Cartea a II-a a Regilor, cap. 1-4

Capitolul 1

1.      După moartea lui Saul, când David se întorcea din războiul ce-l purtase împotriva Amaleciţilor şi după ce s-a oprit două zile în Ţiclag,

2.      Iată că a treia zi a venit un om din tabăra lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte şi pe cap ţărână şi după ce a ajuns la David, a căzut la pământ şi i s-a închinat.

3.      Iar David i-a zis: "De unde vii tu?"Am fugit din tabăra lui Israel", răspunse acela.

4.      "Spune-mi, a zis David, ce s-a întâmplat?"Poporul, a zis omul, a fugit din luptă şi mulţime din popor a căzut şi a murit, şi a murit şi Saul şi fiul său Ionatan".

5.      "Cum ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?" a întrebat David pe tânărul care-i adusese vestea.

6.      "Din întâmplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i grăia, şi iată Saul stătea sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau.

7.      Atunci el s-a întors şi, văzându-mă pe mine, m-a strigat şi eu am răspuns: "Iată-mă!"

8.      şi el mi-a zis: "Cine eşti tu?" şi eu i-am răspuns: "Sunt un amalecit!"

9.      Atunci el mi-a zis: "Apropie-te de mine şi mă ucide, că durerea morţii m-a cuprins şi sufletul meu este încă tot în mine!"

10.     Şi eu m-am apropiat şi l-am ucis, căci ştiam că n-are să mai trăiască după căderea sa. Apoi am luat cununa regească de pe capul lui, brăţara ce era la mâna lui şi le-am adus aici la stăpânul meu".

11.     Atunci a apucat David hainele sale şi le-a rupt; asemenea şi oamenii cei ce erau cu el şi-au rupt hainele lor,

12.     Şi au plâns şi s-au tânguit şi au postit până seara după Saul şi după fiul său Ionatan, după poporul Domnului şi după casa lui Israel, care căzuseră de sabie.

13.     Apoi David a zis către omul care-i spusese acestea: "De unde eşti tu?"Eu, a zis acela, sunt fiul unui străin amalecit".

14.     Şi David a zis: "Cum nu te-ai temut tu să-li ridici mâna, ca să ucizi pe unsul Domnului?"

15.     Apoi chemând David pe unul din slujitori, i-a zis: "Vino de-l ucide!" şi l-a ucis.

16.     Iar David a zis către el: "Sângele tău să fie pe capul tău, căci buzele tale au mărturisit împotriva ta, când ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului".

17.     Şi a plâns David pe Saul şi pe Ionatan, fiul lui, prin această cântare de jale,

18.     Pe care a poruncit să o înveţe fiii lui Iuda, după cum este scrisă în cartea dreptului, unde se zice:

19.     "Podoaba ta, Israele, a fost doborâtă pe înălţimile tale! Cum au căzut vitejii!

20.     Nu vestiţi în Gat şi nu daţi de ştire pe uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele Filistenilor, ca să nu prăznuiască fiicele celor netăiaţi împrejur!

21.     Munţilor Ghelboa, să nu mai cadă pe voi nici rouă, nici ploaie; şi să nu mai fie pe voi ţarini roditoare, căci acolo a fost doborât scutul celor războinici, scutul lui Saul, ca şi cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfinţit.

22.     Arcul lui Ionatan nu se întorcea fără sânge de răniţi, fără grăsimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se învârtea zadarnic!

23.     Saul şi Ionatan, cei iubiţi şi uniţi în viaţa lor, nici la moarte nu s-au despărţit. Fost-au mai iuţi decât vulturii şi mai puternici decât leii!

24.     Fiicele lui Israel, plângeţi pe Saul, cel ce v-a îmbrăcat în purpură cu podoabe şi v-a pus pe haine podoabe de aur!

25.     Cum au căzut vitejii în toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe înălţimile tale, Israele!

26.     Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!

27.     Cum au căzut cei viteji! Pierit-a arma de război!" 

Capitolul 2

1.      După aceasta David a întrebat pe Domnul şi a zis: "Să mă duc, oare, în vreuna din cetăţile lui Iuda?"Du-te!", i-a zis Domnul. "Unde să mă duc?", a întrebat iarăşi David. "În Hebron", i s-a răspuns.

