Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, unul din cei 12 apostoli (+ 60) Sfântul Nou Mucenic Filumen de la fântâna lui Iacov (+1979)
Stil vechi
16 Noiembrie

Vineri

Stil nou
29 Noiembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Crăciunului. Dezlegare la ulei
Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, unul din cei 12 apostoli (+ 60). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: protoiereul Teodor (Corelov), Anania (Boicov) și preotul Mihail (Boldacov)(+1929), preoţii: Vasile (Sokolov), Macarie (Soloviov), Nicolae (Troețkii), Ioan (Țvetcov), Mihail (Abramov) şi Victor (Voronov), Cuviosul Mucenic Panteleimon (Arjanîh)(+1937) și binecredincioșii creștini: Mihail și Dimitrie (Spiridonov)(+1938), care au pătimit în timpul regimului comunist. Sfântul Preacuvios Serghie, egumen la Malopinega în Rusia (+1585). Sfântul Nou Mucenic Filumen de la fântâna lui Iacov (+1979). Sfântul Fulvian, prinţul Etiopiei, care prin botez a primit numele de Matei și care a ajuns mai târziu episcop (I). Sfântul Ierarh Tit, episcop de Bostra în Siria (+378). Sfântul Eucherius de Lyon în Galia (+449). Sfântul Cuvios Otmar, egumen și întemeietor al monahismului din Elveţia (+759). Sfântul Cuvios Emilian, pustnic în Franţa (+767). Sfântul Lubuinus, misionar la Friesland în Olanda (+773). Sfânta Marghierita, regina Scoţiei (+1093). Sfântul Sfințit Nou Mucenic Panteleimon, stareţ de la Optina (+1937).
File pateric

Un crestin, Adrian, s-a dus în vizită la un văr de-al său, Alexandru. Când a intrat în sufragerie, din camera copiilor - două fete, eleve la liceu - se auzea muzică dată tare. Adrian s-a mirat:
- Cum de le lasi să dea muzica atât de tare, nu deranjează vecinii?
- Care vecini, că aici unde stăm nu prea avem vecini. Deasupra nu e nimeni, că stăm la ultimul etaj. Camera fetelor e asezată pe coltul blocului, asa că muzica se aude numai aici si dedesubt, iar vecinii au plecat din tară pentru câteva luni.
- Bine, vecini nu sunt, dar tu cum o suporti?
- Dacă le-as fi crescut altfel, poate că nu ar fi dat muzica atât de tare. Dar nu e vina lor că abia de doi ani m-am apropiat si eu de biserică, si că abia atunci am înteles cum ar trebui să mă port cu ele. Acum e prea târziu. Încerc doar să repar ce se mai poate repara. Dacă le-as spune să dea muzica mai încet, ar pleca la prietenele lor, să asculte acolo. Bine, până să plece vecinii în străinătate, nu dădeau nici ele sonorul la maxim, să nu îi deranjeze. Dar acum ne spun că, pentru că suntem părintii lor, trebuie să tinem cont si de ce le place lor.
- Totusi, cum de rabzi?
- E, nu ascultă tot timpul la maxim, numai câte o melodie - două. Mă gândesc că, decât să le supăr, mai bine să rabd.
- Bine, dar muzica asta sună jalnic, nu seamănă cu ce ascultam noi.
- Dar parcă părintilor nostri le plăcea ce ascultam noi? Să fim seriosi. Si oricum, dacă nu pot avea răbdare cu această mică ispită, venită din partea fetelor mele, cum voi răbda ispite mai mari? Oricum, mă bucur că ele nu îmi fac altfel de probleme, mai serioase. Că sunt la o vârstă atât de delicată…

Un frate a mers la un bătrân care sedea în pustie si a aflat pe lângă chilia lui niste copii păscând dobitoace si vorbind necuvioase. Si dacă si-a spus gândurile sale si folosindu-se de cuvintele bătrânului, i-a zis: "Cum suferi, avvo, acesti copii, si nu le zici lor să nu facă cele fără de treabă?". Bătrânul i-a zis: "Cu adevărat, frate, de multe zile vreau să le zic lor, dar mă opresc chiar pe mine a le zice, grăind: "Iată, nu pot să sufăr acest lucru, ce este putin, dar cum voi putea să rabd de vor veni asupra mea ispite?". Pentru aceasta nimic nu le-am zis, ca să mă deprind cu ispitele ce vin asupră-mi".

Pilda zilei

  Despre blândeţe şi stăpânire de sine.

 La avva David a venit un grup de credincioşi şi i-a zis:

- Avva, prin ce poate fi învins diavolul?

