Pomenirea Sfântului Cuvios Ghenadie, dochiarul Mănăstirii Vatopedu din Sfântul Munte Athos (secolul al XIV-lea)
Cuviosul Ghenadie Egumenul a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Vatopedi. Pentru sfinţenia vieţii lui, s-a învrednicit să audă glas venind de la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
În timpul unui atac al piraţilor asupra mănăstirii, evlaviosul egumen a auzit o voce venind din icoana Maicii Domnului, cea numită Paramythía, care i-a spus: „Nu deschideţi astăzi porţile mănăstirii, ci urcaţi pe ziduri ca să-i alungaţi pe piraţi”. Uimit, cuviosul văzu sfânta icoană din care se auzea vocea transformându-se: chipul Maicii Domnului se făcu viu, la fel şi chipul pruncului Hristos, pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îl ţinea în braţe. Hristos întinse mâna Sa dreaptă să acopere buzele Maicii Sale şi întorcându-şi faţa către ea, îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune aceasta [monahilor], ci să fie pedepsiţi ei după cuviinţă”. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, îndepărtând cu dragoste mâna Fiului său, îi repetă egumenului cuvintele pe care i le spusese și mai înainte, anume să nu deschidă, adică, astăzi porţile mănăstirii din pricina piraţilor.
Înfricoşat de minunea dumnezeiască, smeritul călugăr a întrunit întreaga obşte şi a povestit tuturor cele întâmplate.
Auzind povestea, monahii au observat, uimiţi, schimbarea privirii şi atitudinii Maicii Domnului şi lui Hristos în icoană. Luând curaj, au urcat pe ziduri, au alungat piraţii şi s-au salvat. De atunci icoana s-a numit Paramythía, iar poziţia chipurilor, aşa cum le văzuse sfântul egumen, a rămas aceeaşi. Chipul Maicii Domnului „exprimă iubire, privirea Ei inspiră îngăduinţă, bunătate şi milă. Pe buzele sale se odihneşte un surâs cuvios, de bunăvoinţă şi mângâiere”[1].
Această icoană a Maicii Domnului este o pictură murală din secolul al 14-lea. Înainte, ea se afla în exonartex, în faţa paraclisului Sfântului Nicolae, iar ulterior a fost mutată în faţa altarului, în partea dreaptă, adică în proskynitar, în paraclisul Maicii Domnului Paramythía, care se găseşte deasupra nartexului, în partea stângă. Monahii se îngrijesc ca icoana să aibă o candelă nestinsă, slujind Sfânta Liturghie aici în fiecare vineri, şi cântând în fiecare zi paraclisul. Mai demult exista obiceiul ca în acest paraclis să se facă tunderile în monahism[2].
Pomenirea cuviosului Ghenadie se face pe 20 ianuarie/2 februarie şi pe 17/30 noiembrie. O slujbă completă a Sfântului Ghenadie Egumenul a scris monahul Ghenadie Mikraghiannanítul[3].
[1] Anōtéra episkíasis epí tou Áthō, op. cit., p. 20.
[2] „Proskynētário I. M. M. Vatopaidíou”, op. cit., p. 59-60. Mantzarídī G., op. cit., p. 118.
[3] Akolouthía tīs Yperaghías Despoínīs īmōn Theotókou kai Aeiparthénou Marías tīs eponomazoménīs Paramythías, tavtī proetéthīsan Paraklītikós Kanōn pros tīn Paramythían Theotókon 24 Oíkoi, ītoi Hairetismoí kai Panīgyrikós Lógos. Epoiīthī en Aghíō Órei ypó Gherasímou Monahoú Mikraghiannanítīs Ymnográfou tīs Megálīs tou Hristoú Ekklīsías, Ródos 1995. Mpoúsia M. H., Akolouthía tīs Yperaghías Theotókou tīs epikalouménīs Paramythías psalloménī en tī I.M. Vatopaidíou, Athīnai 1994. Paraklītikós Kanōn Panaghías Paramythías, Ághion Óros 2002.
***
Sfântul Ghenadie a fost monah la Mănăstirea Vatopedi din Sfântul Munte Athos, unde a avut ascultarea de econom. În vremea când Sfântul Ghenadie a fost economul mănăstirii un butoi gol s-a umplut prin minune cu untdelemn. Această minune, spun Părinţii, s-a făcut de către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, căreia îi este închinată mănăstirea, şi mai ales de către puterea sfintei ei icoane ce se află acolo.
Ioana Maicii Domnului „Eleovritissa”
Această icoana minunată a Maicii Domnului este relativ mică (28 x 22 centimetri), pictată pe lemn şi datează din secolul al XIV-lea. Vegheată de o candelă mereu aprinsă, icoana se păstreză de secole în cămara de untdelemn a Mănăstirii Vatopedi din Sfântul Munte Athos. În ziua prăznuirii ei, în vinerea din Săptămâna Luminată, sfânta icoană este aducă în biserica mare a mănăstirii (katolikon) şi aşezată acolo spre închinare cu mare cinste.
Numele ei, Eleovritissa însemnă „Izvorâtoare de Untdelemn” şi icoana a dobândit acest nume în urma unei mari mununi săvârşite de Maica Domnului.
Astfel, în vremea când Cuviosul Ghenadie avea ascultarea de chelar al mănăstirii, rezerva de untdelemn era pe sfârşite. Atunci Cuviosul Ghenadie, om cu viaţă sfântă, a propus părintelui stareţ să se gătească fără ulei, ca untdelemnul care mai era să ajungă cât mai mult timp pentru candelele de la biserică. Părintele stareţ nu a fost de acord, punându-şi nădejdea în purtarea de grijă a Maicii Domnului. Şi cu adevărat, Cea Grabnic Ajutătăare a răsplătit printr-o mare minune credinţa stareţului: când părintele Ghenadie a intrat în cămară, untdelemnul se revărsa din vas şi cursese până la uşă. De atunci această icoană a Maicii Domnului a căpătat o bună mireasmă.
sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II iulie-decembrie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 656-657 & Lumea Credinţei (octombrie 2008)