Sfinții Mucenici: Ermil diaconul şi Stratonic temnicerul din Singidunum (Belgradul de astăzi, Serbia), care s-a săvârșit fiind înecaţi în Dunăre (+315) Sfântul Cuvios Ierarh Iacob, Episcopul din Nisibe, unul din Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (+350) Sfântul Cuvios Irinarh Zăvorâtul din Rostov în Rusia (+1616) Sfântul Cuvios Eleazar, întemeietorul Schitului Troiţko-Anzerk de la Solovăţ în Rusia (+1657) Sfântul Mucenic Petru Abesalomit ce a pătimit în Avilona (309-310) Sfântul Cuvios Maxim Cavsocalivitul, nevoitor în Sfântul Munte Athos și mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care s-a săvârșit cu pace în anul 1320
Stil vechi
13 Ianuarie

Vineri

Stil nou
26 Ianuarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la pește
Sfinții Mucenici: Ermil diaconul şi Stratonic temnicerul din Singidunum (Belgradul de astăzi, Serbia), care s-a săvârșit fiind înecaţi în Dunăre (+315). Sfântul Cuvios Ierarh Iacob, Episcopul din Nisibe, unul din Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (+350). Sfântul Cuvios Irinarh Zăvorâtul din Rostov în Rusia (+1616). Sfântul Cuvios Maxim Cavsocalivitul, nevoitor în Sfântul Munte Athos și mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care s-a săvârșit cu pace în anul 1320. Sfântul Mucenic Petru Abesalomit ce a pătimit în Avilona (309-310). Sfântul Cuvios Eleazar, întemeietorul Schitului Troiţko-Anzerk de la Solovăţ în Rusia (+1657). Sfinții Mucenici din Grecia: Atanasie, care s-a săvârșit fiind bătut cu toiage, Pahomie şi Papirin, care s-au săvârșit prin înecare. Sfântul Mucenic Potițiu din Dacia Inferioară, care a pătimit în regiunea Puglia din Italia (II). Sfinții Mucenici: Secund, Enon şi Chirion din Roma (+262). Sfinții Mucenici: Chiriac, Cimin, Zotic, Herisie, Glicherie, Felix şi Ianuarie, care au pătimit la Napoli în Italia. Sfântul Mucenic Petru din Ierapoli, care s-a săvârşit prin foc. Sfântul Ierarh Ilarie de Poitiers în Galia, apărător al Ortodoxiei în fața arianismului (+368). Sfântul Ierarh Kentigern, episcop în Anglia (+612).
File pateric

O elevă de liceu a rămas însărcinată. Primul lucru pe care l-a făcut după ce a aflat aceasta a fost să alerge să se spovedească. După ce s-a spovedit, i-a spus părintelui că va păstra copilul. Dar, de frica părintilor ei, s-a gândit să avorteze.
Constiinta o apăsa foarte tare. Nu vroia ca primul ei copil să ajungă în întuneric, ci îsi dorea ca el să se mântuiască. De aceea sovăia. Până la urmă, o colegă de-a ei i-a spus:
- Uite, dacă vrei, te iau cu mine la o bătrână care are puteri de la Dumnezeu. Lumea zice că e vrăjitoare, dar mie mult bine mi-a făcut. Doar datorită ei fostul meu prieten s-a întors la mine. Mergem la ea si vedem ce sfat îti dă.
S-au dus la vrăjitoare, si aceasta a spus:
- Bine că ati ajuns la mine. O să îl trimit pe pruncul tău direct în rai.
- Cum, de unde stiti că sunt gravidă?
- Dumnezeu drăgutul mi-a descoperit. Uite, ia la mama praful ăsta si, înainte să intri la doctor, dă-ti cu el pe burtă. O să îl protejeze pe copil de tot răul. Când o să mori, o să te întâlnesti cu el în rai.
Fata a plecat acasă bucuroasă. A doua zi a avortat.
După avort, s-a întâlnit cu prietena ei, care i-a spus:
- Ai văzut ce repede s-a rezolvat? Degeaba spun preotii că vrăjitoarele sunt rele, spun asa pentru că le este frică de concurentă…
- Nu mi-ai zis că nu e vrăjitoare?
- Dacă ti-as fi zis că e vrăjitoare te-ai fi speriat. Acum, că s-a rezolvat, nu mai am de ce să îti ascund adevărul.
Când a primit această veste, pe fată au luat-o ametelile. Si-a dat seama că fusese prinsă în cursa diavolului. Mai întâi diavolul o convinsese să păcătuiască cu prietenul ei. Mai apoi o convinsese să avorteze, si apoi o dusese chiar la vrăjitoare. În loc să îsi dea seama că pentru toate există pocăintă, a fost cuprinsă de deznădejde:
"Mi-am aruncat copilul în iad, mă voi duce lângă el, să nu sufere singur."
Si, după ce a ajuns acasă, a luat o cutie cu medicamente. Înainte să moară, diavolul i s-a arătat:
- Ai venit, în sfârsit, de multă vreme te asteptam…
Îngrozită, fata si-a dat duhul.

