Calendox

Stil vechi

8 Martie

Joi

Stil nou

21 Martie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Postul Paștelui. Post aspru

Săptămâna I din Postul Mare. Cuviosul Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei, mărturisitor pentru Sfintele Icoane (842-845). Sfântul Apostol Ermis (Hermes) din cei 70 (I). Cuvioșii Lazăr (1391) şi Atanasie (XV), egumeni din Murom (Murmansk) (Rusia). Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Oranta „a Semnului” (Znamenie/a rădăcinii din Kursk) (1898). Sfântul Mucenic Teodorit, Prezbiterul Antiohiei (361-363). Sfântul Pavel Mărturisitorul din Plusiada Bitiniei (Turcia de astăzi) (VIII-IX). Sfântul Sfinţit Mucenic Teodoret (Teodorit), preot din Antiohia (Turcia de astăzi) (362). Sfântul Mucenic Dometie Persul, care de sabie s-a săvârșit (363). Sfântul Mucenic Dion, care de sabie s-a săvârşit. Sfântul Pontie, diaconul Bisericii din Cartagina (260). Sfințil Mucenici Chiril, Beata, Silvan, Rogat, Herenia, Mamil, Felix, Felicitas, Rogat și Urban, care au pătimit în nordul Africii. Sfinții Mucenici Quintilian și Capitolin din Nicomidia. Sfântul Ierarh Probinie, episcop de Como în Italia și ucenicul Sfântului Ambrozie de Mediolan (420). Sfântul Ierarh Beoadh, episcop de Ardcarne în Irlanda(518). Sfântul Cuvios Senan, monah din Irlanda(544). Sfântul Ierarh Felix, episcop de Dunwich şi luminătorul Angliei de Est (648). Sfântul Ierarh Iulian, arhiepiscop de Toledo şi primul mitropolit a toată Spania (690). Sfântul Ierarh Hunfrid, episcop de Therouanne în Franţa (871). Sfântul Ierarh Serafim, mitropolit şi mărturisitor în Lavra Glinska din Gluhov în Ucraina (1985). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preotul Ioan (Znamenskii)(1923) și binecredinciosul creștin Vladimir(Ușkov)(1942). Sfântul Apostol Erm(I).

File pateric

PENTRU RABDARE

13) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : gandurile mele se raspandesc si eu ma necajesc. Raspuns-a lui batranul : tu sezi in chilia ta si ele iarasi vin. Ca precum o magarita de va fi legata, iar manzul ei fiind slobod va alerga incoace si incolo si oriunde se va duce, iarasi la mama se va intoarce, asa si gandurile celui ce rabda pentru Dumnezeu in chilia sa, desi putin se vor raspandi, iarasi se intorc la el.

14) Povestit-a unul din parinti, zicand : fiind eu in Exorinho, au venit frati saraci acolo sambata seara, sa ia milostenie si cand dormeam noi, unul dintr-insii avand numai o rogojina din care jumatate era pe deasupra lui si jumatate dedesubt, ingheta de frig, caci era ger mult. Deci eu iesind pentru trebuinta udului, l-am auzit cand se chinuia si tremura de frig, cum se mangaia pe sine si zicand lui Dumnezeu : multumesc, Tie, Doamne, pentru toate bunatatile Tale pe care le faci cu mine, caci cati sunt acum in fiare, iar altii cu picioarele bagate in butuc si nici udul lor nu pot sa si-l faca, iar eu ca un imparat imi intind picioarele. Eu auzindu-l, am povestit acestea fratilor spre zidirea si folosul lor.