2.      Şi s-a dus acolo David şi cele două femei ale sale, Ahinoam izreeliteanca şi Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal.

3.      Şi pe oamenii cei ce fuseseră cu el i-a adus David pe fiecare cu familia lui şi s-a aşezat în cetatea Hebron.

4.      Atunci au venit bărbaţii lui Iuda şi au uns acolo pe David rege pentru casa lui Iuda, spunându-i-se lui David că locuitorii din Iabeşul Galaadului au îngropat pe Saul.

5.      Atunci a trimis David soli la locuitorii din Iabeşul Galaadului, ca să le spună: "Binecuvântaţi sunteţi voi de Domnul, pentru că aţi arătat milă lui Saul, domnul vostru şi unsul Domnului, şi l-aţi îngropat pe el şi pe fiul lui, Ionatan.

6.      Să vă răsplătească dar Domnul cu milă şi cu credincioşie, şi eu vă voi face bine, pentru că aţi făcut aceasta.

7.      Să se întărească mâinile voastre şi să fiţi curajoşi, căci stăpânul vostru Saul a murit şi casa lui luda m-a uns pe mine rege peste voi.

8.      Dar Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirilor lui Saul, a luat pe Işboşet, fiul lui Saul, şi l-a dus din tabăra lui la Mahanaim

9.      Şi l-a făcut rege peste Galaad, Aşer, Izreel, Efrem, Veniamin şi peste tot Israelul.

10.     Işboşet însă, fiul lui Saul, era ca de patruzeci de ani când s-a făcut rege peste Israel şi a domnit doi ani; iar cu David a rămas numai casa lui Iuda.

11.     Tot timpul cât a domnit David în Hebron peste casa lui Iuda, au fost şapte ani şi şase luni.

12.     Atunci Abner, fiul lui Ner, şi slugile lui Işboşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim la Ghibeon şi a ieşit şi Ioab, fiul Ţeruiei, cu slugile lui David şi s-au întâlnit la iazul Ghibeonului.

13.     Şi s-au aşezat unii de o parte de iaz, iar alţii de cealaltă parte a iazului.

14.     Şi a zis Abner către Ioab: "Să se scoale tinerii şi să joace înaintea noastră!"Să se scoale!", a zis Ioab.

15.     Şi s-au sculat şi s-au dus un număr de doisprezece Veniamineni din partea lui Işboşet, fiul lui Saul, şi doisprezece dintre slugile lui David.

16.     Şi s-au apucat de cap unul pe altul şi şi-au înfipt sabia unul altuia în coastă şi au căzut împreună. Şi s-a numit locul acela Helcat-Haţurim, (Locul Săbiilor), care se află în Ghibeon.

17.     Apoi s-a dat în ziua aceea bătălia cea mai crâncenă şi Abner cu oamenii lui Israel au fost bătuţi de slugile lui David.

18.     Acolo se aflau trei feciori ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael însă era sprinten de picior, ca o căprioară de câmp.

19.     Şi a alergat Asael după Abner şi l-a urmărit, fără să se abată nici la dreapta, nici la stânga de pe urmele lui.

20.     Şi uitându-se Abner înapoi, a zis: "Asael, tu eşti oare?"Eu!" a zis acesta.

21.     "Abate-te la dreapta sau la stânga, a zis Abner, şi alege-ţi unul din oameni şi ia armele lui!"

22.     Dar Asael nu a voit să se lase de el. Şi a zis iarăşi Abner către Asael: "Lasă-te de mine, ca să nu te dobor la pământ. Atunci cu ce obraz mă voi arăta înaintea lui Ioab, fratele tău? Ce este aceasta? întoarce-te la fratele tău!"

23.     Dar acela nu a voit să se lase. Atunci Abner, întorcându-şi lancea, l-a lovit în pântece şi lancea a trecut printr-însul şi el a căzut chiar acolo şi a murit pe loc. Şi toţi cei ce treceau pe la locul unde căzuse şi murise Asael se opreau.