Era un oarecare sihastru iscusit si trăia în pustie cu multă înfrânare, postire si priveghere si alte osteneli pentru mântuirea sa, dar care se socotea pe sine că a ajuns la măsura părintilor celor de demult. Pe acesta a început vrăjmasul diavol a-l amăgi si a-l însela cu năluciri diavolesti. I se arăta lui adesea în chip de înger, ca si cum ar fi fost de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viată cea iscusită, ca să-l povătuiască si să-l învete cele ce i se cad lui. Si asa, multă vreme arătându-i-se în chipul îngerului luminat, multe lucruri nestiute îi arăta si îi spunea. Iar el, nesocotind viclesugul vrăjmasului, a crezut că este îngerul si îi slujeste pentru viata sa plăcută lui Dumnezeu.
Tatăl acestui sihastru era încă în viată si trăia la tară. Si după multă vreme auzind el despre feciorul lui, sihastrul, unde trăieste si în ce loc în pustie, a dorit să meargă acolo, să-l mai vadă cu ochii mai înainte de moartea sa, fiindcă numai pe acel fecior îl avea si de multi ani nu îl văzuse. Si asa, luându-si traista si o secure în mână, a plecat si a ajuns în acea pustie. Apropiindu-se de acel loc unde era chilia sihastrului, acel înger al satanei care pururea i se arăta sihastrului i-a grăit lui zicând: "Păzeste-te si ia aminte de tine, că diavolul s-a închipuit în chipul tatălui tău si vine la tine cu o traistă si cu o secure în mână, vrând să te omoare. Deci, ia-ti si tu degrabă securea în mână si iesi înaintea lui si, apropiindu-te de dânsul, apucă înainte si-l loveste cu securea si-l omoară".
Iar el, încredintându-se acelui înger si ascultându-l, a iesit si, văzându-si tatăl venind cu securea în mână, precum i-a spus, s-a apropiat de el si, lovindu-l cu muchia securii în cap, l-a omorât si îndată l-a apucat necuratul duh si l-a muncit până l-a omorât si pe el. 

Pilda zilei

    Aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu inauntrul ei

    In jungla, un vanator a constatat la un moment dat ca i s-a umezit praful de pusca si aceasta nu mai functiona. A aparut un leu. Cand a vazut leul, stiind ca pusca nu mai functioneaza, a inceput sa alerge. Stia ca in apropiere se afla o cabana unde s-ar fi putut adaposti. A alergat puna la cabana si leul nu l-a ajuns. A ajuns pana la usa cabanei, dar usa era incuiata si el nu avea cheia. A alergat bine pana atunci, a facut tot ceea ce trebuia ca sa scape, dar n-avea cheia. Imparatia scaparii era dincolo, inauntru, iar el era dincoace. Cativa centimetri, grosimea unei usi l-a despartit, dar acesti centimetri erau diferenta ca intre alb si negru, ca intre rai si iad. Era aproape, dar nu era inauntru.

    Asadar, prin toate faptele crestinesti, daca nu sunt unite cu inima buna, esti aproape de Imparatia Cerurilor, dar nu esti inauntrul ei.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Exodul 35-37