15) Un frate fiind in Pustie si linistindu-se in chilie, era luptat de trandavie ca sa iasa din chilie si-si zicea : pentru ce te trandavesti, ticaloase si cauti sa iesi din chilie ? Au nu-ti este tie deajuns aceasta, desi nici un lucru bun nu faci ? Pe nimeni nu smintesti si nu necajesti, si nici tu singur nu te smintesti si te necajesti de cineva. Cunoaste de cate rele te-a izbavit Domnul. Nu graiesti cuvinte desarte, nu auzi cele ce nu sunt de folos, nu vezi cele ce te vatama. Numai un razboi ai, al trandaviei si puternic este Dumnezeu ca si pe acesta sa il strice, daca cu smerenie si zdrobire de inima neincetat vei cadea la El si vei chema ajutorul Lui. Iti cunoaste Dumnezeu si neputinta ta cea intru toate si nu sloboade asupra ta sa te ispitesti mai presus de ceea ce poti. Acestea si altele ca acestea zicand fratele catre sine, multa mangaiere primea prin darul lui Dumnezeu. Aceasta invatatura o avea el de la sfintii parinti care imbatranisera in pustie si din nevointa se imbogatisera cu mare apropiere catre Dumnezeu.

16) A fost intrebat un batran : pentru ce niciodata nu te-ai trandavit ? Si a raspuns : pentru ca in fiecare zi astept sa mor.

Pilda zilei

Credinta si necredinta in acelasi lucru

Un vestit predicator din Paris s-a nimerit intr-un restaurant la aceeasi masa cu un necredincios. Necredinciosul a inceput sa intre in vorba, zicand ca el nu crede in Dumnezeu. Predicatorul nu a raspuns nimic, insa celalalt, iritat de tacerea preotului, si-a iesit din fire si i-a zis:

- Spune-mi domnule, nu este o nebunie a crede in ceva pe care nu-l poti cuprinde si intelege ?

- In nici un caz, i-a raspuns linistit predicatorul.

Si, spre a-i umili necredinta, ii zise glumind:

- Cum se poate ca la aceeasi caldura sa se topeasca untul, iar oul sa se intareasca, doua efecte deosebite care au aceeasi cauza ?

- Nu pricep, a raspuns necredinciosul. Ce voiti sa ziceti cu aceasta ?

- Nimic, raspunse preotul, decat ca nu crezi in foc !

Necredinciosul a tacut. Gluma a placut celor din jur si i-a pus pe ganduri pe unii.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt.

Amin.

Biblia intr-un an

Cartea întâia a Regilor, cap. 29-31

Capitolul 29

1. Atunci şi-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israeliţii şi-au aşezat tabăra la fântâna cea din Izreel.

2. Căpeteniile Filistenilor mergeau cu sutele şi cu miile lor; iar David şi cu oamenii lui mergeau în urmă cu Achiş.

3. Căpeteniile Filistenilor însă au zis: "Ce este cu Evreii aceştia?" Achiş a răspuns căpeteniilor Filistenilor: "Nu ştiţi oare că acesta este David, robul lui Saul, regele lui Israel? El este la mine de mai bine de un an şi n-am găsit nimic rău la el de când a venit şi până acum".

4. Şi s-au mâniat pe el căpeteniile Filistenilor: "Dă drumul omului acestuia să se ducă să şadă la locul lui pe care i l-ai hotărât tu şi să nu mai meargă cu noi la război pentru ca să nu se facă în război vrăjmaşul nostru. Cu ce poate el să dobândească mila domnului său decât cu capetele acestor oameni?

5. Nu este oare el acel David, căruia i se cânta la horă: Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?"

6. Atunci a chemat Achiş pe David şi i-a zis: "Viu este Domnul! Tu eşti om cinstit şi ochilor mei le-ar fi plăcut ca tu să intri şi să ieşi cu mine în tabere; căci eu n-am văzut rău la tine de când ai venit la mine şi până în ziua aceasta; dar în ochii căpeteniilor tu nu eşti bun.

7. Întoarce-te dar acum şi mergi sănătos, ca să nu arăţi pe căpeteniile Filistenilor".

8. David însă a zis către Achiş: "Ce-am făcut eu oare şi ce-ai găsit tu la robul tău de când am venit înaintea feţei ţale şi până în ziua aceasta? Pentru ce să nu merg şi să mă lupt cu vrăjmaşii domnului meu, regele?"

9. Răspuns-a Achiş lui David: "Fii încredinţat că în ochii mei tu eşti bun, ca un înger al lui Dumnezeu; dar căpeteniile Filistenilor au zis: El să nu meargă cu noi la război.

