Sfântul Cuvios Lazăr Mărturisitorul, care avea meșteșugul de zugrav (+867) Sfinţii mucenici Acisclus şi Victoria din Cordoba (IV) Icoana Maicii Domnului ”Eleovritissa” de la Vatopedi Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii și făcătorul de minuni (+275) Sfântul Cuvios Nicon de Radonej, ucenicul Sfântului Serghie de la Radonej (+1426) Sfântul Ghenadie Egumenul.
Stil vechi
17 Noiembrie

Sâmbătă

Stil nou
30 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la pește
Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareii și făcătorul de minuni (+275). Sfântul Cuvios Nicon de Radonej, ucenicul Sfântului Serghie de la Radonej (+1426). Sfântul Cuvios Lazăr Mărturisitorul, care avea meșteșugul de zugrav (+867). Sfântul Preacuvios Ghenadie, economul Mănăstirii Vatopedu din Sfântul Munte Athos (XIV). Sfântul Mucenic Mihail (din naștere Gobron), dimpreună cu alți 150 de Mucenici din Georgia (+920). Sfinţii mucenici Acisclus şi Victoria din Cordoba (IV). Sfântul Cuvios Longhin, nevoitor din pustiul Egiptului (V). Preacuviosul Părintelе nostru Zaharia Ciobotarul și Cuviosul Ioan. Sfântul Ierarh Ghenadie, patriarhul Constantinopolului (+471). Sfântul Ierarh Maxim, patriarhul Constantinopolului (XV). Sfântul Cuvios Iustin. Sfântul Cuvios Ioan din Olimpul Bitiniei, care a viețuit în vremea împăratului Roman Lecapenul. Sfântul Ierarh Vasile, episcop de Hamah în Siria (+282). Sfinții Mucenici: Grigorie, Victor şi Geminus din Tracia (+304). Sfinții 150 Mucenici, filosofi convertiţi de Sfânta Mare Muceniță Ecaterina din Alexandria (+305). Sfântul Evghenie, diacon din Florenţa, ucenicul Sfântului Ierarh Ambrozie al Mediolanului (+422). Sfântul Vulfolaic din Trier în Galia (VI). Sfântul Cuvios Aredie, stareţ la Limoges în Galia (+591). Sfântul Cuvios Ioan, nevoitor la Olumba, Cairo şi Sinai (+591). Sfântul Ierarh Grigorie, episcop de Tours în Franța (+594). Sfânta Cuvioasă Hilda, întemeietoarea şi stareţa Mănăstirii Whitby din Anglia (+680). Icoana Maicii Domnului ”Eleovritissa” de la Vatopedi.
File pateric

În spatele unui bloc, pe o bancă, lângă leagăne, în unele nopti cineva lăsa uneori reviste pornografice. Nu se stie cine si de ce făcea asta. Ca să nu le găsească copiii, o mămică s-a hotărât să le strângă pe toate si să le arunce la gunoi. Când pleca la serviciu, trecea pe acolo si arunca revistele.
- Părinte, nu stiu dacă e bine ce fac. Că, uneori, mi se face greată când iau o revistă în mână si văd coperta fără să vreau.
- Da, dar dacă o lasi acolo si o văd copiii, nu te gândesti că e mai rău?
- Ba da, părinte, când eram mică, mi-a arătat si mie un băiat o revistă din asta, si mi-au rămas si acum unele imagini în minte.
- Atunci dă-ti seama cât s-ar vătăma copiii dacă tu nu ai arunca la gunoi revistele lăsate de cine stie ce maniac sexual…

Spuneau părintii despre un bătrân care, mergând pe un drum, a văzut urme de femeie pe nisip, pe lângă drum. Iar el mergând, tot astupa cu piciorul acele urme, zicând: "Ca nu cumva să le vadă vreun frate neputincios si din vederea acestora să înceapă a-l supăra pe el gândurile si războiul curviei". 

Pilda zilei

    Despre judecata lui Dumnezeu

Multe gânduri ne frământă pe noi, oamenii, când gândim la judecata lui Dumnezeu. Odată, la avva Teofil a ajuns o femeie credincioasăşi i-a zis:

- Avva, Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, din iubire, după cum mărturiseşteşi Sfântul Ioan Evanghelistul (“Dumnezeu este iubire”), de ce trebuie să ne judece la sfârşitul vieţii, nu ne poate mântui fără judecată?