Capitolul 35

1.     Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: "Iată ce a poruncit Domnul să faceţi:
2.     şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât.
3.     În ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!"
4.     Apoi a grăit Moise la toată obştea fiilor lui Israel şi a zis: "Iată ce a mai poruncit Domnul să vă spun:
5.     Aduceţi din ale voastre, daruri Domnului; fiecare să aducă Domnului daruri cât îl lasă inima: aur, argint şi aramă;
6.     Mătase violetă, stacojie şi vişinie, vison răsucit şi păr de capră;
7.     Piei de berbec vopsite roşu, piei de viţel de mare şi lemn de salcâm;
8.     Untdelemn pentru sfeşnic şi aromate pentru mirul de uns şi pentru făcut miresme de tămâie,
9.     Piatră de sardiu, pietre pentru prins la efod şi la hoşen.
10.     Tot cel cu minte înţeleaptă dintre voi să vină şi să facă toate câte a poruncit Domnul:
11.     Cortul şi acoperămintele lui, acoperişul lui cel de deasupra, verigile şi scândurile lui, pârghiile, stâlpii şi postamentele lor;
12.     Chivotul legii şi pârghiile lui, capacul lui şi perdeaua despărţitoare, pietre de smarald, tămâie şi mir de ungere;
13.     Masa cu pârghiile şi toate uneltele ei şi pâinile pentru punerea înainte,
14.     Sfeşnicul pentru luminat cu toate obiectele lui, candelele lui şi untdelemnul de ars;
15.     Jertfelnicul tămâierii şi pârghiile lui şi miresme pentru tămâiere,
16.     Jertfelnicul pentru arderile de tot, împletitura de sârmă pentru el, pârghiile lui şi toate cele de trebuinţă pentru el; baia şi postamentul ei,
17.     Perdelele curţii, stâlpul ei cu postamentele lor şi perdeaua de la intrarea în curte,
18.     Ţăruşii cortului; ţăruşii curţii şi frânghiile lor,
19.     Veşmintele sfinte pentru făcut slujba în locaşul sfânt; veşminte sfinte pentru Aaron preotul şi veşminte pentru fiii lui, pentru slujba preoţiei".
20.     După aceea, plecând toată obştea fiilor lui Israel de la Moise,
21.     A adus fiecare cât l-a lăsat inima sa şi cât l-a îndemnat cugetul să aducă dar Domnului, pentru facerea cortului adunării şi a tuturor lucrurilor lui şi pentru toate veşmintele sfinte.
22.     Şi veneau bărbaţii cu femeile şi fiecare, după cum îl lăsa inima, aducea verigi, cercei, inele, brăţări şi tot felul de lucruri de aur; cum voia fiecare să aducă Domnului daruri de aur.
23.     Fiecare din cei ce aveau mătase violetă, stacojie şi vişinie, în şi păr de capră, piei de berbec vopsite roşu şi vânăt, le aducea.
24.     Fiecare din cei ce puteau să aducă în dar argint sau aramă, aducea din acestea Domnului; şi fiecare din cei ce aveau lemn de salcâm, aducea pentru toate cele de trebuinţă;
25.     Toate femeile cu minte iscusită torceau cu mâinile lor şi aduceau tort, mătase violetă, stacojie şi vişinie şi în.
26.     Toate femeile, pe care le trăgea inima şi ştiau să toarcă, torceau păr de capră;
27.     Iar căpeteniile aduceau pietre de smarald şi pietre scumpe de pus la efod şi la hoşen,
28.     Precum şi miresme, untdelemn pentru candelabru, mir de ungere şi miresme de tămâiere.
29.     Deci tot bărbatul şi femeia din fiii lui Israel, pe care i-a tras inima să aducă pentru toate lucrurile ce poruncise Domnul prin Moise să se facă, au adus dar de bună voie Domnului.
30.     Apoi a zis Moise către fiii lui Israel: "Iată Domnul a chemat anume pe Beţaleel, fiul lui Uri al lui Or, din seminţia lui Iuda,
31.     Şi l-a umplut de duhul dumnezeiesc al înţelepciunii, al priceperii, al ştiinţei şi a toată iscusinţa,
32.     Ca să lucreze ţesături iscusite, să facă lucruri de aur, de argint şi de aramă;
33.     Să cioplească pietrele scumpe pentru încrustat, să sape în lemn şi să facă tot felul de lucruri iscusite.
34.     Şi priceperea de a învăţa pe alţii a pus-o în inima lui, în a lui şi a lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan.
35.     A umplut inima acestora de înţelepciune, ca să facă pentru locaşul sfânt orice lucru de săpător şi de ţesător iscusit, de cusător pe pânză de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de în, şi de ţesător în stare de a face orice lucru şi a născoci ţesături iscusite".