24.     Ioab şi Abişai încă urmăreau pe Abner. Soarele asfinţise când au sosit aceştia la dealul Amma ce vine în faţa Ghiahului, pe calea ce duce spre pustiul Ghibeonului.

25.     Şi atunci, adunându-se Veniaminenii împrejurul lui Abner, au alcătuit o oştire şi au stat pe vârful unui deal,

26.     De unde a strigat Abner către Ioab şi a zis: "Oare mereu va sfâşia sabia? Dare nu ştii tu că urmările au să fie dureroase? Până când nu vei zice oamenilor să înceteze de a mai urmări pe fraţii lor?"

27.     "Viu este Dumnezeu, a zis Ioab, dacă tu ne-ai fi grăit altfel, încă de dimineaţă ar fi încetat oamenii mei de a mai urmări pe fraţii lor".

28.     Apoi a sunat Ioab din trâmbiţă şi tot poporul s-a oprit şi mai mult n-au mai urmărit pe Israeliţi, încetând lupta.

29.     Abner însă şi oamenii lui au mers pe şes toată noaptea aceea şi au trecut Iordanul şi, străbătând tot Bitronul, au venit la Mahanaim.

30.     Ioab însă s-a întors din urmărirea lui Abner şi a adunat tot poporul şi au lipsit de la număr, dintre oamenii lui David, nouăsprezece inşi, precum şi Asael.

31.     Iar slugile lui David, lovind pe Veniamineni şi pe oamenii lui Abner, au căzut din aceştia trei sute şaizeci de oameni.

32.     Şi luând pe Asael, l-au îngropat în mormântul tatălui său, ce se află în Betleem. Apoi Ioab cu oamenii săi au mers toată noaptea şi în revărsatul zorilor au ajuns la Hebron. 

Capitolul 3

1.      Şi a ţinut multă vreme duşmănia între casa lui Saul şi casa lui David. David însă se întărea mereu, iar casa lui Saul slăbea din ce în ce mai mult.

2.      Lui David i s-au născut şase fii în Hebron. Întâiul său născut a fost Amnon din Ahinoam, izreeliteanca.

3.      Al doilea fiu al lui a fost Chileab din Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal. Al treilea a fost Abesalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, regele Gheşurului.

4.      Al patrulea a fost Adonia, fiul Haghitei. Al cincilea a fost Şefatia, fiul Abitalei.

5.      Iar al şaselea a fost Itream din Egla, femeia lui David. Aceştia i s-au născut lui David în Hebron.

6.      Pe când era duşmănie între casa lui Saul şi casa lui David, Abner ţinea cu casa lui Saul.

7.      Saul avusese o concubină cu numele Riţpa, fiica lui Aia. Abner a intrat la ea, iar Işboşet a zis către Abner: "La ce ai intrat tu la concubina tatălui meu?"

8.      Abner însă, mâniindu-se straşnic de vorbele lui Işboşet, a zis: "Au doară eu sunt cap de câine? Eu, împotriva casei lui Iuda, am arătat acum milă casei lui Saul, tatăl tău, fraţilor lui şi prietenilor lui, şi nu te-am dat în mâinile lui David; iar tu îmi găseşti acum vină pentru o femeie?

9.      Aşa şi aşa să facă Dumnezeu lui Abner şi încă şi mar mult să-i facă! Precum s-a jurat Domnul lui David, tocmai aşa voi şi face în ziua aceasta:

10.     Voi lua domnia de la casa lui Saul şi voi pune tronul lui David peste caţa lui Israel şi peste Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba".

11.     Şi n-a putut Işboşet să răspundă lui Abner nimic, căci se temea de el.

12.     Abner însă a trimis din partea sa vestitori la David în Hebron, unde se afla el, să-i zică: "Al cui este pământul acesta?", şi să-i mai zică încă: "Încheie legământ cu mine şi mâna mea va fi cu tine, ca să întoarcă la tine pe tot poporul lui Israel!"

13.     Iar David a răspuns: "Bine, voi încheia legământ cu tine; dar te rog un lucru anume: nu vei vedea faţa mea, dacă nu vei aduce cu tine şi pe Micol, fiica lui Saul, când vei veni să te vezi cu mine".