Atunci avva Teofil i-a răspuns:

- Aici este marea taină a lui Dumnezeu. Ne-a creat din iubireşi cu siguranţă iubeşte pe toţi oamenii, dar ne-a lăsat şi libertatea voinţei, gândirii şi a raţiunii. Fără libertate, omul nu ar fi putea fi judecat, dar, prin libertate, Dumnezeu ne arată că

ne respectă ca persoane.

Să ai încredere că Dumnezeu este un Tată bun şi iubitor, Care vrea fericirea tuturor fiilor Săi, dar contează caşi omul să conlucreze cu El pentru mântuirea lui.

Speranţa şi nădejdea noastră, a creştinilor, în iertarea lui Dumnezeu devine calea spre înviere.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

    2 Corinteni 10-13

    Capitolul 10

1.     Însumi eu, Pavel, vă îndemn prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos - eu care de faţă sunt smerit între voi, dar, în lipsă, îndrăznesc faţă de voi S
2.     Vă rog, dar, să nu mă siliţi, când voi fi de faţă, să îndrăznesc cu încrederea cu care gândesc că voi îndrăzni împotriva unora care ne socotesc că umblăm după trup.
3.     Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte.
4.     Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii,
5.     Şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos,
6.     Şi gata suntem să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină.
7.     Judecaţi lucrurile aşa cum se arată: dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească iarăşi de la sine aceasta, că precum este el al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.
8.     Şi chiar de mă voi lăuda, ceva mai mult, cu puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre dărâmarea voastră, nu mă voi ruşina,
9.     Ca să nu par că v-aş înfricoşa prin scrisori.
10.     Că scrisorile lui, zic ei, sunt grele şi tari, dar înfăţişarea trupului este slabă şi cuvântul lui este dispreţuit.
11.     Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa cum suntem cu cuvântul prin scrisori, când nu suntem de faţă, tot aşa suntem şi cu fapta, când suntem de faţă.
12.     Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri; dar aceia, măsurându-se şi asemănându-se pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere.
13.     Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu, ca să ajungem şi până la voi.
14.     Căci nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n-am fi ajuns la voi, căci am şi ajuns cu Evanghelia lui Hristos până la voi.
15.     Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora, ci avem nădejde că, tot crescând credinţa voastră, ne vom mări în voi cu prisosinţă, după măsura noastră,
16.     Ca să propovăduim Evanghelia şi în ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu măsură străină, în cele de-a gata.
17.     Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude.
18.     Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.  

Capitolul 11
1.     O, de mi-aţi îngădui puţină neînţelepţie! Dar îmi şi îngăduiţi,
2.     Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită.
3.     Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos.
4.     Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o, - voi l-aţi îngădui foarte bine.
5.     Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli.
6.     Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoştinţă, ci v-am dovedit-o în totul faţă de voi toţi.
7.     Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi?
8.     Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi.
9.     Şi de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat fraţii veniţi din Macedonia. Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu povară.
10.     Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ţinuturile Ahaei.
11.     Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie!
12.     Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă.
13.     Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14.     Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
15.     Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.
16.     Iarăşi zic: Să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar de nu primiţi-mă măcar ca pe un fără-de-minte, ca să mă laud şi eu puţin.
17.     Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca în neînţelepţie, în această stare de laudă.
18.     Deoarece mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu.
19.     Pentru că voi, înţelepţi fiind, îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi.
20.     Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, - răbdaţi.
21.     Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi. Dar în orice ar cuteza cineva - întru neînţelepţie zic, - cutez şi eu!
22.     Sunt ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Sunt şi eu.
23.     Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
24.     De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.
25.     De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării.
26.     În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi;
27.     În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine.
28.     Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile.
29.     Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard?
30.     Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!
31.     Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!
32.     În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă,
33.     Şi printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui.  

Capitolul 12
1.     Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul.
2.     Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3.     Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie S
4.     Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.
5.     Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele.
6.     Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine.
7.     Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.
8.     Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;
9.     Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10.     De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
11.     M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu sunt nimic.
12.     Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri.
13.     Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate.
14.     Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15.     Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin.
16.     Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune.
17.     Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18.     L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?
19.     De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.
20.     Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări;
21.     Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.  

Capitolul 13
1.     A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul.
2.     Am spus dinainte şi spun iarăşi dinainte, ca atunci când am fost de faţă a doua oară, şi acum, nefiind de faţă, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că, de voi veni iarăşi, nu voi cruţa,
3.     De vreme ce voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi.
4.     Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi.
5.     Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici.
6.     Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici.
7.     Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici.
8.     Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr.
9.     Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră.
10.     Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu cutez cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare.
11.     Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
12.     Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează.
13.     Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!