Capitolul 36
1.     Şi Beţaleel, Oholiab şi toţi cei cu minte iscusită, cărora Domnul le dăduse înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă tot felul de lucruri trebuitoare la locaşul cel sfânt, vor trebui să facă după cum poruncise Domnul.
2.     Iar Moise a chemat pe Beţaleel, pe Oholiab şi pe toţi cei cu minte iscusită, cărora le dăduse Domnul iscusinţă şi pe toţi cei ce-i trăgea inima să vină la lucru de bună voie, ca să ajute la acestea.
3.     Şi au luat ei de la Moise toate prinoasele, pe care le aduseseră fiii lui Israel pentru toate cele trebuincioase locaşului sfânt, ca să le lucreze. Atunci tot se mai aduceau încă la el daruri de bună voie în fiecare dimineaţă.
4.     Deci toţi cei cu minte iscusită, care împlineau tot felul de lucrări la locaşul sfânt, au venit fiecare, de la lucru cu care se îndeletnicea,
5.     Şi ei au spus lui Moise, zicând: "Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru lucrurile ce a poruncit Domnul să se facă".
6.     Atunci a poruncit Moise şi s-a strigat în tabără, că nici bărbat, nici femeie să nu mai facă nimic pentru dăruit la locaşul sfânt. Şi a încetat poporul de a mai aduce.
7.     Căci material adunat era destul pentru toate lucrurile ce trebuiau făcute, ba mai şi prisosea.
8.     Atunci toţi cei cu minte iscusită, care se îndeletniceau cu facerea locaşului sfânt, au făcut pentru cort zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; şi în ţesătura lor au făcut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinţă.
9.     Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi şi lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaşi măsură.
10.     Cinci covoare au fost prinse unul de altul şi celelalte cinci iar au fost prinse unul de altul; şi aşa s-au făcut două jumătăţi de acoperiş.
11.     Apoi au făcut cheotori de mătase violetă pe marginea covorului din marginea jumătăţii întâi de acoperiş, unde trebuia unită cu jumătatea a doua; de asemenea au făcut şi pe marginea jumătăţii a doua, unde aceasta trebuia unită cu cea dintâi;
12.     Cincizeci de cheotori au făcut la o jumătate de acoperământ şi cincizeci de cheotori au făcut la cealaltă şi cheotorile acestea erau unele în dreptul altora.
13.     După aceea au făcut cincizeci de copci de aur şi cu copcile acestea au unit cele două jumătăţi de acoperiş una cu alta şi s-a făcut un acoperiş întreg al cortului.
14.     Apoi au făcut covoare de păr de capră pentru acoperit cortul peste cele de mai sus. Unsprezece covoare de acestea au făcut.
15.     Lungimea unui covor era de treizeci de coti, iar lăţimea de patru coti; şi cele unsprezece covoare aveau toate aceeaşi măsură.
16.     Şi au unit cinci covoare la un loc şi pe celelalte şase covoare iar le-au unit la un loc.
17.     Apoi au făcut cincizeci de cheotori pe marginea covorului celui din marginea unei jumătăţi, unde aceasta trebuia să se unească cu cealaltă jumătate, iar cincizeci de cheotori le-au făcut pe marginea covorului din marginea celeilalte jumătăţi, care trebuia să se unească cu cea dintâi.
18.     Şi au făcut cincizeci de copci de aramă ca să unească covoarele spre a se face un singur acoperiş de cort.
19.     Apoi au mai făcut pentru cort un acoperiş de piei de berbec vopsite în roşu şi un acoperiş, pe deasupra, de piei vinete.
20.     După aceea au făcut pentru cort scânduri din lemn de salcâm de pus în picioare.
21.     Fiecare scândură era lungă de zece coţi şi lată de un cot şi jumătate.
22.     Fiecare scândură avea două cepuri, aşezate unul în dreptul celuilalt.
23.     Aşa au făcut toate scândurile cortului şi anume: douăzeci de scânduri pentru latura de miazăzi;
24.     Şi sub aceste douăzeci de scânduri au făcut patruzeci de postamente de argint, câte două postamente la fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale ei.
25.     Pentru latura a doua, dinspre miazănoapte, au făcut alte douăzeci de scânduri
26.     Şi patruzeci de postamente de argint, câte două postamente de fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale ei;
27.     Iar pentru partea dindărăt a cortului, dinspre asfinţit, au făcut şase scânduri.
28.     Au mai făcut două scânduri pentru unghiurile de la fundul cortului.
29.     Acestea erau prinse jos şi sus prin câte un inel.
30.     şi aşa, cu cele două scânduri de la cele două colţuri erau la partea dindărăt a cortului opt scânduri, iar postamente de argint şaisprezece, câte două postamente sub fiecare scândură.
31.     Apoi au făcut cinci pârghii din lemn de salcâm pentru scândurile de pe o latură a cortului,
32.     Şi cinci pârghii pentru scândurile de pe cealaltă latură;
33.     Iar pârghia din mijloc au făcut-o aşa, ca să treacă prin scânduri, de la un capăt la celălalt al peretelui.
34.     Scândurile le-au îmbrăcat cu aur; inelele, prin care se vârau pârghiile, le-au făcut de aur şi tot cu aur au îmbrăcat şi pârghiile.
35.     După aceea au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de în răsucit şi pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu iscusinţă alese, ca să o pună între sfânta şi sfânta sfintelor.
36.     Pentru ea au făcut patru stâlpi, din lemn de salcâm, i-au îmbrăcat cu aur, le-au făcut cârlige de aur şi sub ei au turnat patru postamente de argint.
37.     Apoi la uşa cortului au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de în răsucit, cu alesături.
38.     Pentru ea au făcut cinci stâlpi cu cârligele lor şi i-au îmbrăcat cu aur, turnând pentru ei cinci postamente de aramă.