10. Aşadar scoală-te dimineaţă, tu şi robii stăpânului tău, care au venit cu tine, şi duceţi-vă la locul pe care vi l-am rânduit eu şi să nu ai gând râu în inima ta. Sculaţi-vă dar dimineaţă şi, când se va lumina, plecaţi".

11. Şi s-a sculat David, şi oamenii lui, dimineaţa ca să plece şi să se întoarcă în pământul Filistenilor, iar Filistenii s-au dus la război în Israel.

Capitolul 30

1. A treia zi după ce David şi oamenii lui au plecat la Ţiclag, Amaleciţii au năvălit din miazăzi asupra Ţiclagului şi, luându-l, l-au ars cu foc.

2. Iar femeile şi pe toţi câţi erau în el de la mic până la mare nu i-au ucis, ci i-au luat în robie şi s-au dus în drumul lor.

3. Când au ajuns David şi oamenii săi Ia cetate, iată aceasta era arsă cu foc, iar femeile lor şi fiii şi fiicele erau duşi în robie.

4. Atunci David şi poporul ce era cu el au ridicat bocet şi au plâns până când li s-au istovit puterile de plâns.

5. Şi au fost duse în robie şi amândouă femeile lui David, Ahinoam izreeliteanca şi Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal.

6. David a fost tare tulburat, deoarece poporul voise să-l ucidă cu pietre, căci poporul tot era amărât la suflet, fiecare pentru fiii săi şi pentru fiicele sale.

7. Dar David s-a întărit cu nădejdea în Domnul Dumnezeul său şi a zis către preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec: "Adu-mi efodul". Şi a adus Abiatar efodul la David.

8. Şi a întrebat David pe Domnul zicând: "Să urmăresc eu oare această ceată? O voi ajunge oare?" şi i s-a răspuns: "Urmăreşte-o, o vei ajunge şi-i vei lua prăzile".

9. Atunci s-a dus David el însuşi şi cei şase sute de bărbaţi care erau cu el şi, sosind la pârâul Besor, s-au oprit acolo cei osteniţi.

10. David însă cu patru sute de oameni au urmărit înainte, iar două sute de oameni s-au oprit, pentru că n-au mai fost în stare să treacă prin Besor.

11. Atunci au găsit în câmp pe un egiptean şi l-au adus la David, i-au dat pâine să mănânce şi l-au adăpat cu apă.

12. I-au mai dat încă o jumătate de legătură de smochine, două legături de stafide şi a mâncat acela şi s-a întărit, căci nu mâncase pâine şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.

13. Apoi David i-a zis: "Al cui şi de unde eşti tu?" Iar acela a zis: "Eu sunt fiu de egiptean, robul unui amalecit şi m-a lepădat stăpânul meu, pentru că mă îmbolnăvisem de vreo trei zile.

14. Noi am năvălit în latura de miazăzi a Cheretienilor, în ţara lui Iuda şi în latura de miazăzi a lui Caleb, iar Ţiclagul l-am ars cu foc".

15. I-a zis David: "Poţi să mă duci până la această ceată?" şi el a zis: "Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da în mâinile stăpânului meu şi eu te voi duce la această ceată".

16. David i s-a jurat şi el l-a dus. Şi iată Amaleciţii se risipiseră prin toată ţara aceea, mâncau, beau şi jucau de bucurie pentru marea pradă care o luaseră ei din ţara Filistenilor şi din pământul lui Iuda.

17. Atunci a năvălit asupra lor David şi i-a măcelărit din zori şi până a doua zi seara şi nimeni din ei n-a scăpat, afară de patru sute de tineri care s-au suit pe cămile şi au fugit.

18. Apoi a luat David toate câte răpiseră Amaleciţii şi a luat şi pe cele două femei ale sale.

19. Şi n-a pierit din al lor nimic, nici mare, nici mic, nici din fii, nici din fiice, nici din prăzi; nici din tot ce luaseră Amaleciţii de la ei: toate le-a adus înapoi David.