14.     Apoi a trimis David soli la Işboşet, fiul lui Saul, să-i zică: "Dă-mi pe femeia mea, Micol, pe care am luat-o de femeie pentru o sută de prepuţuri filistene".

15.     Şi a trimis Işboşet şi a luat-o de la bărbatul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiş;

16.     Şi s-a dus cu ea şi bărbatul ei şi a petrecut-o cu plângere până la Bahurim. Dar Abner a zis către el: "Du-te înapoi!" Şi acela s-a întors.

17.     Atunci s-a întors Abner către bătrânii lui Israel şi a zis: "Voi şi ieri şi alaltăieri aţi dorit ca David să fie rege peste voi;

18.     Acum faceţi aceasta, căci Domnul a zis către David: Prin mâna robului Meu David voi izbăvi poporul Meu Israel din mâna Filistenilor şi din mâna tuturor vrăjmaşilor lui".

19.     La fel a grăit Abner şi Veniaminenilor. S-a dus apoi Abner la Hebron, ca să spună lui David tot ce dorea Israel şi toată casa lui Veniamin.

20.     Şi a venit Abner la David în Hebron, şi cu el au venit şi douăzeci de oameni, şi a făcut David ospăţ pentru Abner şi pentru însoţitorii lui.

21.     Abner a zis lui David: "Eu mă voi scula şi mă voi duce şi voi aduna la regele, stăpânul meu, tot poporul lui Israel ca să facă legământ cu tine şi vei fi rege peste toţi, după cum doreşte sufletul tău". Iar David a dat drumul lui Abner şi s-a dus cu pace.

22.     Şi iată slugile lui David cu Ioab au venit de la bătălie şi au adus cu ei pradă multă. Dar Abner nu mai era cu David în Hebron, căci David îi dăduse drumul şi se dusese cu pace.

23.     Şi când Ioab şi toată oştirea lui au venit, i s-a spus lui Ioab: "Abner, fiul lui Ner, a venit la rege şi acesta i-a dat drumul de s-a dus cu pace".

24.     Atunci a venit Ioab la rege şi a zis: "Ce ai făcut? Iată a venit la tine Abner; de ce n-ai dat drumul să plece?

25.     Tu ştii pe Abner, fiul lui Ner; el a venit să te înşele şi să afle pe unde intri şi pe unde ieşi şi să cunoască tot ceea ce faci tu".

26.     Ieşind apoi Ioab de la David, a trimis oameni după Abner şi l-au întors aceştia de la fântâna Sira, fără ştirea lui David.

27.     Şi când Abner s-a întors la Hebron, Ioab l-a băgat pe poartă înăuntru, ca şi cum ar fi vrut să vorbească cu el în taină, şi acolo l-a lovit în pântece. Şi a murit Abner pentru sângele lui Asael, fratele lui Ioab.

28.     Auzind în urmă David de aceasta, a zis: "Nevinovat sunt eu şi regatul meu în veac înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner; cadă el pe capul lui Ioab şi peste toată casa tatălui său;

29.     Niciodată să nu lipsească din casa lui Ioab cei ce pătimesc de scurgere, cei leproşi, cei ce merg în cârji, cei omorâţi de sabie şi cei lipsiţi de pâine".

30.     Ioab însă şi fratele său Abişai uciseseră pe Abner, pentru că acesta omorâse pe fratele lor Asael în lupta de la Ghibeon.

31.     David însă a zis către Ioab şi către toţi oamenii care erau cu el: "Rupeţi-vă hainele şi vă încingeţi cu sac şi jeliţi pe Abner!"

32.     Apoi regele David a mers după sicriul lui şi, când a fost îngropat Abner în Hebron, regele a plâns tare la mormântul lui Abner şi a plâns şi tot poporul.

33.     Şi a zis regele, când plângea pe Abner:

34.     "Cum să moară Abner ca un rău? Mâinile nu ţi-au fost legate, nici picioarele nu-ţi erau încătuşate, ci ai căzut ca cei doborâţi de tâlhari!"