Capitolul 37
1.     După aceea Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm, lung de doi coţi şi jumătate, larg de un cot şi jumătate şi înalt tot de un cot şi jumătate;
2.     L-a îmbrăcat cu aur curat pe dinăuntru şi pe din afară, iar împrejur i-a făcut o cunună de aur.
3.     A turnat pentru el patru inele de aur, pentru cele patru colţuri de jos ale lui: două inele pe o latură şi două inele pe cealaltă latură.
4.     A făcut două pârghii de lemn de salcâm, le-a îmbrăcat cu aur,
5.     Şi le-a vârât prin inelele de pe laturile chivotului, ca să poarte chivotul cu ele.
6.     A făcut apoi capacul chivotului de aur curat: lung de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate.
7.     A făcut de asemenea doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan, pentru cele două capete ale capacului,
8.     Şi i-a aşezat unul la un capăt şi altul la celălalt capăt al capacului. Heruvimii aceştia erau făcuţi ca ieşind din capac la cele două capete ale lui.
9.     Cei doi heruvimi îşi întindeau aripile unul spre altul, umbrind capacul, iar feţele lor erau îndreptate una către alta, privind spre capac.
10.     A făcut apoi masa din lemn de salcâm, lungă de doi coţi, lată de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate.
11.     A îmbrăcat-o cu aur curat şi împrejur i-a făcut o cunună de aur.
12.     I-a făcut de asemenea un pervaz împrejur înalt de o palmă, iar împrejurul pervazului a făcut cunună împletită de aur.
13.     A turnat pentru ea patru inele de aur şi a prins aceste inele în cele patru colţuri de la cele patru picioare ale ei.
14.     Inelele erau prinse de pervaz şi prin ele se petreceau două pârghii pentru purtat masa.
15.     Pârghiile de purtat masa le-a făcut din lemn de salcâm şi le-a îmbrăcat cu aur.
16.     A făcut vase trebuitoare pentru masă: talere, cădelniţe, linguri şi cupe pentru turnat, toate de aur curat.
17.     După aceea a făcut un sfeşnic de aur curat şi sfeşnicul acesta l-a lucrat din ciocan. Fusul lui, braţele lui, cupele lui, nodurile lui şi florile lui erau toate dintr-o bucată.
18.     Din laturile lui ieşeau şase braţe: trei braţe ale sfeşnicului ieşeau dintr-o latură a lui şi trei braţe ale sfeşnicului ieşeau din cealaltă latură a lui;
19.     Un braţ avea trei cupe în forma florii de migdal, cu nodurile şi florile lor; alt braţ avea trei cupe tot în forma florii de migdal, cu nodurile şi florile lor; aşa aveau toate cele şase braţe, care ieşeau din laturile sfeşnicului.
20.     Iar pe fusul sfeşnicului erau patru cupe în forma florii de migdal, cu nodurile şi florile lor.
21.     Cele şase braţe, care ieşeau din el, aveau: un nod sub primele două braţe, un nod sub alte două braţe şi un nod sub ultimele două braţe.
22.     Nodurile şi ramurile de pe ele erau una cu fusul. Sfeşnicul întreg era lucrat din ciocan, dintr-o singură bucată de aur curat.
23.     Apoi i-a făcut şapte candele, mucări şi tăviţe de aur curat.
24.     Dintr-un talant de aur curat au făcut sfeşnicul cu toate cele necesare lui.
25.     A făcut apoi jertfelnicul tămâierii, din lemn de salcâm, lung de un cot, lat de un cot, adică pătrat şi înalt de doi coţi; coarnele lui erau din el;
26.     Şi l-a îmbrăcat cu aur curat pe deasupra, pe laturile lui de jur împrejur şi pe coarnele lui, iar împrejur i-a făcut cunună de aur.
27.     Sub pervazul lui, la două din colţurile lui, a prins două inele de aur, şi le-a prins de o parte şi de alta a lui, ca să se petreacă prin ele pârghiile de purtat.
28.     Pârghiile le-au făcut din lemn de salcâm şi le-au îmbrăcat cu aur.
29.     A făcut de asemenea mir pentru sfânta ungere şi tămâie mirositoare, curate şi cu iscusinţă alcătuite de pregătitorii de aromate.