20. Şi a luat David toate vitele mari şi mici şi cei ce mânau turma aceasta ziceau: "Aceasta este prada lui David".

21. După aceea a venit David la cele două sute de oameni care nu fuseseră în stare să-i urmeze şi pe care îi lăsase la pârâul Besor; şi au ieşit aceştia în întâmpinarea lui David şi în întâmpinarea oamenilor care erau cu el. Iar David, apropiindu-se de acei oameni, i-a întrebat de sănătate.

22. Atunci cei răi şi netrebnici dintre oamenii cei ce merseseră cu David au început să zică: "Pentru că ei n-au mers cu noi, nu le vom da din prăzile ce am luat, ci să-şi ia fiecare numai femeia sa şi copiii săi şi să plece".

23. David însă a zis: "Să nu faceţi aşa cu fraţii mei, acum, după ce Domnul ne-a dat nouă acestea şi ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre taberele celor ce veniseră asupra noastră.

24. Şi apoi cine vă va asculta pe voi, în această treabă? Aceştia nu sunt mai răi decât noi. Ce parte au cei ce au mers la război, aceeaşi parte trebuie să se împartă şi celorlalţi".

25. Aşa a fost totdeauna, din timpul acela şi până acum, căci a pus aceasta ca lege şi ca dreptar până în ziua de astăzi.

26. Apoi a venit David în Ţiclag şi a trimis din prăzi bătrânilor lui Iuda, prietenii săi:

27. Celor din Betel, din Rama de miazăzi şi din Iatir;

28. Celor din Aroer, din Amada, din Sifmot, din Eştemoa şi din Gat;

29. Celor din Chimat, din Safec, din Timat, din Racal, din cetăţile Ierahmeeliţilor şi din cetăţile cheneene;

30. Celor din Horma, din Coraşan şi din Atac;

31. Celor din Hebron şi din toate locurile pe unde fusese David şi oamenii lui, zicând: "Iată vă trimit dar din prăzile luate de la vrăjmaşii Domnului".

Capitolul 31

1. Filistenii însă s-au bătut cu Israeliţii şi au fugit aceştia de Filisteni şi au căzut ucişi pe muntele Ghelboa.

2. Şi au ajuns Filistenii pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, pe Aminadab şi pe Melchişua, fiii lui Saul.

3. Lupta contra lui Saul ajunsese cumplită şi arcaşii îl loviră pe acesta, rănindu-l greu.

4. Atunci a zis Saul purtătorului său de arme: Trage-ţi sabia şi mă străpunge cu ea, ca să nu vină aceşti netăiaţi împrejur să mă ucidă şi să-şi bată joc de mine". Purtătorul de arme însă n-a voit, căci se temea cumplit. Atunci Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea.

5. Văzând purtătorul de arme că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia sa şi a murit cu el.

6. Aşa a murit în ziua aceea Saul şi cei trei fii ai lui şi purtătorul de arme al său, precum şi toţi oamenii lui.

7. Israeliţii, care locuiau peste vale şi peste Iordan, văzând că ostaşii israeliţi au fugit şi că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit, iar Filistenii au venit şi s-au aşezat în ele.

8. A doua zi Filistenii au venit să jefuiască pe cei ucişi şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghelboa.

9. Ei i-au tăiat capul, au luat armele de pe el şi au trimis în toată ţara Filistenilor ca să se vestească despre aceasta în capiştile idolilor lor şi poporului.

10. Armele lui le-au pus în capiştea Astartei, iar trupul lui l-au spânzurat pe zidurile cetăţii Bet-San.

11. Auzind locuitorii Iabeşului din Galaad cele ce făcuseră Filistenii cu Saul,

12. S-au ridicat toţi oamenii puternici, au mers toată noaptea şi au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui de pe zidurile cetăţii Bet-San şi le-au adus în Iabeş şi le-au ars acolo;

13. Iar oasele lor le-au luat şi le-au îngropat sub un stejar în Iabeş. Apoi au postit şapte