Atunci avva David a răspuns:

- De nimic nu se întristează mai mult diavolul decât când îl văd pe om cu blândeţe şi cu stăpânire de sine. Blândeţea ucide diavolişi coboară harul lui Dumnezeu asupra celui smerit.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    2 Corinteni 7-9

Capitolul 7
1.     Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.
2.     Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptăţit pe nimeni; n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.
3.     Nu o spun spre osândirea voastră, căci v-am spus înainte că sunteţi în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim.
4.     Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie!
5.     Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri.
6.     Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit.
7.     Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost mângâiat la voi, vestindu-ne nouă dorinţa voastră, plânsul vostru, râvna voastră pentru mine, ca eu mai mult să mă bucur.
8.     Că, chiar dacă v-am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rău, deşi îmi părea rău; căci văd că scrisoarea aceea, fie şi numai pentru un timp, v-a întristat.
9.     Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat spre pocăinţă. Căci v-aţi întristat după Dumnezeu, ca să nu fiţi întru nimic păgubiţi de către noi.
10.     Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte.
11.     Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru.
12.     Deci, deşi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedreptăţit, nici din cauza celui ce a fost nedreptăţit, ci ca să ne învedereze la voi sârguinţa voastră pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
13.     De aceea, ne-am mângâiat; dar pe lângă mângâierea noastră, ne-am bucurat peste măsură mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul lui s-a liniştit din partea voastră a tuturor.
14.     Căci dacă m-am lăudat înaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de ruşine; ci precum toate vi le-am grăit întru adevăr, aşa şi lauda noastră pentru Tit s-a făcut adevăr.
15.     Şi inima lui este şi mai mult la voi, aducându-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu frică şi cu cutremur.
16.     Mă bucur că în toate pot să mă încred în voi.  

Capitolul 8
1.     Şi vă fac cunoscut, fraţilor, harul lui Dumnezeu cel dăruit în Bisericile Macedoniei;
2.     Că în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor şi sărăcia lor cea adâncă au sporit în bogăţia dărniciei lor,
3.     Căci mărturisesc că de voia lor au dat, după putere şi peste putere,
4.     Cu multă rugăminte cerând har de a lua şi ei parte la ajutorarea sfinţilor.
5.     Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu,
6.     Încât am rugat pe Tit ca, precum a început dinainte, aşa să şi desăvârşească, la voi, şi darul acesta.
7.     Ci precum întru toate prisosiţi: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice sârguinţă, în iubirea voastră către noi, aşa şi în acest dar să prisosiţi.
8.     Nu cu poruncă o spun, ci încercând şi curăţia dragostei voastre, prin sârguinţa altora.
9.     Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi.
10.     Şi sfat vă dau în aceasta: că aceasta vă este de folos vouă, care încă de anul trecut aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
11.     Duceţi dar acum până la capăt fapta, ca precum aţi fost gata să voiţi, tot aşa să şi îndepliniţi din ce aveţi.
12.     Căci dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are.
13.     Nu doar ca să fie altora uşurare, iar vouă necaz, ci ca să fie potrivire:
14.     Prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosinţa lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire,
15.     Precum este scris: "Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit".
16.     Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, Care a dat aceeaşi râvnă pentru voi în inima lui Tit.
17.     Căci, pe de o parte, a primit îndemnul nostru, iar, pe de altă parte, făcându-se şi mai sârguitor, de bună voie a plecat către voi.
18.     Şi am trimis împreună cu el şi pe fratele a cărui laudă, întru Evanghelie, este în toate Bisericile;
19.     Dar nu numai atât, ci este şi ales de către Biserici ca împreună-călător cu noi la darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului însuşi şi spre osârdia noastră.
20.     Prin aceasta ne ferim ca să nu ne defăimeze cineva, în această îmbelşugată strângere de daruri, de care ne îngrijim noi.
21.     Pentru că ne îngrijim de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
22.     Şi l-am trimis împreună cu ei şi pe fratele nostru, pe care l-am încercat în multe, de multe ori, ca fiind sârguitor, iar acum este şi mai sârguitor, prin multa încredere în voi.
23.     Astfel, dacă e vorba de Tit, el este însoţitorul meu şi împreună-lucrător la voi; dacă e vorba despre fraţii noştri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slavă a lui Hristos.
24.     Arătaţi deci către ei, în faţa Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca şi a laudei noastre pentru voi.  

Capitolul 9
1.     Despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi îmi este de prisos să vă scriu.
2.     Că ştiu bunăvoinţa voastră, cu care, pentru voi, mă laud către macedoneni; că Ahaia s-a pregătit din anul trecut, şi râvna voastră a însufleţit pe cei mai mulţi.
3.     Am trimis dar pe fraţi, ca lauda noastră pentru voi, în privinţa aceasta, să nu fie zadarnică, ci să fiţi gata, precum ziceam,
4.     Ca nu cumva, când macedonenii vor veni împreună cu mine şi vă vor găsi nepregătiţi, să fim ruşinaţi noi, ca să nu zicem voi, în această laudă încrezătoare.
5.     Am socotit deci că este nevoie să îndemn pe fraţi să vină întâi la voi şi să pregătească darul vostru cel dinainte făgăduit, ca el să fie gata, aşa ca un dar, nu ca o faptă de zgârcenie.
6.     Aceasta însă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.
7.     Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună.
8.     Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun,
9.     Precum este scris: "Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac".
10.     Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre,
11.     Ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu.
12.     Pentru că slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu;
13.     Slăvind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorări, pentru supunerea mărturisirii voastre Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia împărtăşirii către ei şi către toţi,
14.     Se roagă pentru voi, şi vă iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseşte la voi.
15.     Iar lui Dumnezeu mulţumire pentru darul Său cel negrăit.