Sfântul Mucenic Teogen a fost episcopul orașului Paria, din Asia Mică, la începutul secolului IV. Sub stăpânirea împăratului Liciniu (307–324), succesorul lui Constantin cel Mare, tribunul Salichintius l-a impus să își lase cinul preoțesc, să se lepede de Hristos și să intre în serviciul militar. După refuzul său hotărât, Sfințitul Teogen a fost bătut nemilos cu bețe și aruncat în temniță, unde a refuzat să primească mâncare. Atunci a fost pregătit pentru a fi înecat în mare. Înainte de mucenicie, Sfântul a rugat să i se dea timp pentru rugăciune, timp în care a fost luminat de o strălucire neobișnuită. Corăbieri și câțiva soldați, cărăra le-a fost poruncit să îl înece pe Sfânt, înspăimântați de marea lumină, au crezut în Hristos, dar alți soldați s-au grăbit să îl arunce în mare. Sfântul Teogen a suferit mucenicia în jurul anului 320. Mai apoi, trupul său a fost luat de către creștini din apă și a fost înmormântat lângă zidull orașului. Pe acel loc au început de atunci să se facă nenumărate vindecări.