tine, preacuvioase Parinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru noi catre Domnul, ca pe un mângâietor si aparator, si cu dragoste iti cântam tie acestea:

Bucura-te, lauda Bisericii Ortodoxe;
Bucura-te, scut si ingradire a crestinatatii;
Bucura-te, calauza ce-i indreapta pe toti catre ceruri;
Bucura-te, aparatorul si ocrotitorul nostru;
Bucura-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe minuni ai savârsit;
Bucura-te, cel ce cu vesmântul tau pe multi bolnavi ai vindecat;
Bucura-te, cel ce toate uneltirile diavolesti le-ai biruit;
Bucura-te, cel ce jivinele salbatice cu blândetea ta le-ai supus;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori cu trei metanii mari)

     O, preaminunate Sfinte si mare facator de minuni, preacuvioase Parinte Serafime, primeste aceasta sarmana rugaciune a noastra ce se inalta spre lauda ta si stând acum inaintea Tronului Imparatului imparatilor, al Domnului nostru Iisus Hristos, roaga-te pentru noi toti ca sa aflam mila Lui in Ziua Judecatii, cu bucurie cântându-I: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

     Creatorul ingerilor te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti prin viata ta cea minunata Numele Sfintei Treimi, caci te-ai aratat cu adevarat inger pe pamant si serafim in trup si, ca o raza prealuminata a vesnicului soare al dreptatii, viata ta a stralucit. Iar noi vazand nevointele tale cele prealaudate, cu evlavie si cu bucurie tie cantam acestea:

Bucura-te, dreptarul credintei si al evlaviei;
Bucura-te, chipul blandetei si al smereniei;
Bucura-te, marirea cea preaslavita a dreptilor;
Bucura-te, mangaierea cea lina a mahnitilor;
Bucura-te, lauda preaiubita a monahilor;
Bucura-te, ajutorarea preaminunata a traitorilor in lume;
Bucura-te, slava si apararea tarii Rusesti;
Bucura-te, impodobirea Sfanta a pamantului Tambovului;
Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

si Condacul 1:

     Facatorule de minuni si preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutatorule si rugatorule al nostru, Sfinte Parinte Serafime, marind pe Domnul cel ce te-a preaslavit pe tine, cantare de lauda iti aducem tie. Tu dar, ca cel ce ai mare indrazneala catre Domnul, din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei care strigam catre tine: Bucura-te, preacuvioase Parinte Serafime, mare facator de minuni din Sarov!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciunea intâi catre Sfântul Serafim

     O, preaminunate Serafime, mare facator de minuni din Sarov, pentru toti cei ce alearga la tine ajutatorule cel grabnic ascultator, in zilele vietii tale nimeni de la tine sarman n-a iesit, ci tuturor placuta le-a fost vederea fetei tale si glasul cel cu buna intâmpinare a cuvintelor tale. Pe lânga acestea si darul tamaduirilor, darul inainte vederii si darul vindecarilor sufletelor celor neputincioase cu imbelsugare in tine s-au aratat. Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pamântesti la odihna cea cereasca, niciodata dragostea ta n-a lipsit de la noi si nu este cu putinta a numara minunile tale care s-au inmultit ca stelele cerului caci iata, in toate marginile pamântului te arati oamenilor credinciosi si le daruiesti tamaduiri. Pentru aceasta si noi strigam tie: O, preabunule si blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugatorule cel cu indrazneala pentru noi, care niciodata nu departezi pe cei ce te cheama pe tine, inalta pentru noi binefacatoarea ta rugaciune catre Domnul puterilor ca sa intareasca poporul nostru binecredincios si sa ne daruiasca noua cele de trebuinta in viata aceasta si toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca sa ne pazeasca de caderi in pacat si sa ne invete pocainta cea adevarata, ca fara de piedici sa intram in Imparatia Cerurilor unde tu acum stralucesti in slava neapusa, si sa cântam cu toti Sfintii, laudând Treimea cea de Viata datatoare, in veci! Amin.

Rugaciunea a doua catre Sfântul Serafim

     O, preasfinte Cuvioase si de Dumnezeu purtatorule Parinte Serafim, cauta din slava ta cea de sus catre noi cei smeriti si neputinciosi, impovarati cu multe pacate, care cerem de la tine ajutor si mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plina de bunatate si ajuta-ne ca sa pazim fara de prihana poruncile Domnului, sa tinem cu tarie credinta ortodoxa, cu sârguinta sa-I aducem lui Dumnezeu pocainta pentru pacatele noastre in evlavie crestineasca, cu harul bine sa sporim si sa fim vrednici de ajutorul si mijlocirea ta pentru noi inaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credinta si cu dragoste ne rugam tie si nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum si in ceasul sfârsitului nostru ajuta-ne si apara-ne cu rugaciunile tale de sagetile cele pline de rautate ale diavolului, ca sa nu ne stapâneasca puterea lui ci, cu ajutorul tau, sa ne invrednicim amosteni fericirea lacasurilor Raiului. Caci in tine ne punem astazi nadejdea, Parinte milostive, fii pentru noi cu adevarat calauza spre mântuire si aduna-ne la lumina cea neinserata a vietii vesnice prin mijlocirea ta cea bineplacuta, la Tronul Sfintei Treimi, ca sa slavim si sa cântam impreuna cu toti Sfintii Numele cel vrednic de inchinare, al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, in vecii vecilor. Amin.

Troparul Sfântului Serafim (glasul al 4-lea)

     Din tinerete L-ai indragit pe Hristos, fericite, si numai Lui, Unul, ai dorit cu inflacarare sa ii slujesti, prin rugaciune neintrerupta in pustie, nevoindu-te cu inima plina de umilinta dobândind iubirea lui Dumnezeu si aratându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugam tie: Mântuieste-ne pre noi cu rugaciunile tale, preacuvioase Serafime, Parintele nostru.

Condacul Sfântului Serafim (glasul al 2-lea)

     Frumusetea lumii si cele trecatoare lasând, preacuvioase, te-ai salasluit in Mânastirea Sarovului si acolo, ingereste vietuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta si Hristos te-a preaslavit pe tine, Parinte Serafime, imbogatindu-te cu darul tamaduirilor si al minunilor. Drept aceea iti cântam tie: Bucura-te, preacuvioase Serafime, Parintele nostru.