35.     Atunci tot poporul a început să plângă încă şi mai tare după el. Şi a venit tot poporul să aducă lui David pâine, când încă era ziuă; însă David s-a jurat, zicând: "Aşa şi aşa să facă Dumnezeu cu mine şi încă şi mai mult să facă, de voi gusta pâine sau altceva înainte de asfinţitul soarelui".

36.     Şi a aflat de aceasta tot poporul şi i-a plăcut aceasta, cum plăcea întregului popor tot ceea ce făcea regele.

37.     Şi a aflat în ziua aceea tot poporul şi tot Israelul că nu din pricina regelui s-a săvârşit uciderea lui Abner, fiul lui Ner.

38.     Şi a zis regele către slugile sale: "Ştiţi voi oare că astăzi a căzut în Israel un bărbat şi o căpetenie mare?

39.     Eu astăzi sunt încă slab, deşi sunt uns rege; iar oamenii aceştia, fiii Ţeruiei, sunt mai tari decât mine. Să răsplătească deci Domnul celui ce face rău după răutatea lui!" 

Capitolul 4

1.      Auzind Işboşet, fiul lui Saul, că a murit Abner în Hebron, i-au slăbit mâinile şi tot Israelul s-a tulburat.

2.      Işboşet, fiul lui Saul, avea două căpetenii de oştire; numele unuia era Baana şi numele celuilalt era Rechab, feciorii lui Rimon Beeroteanul, din urmaşii lui Veniamin, căci şi Beerotul se socotea al lui Veniamin.

3.      Şi au fugit Beerotenii la Ghitaim rămânând acolo ca străini până azi.

4.      De la Ionatan, fiul lui Saul, rămăsese ura fiu şchiop. Acesta era de cinci ani, când a venit din Israel vestea despre moartea lui Saul şi a lui Ionatan, iar doica lui l-a luat şi a fugit. Dar pe când fugea ea grăbită, el a căzut şi a rămas şchiop. Numele lui era Mefiboşet.

5.      Atunci au plecat Rechab şi Baana, fiii lui Rimon Beeroteanul, şi au venit în casa lui Işboşet chiar în arşiţa zilei; acesta însă dormea de amiază în patul său.

6.      Iar portarului casei, care curăţise grâu, îi venise somn şi adormise. Atunci Rechab şi Baana, fratele său, au intrat în casă, ca şi-cum ar fi vrut să ia grâu, şi l-au lovit pe Işboşet în stomac şi apoi au fugit.

7.      Şi când intraseră ei în casă, Işboşet dormea în patul său, în odaia sa de dormit, şi ei l-au lovit şi l-au omorât şi i-au tăiat capul şi au luat capul lui cu ei şi au mers prin câmpie toată noaptea

8.      Şi au adus capul lui Işboşet la David, în Hebron, şi au zis către rege: "Iată capul lui Işboşet, fiul lui Saul, duşmanul tău, care a căutat sufletul tău. Acum Domnul a răzbunat pe domnul meu regele, împotriva lui Saul, vrăjmaşul tău, şi împotriva urmaşilor lui".

9.      Şi răspunzând David lui Rechab şi lui Baana, fratele lui, feciorii lui Rimon Beeroteanul, le-a zis: "Viu este Domnul, Care a izbăvit sufletul meu din tot necazul,

10.     Că dacă pe cel ce mi-a adus vestea şi a zis: "Iată a murit Saul şi Ionatan", şi se socotea pe sine vestitor de bucurie, eu, în loc să-l răsplătesc, l-am prins şi l-am ucis în Ţiclag,

11.     Apoi acum, când nişte oameni netrebnici au ucis un om nevinovat în casa lui şi în patul lui, oare nu voi cere sângele lui din mâinile voastre şi nu vă voi stârpi de pe pământ?"

12.     Şi a poruncit David slugilor şi i-au ucis, şi le-au tăiat mâinile şi picioarele şi le-au spânzurat deasupra iazului din Hebron. Iar capul lui Işboşet l-au luat şi l-au îngropat în mormântul lui Abner, în Hebron.