Cartea lui Iov
CAPITOLUL 22
Elifaz se indoieste iarasi de evlavia lui Iov.
1. Elifaz din Teman a raspuns atunci si a zis:
2. “Poate omul sa fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindca inteleptul isi este de folos lui insusi.
3. Ce are Cel Atotputernic daca tu esti fara prihana? Si care este castigul Lui, daca drumurile tale sunt fara vina?
4. Oare El te pedepseste pentru cucernicia ta si pentru ea intra cu tine in judecata?
5. Nu, dimpotriva, fiindca rautatea ta este mare si faradelegile tale sunt fara hotar!
6. Caci tu fara dreptate luai zaloage de la fratii tai si smulgeai vesmantul de pe oameni si-i lasai goi.
7. Tu nu dadeai sa bea celui insetat si nu dadeai sa manance celui flamand;
8. Cel cu pumnul tare cotropeste pamantul si cel cu trecere il ia, in stapanire.
9. Goneai de la pragul tau pe vaduve cu mainile goale si bratele celor orfani tu le sfaramai.
10. Acesta este cuvantul pentru care laturi te inconjoara si spaimele te-au apucat dintr-o data.
11. Lumina s-a stins pentru tine si nu mai vezi si o apa revarsata te-a dat la fund.
12. Dumnezeu nu este El oare mai presus de ceruri? Priveste in sus spre stele cat de sus sunt ele!
13. Tu ai zis: Ce stie Dumnezeu! Judeca El oare prin umbra?
14. Norii sunt ca o perdea in fata Lui si El nu poate sa vada; El se plimba numai de jur imprejurul cerurilor.
15. Voiesti tu sa urmezi pe stravechea cale pe care au batatorit-o oamenii cei fara de lege?
16. Cei ce au fost maturati inainte de vreme, cand un fluviu s-a rostogolit peste temeliile lor,
17. Si ei ziceau lui Dumnezeu: “In laturi de la noi! Si ce poate sa ne faca Cel Atotputernic?”
18. Dar tocmai El umpluse casele lor de bunatati, insa sfatul celor rai ramanea departe de Dumnezeu.
19. Cei drepti se uita si se bucura, iar cel nevinovat rade de ei.
20. Iata, avutia lor a nimicit-o si focul a mistuit toata stransura lor!
21. Impaca-te cu Dumnezeu si cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
22. Primeste, te rog, invatatura din gura Lui si pune la inima cuvintele Lui;
23. Daca te intorci la Cel puternic si te smeresti, daca departezi nedreptatea de cortul tau,
24. Atunci aurul tau il vei pretui drept tarana si comorile Ofirului drept pietricele,
25. Pentru ca Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur si gramezi de argint.
26. Atunci tu te vei desfata intru Cel Atotputernic si ridica-vei fata ta catre Dumnezeu.
27. Tu vei chema numele Lui si El te va auzi si tu vei implini juruintele tale.
28. Cand te vei hotari sa faci un lucru, lucrul il vei izbuti si lumina va straluci pe toate drumurile tale,
29. Fiindca Dumnezeu smereste pe mandri si mandria, si mantuieste pe acela care-si pleaca ochii in pamant.
30. El izbaveste pe cel nevinovat si tu la fel vei scapa, cand mainile tale vor fi curate”.
CAPITOLUL 23
Iov marturiseste curatenia cugetului sau, lasandu-se la judecata Domnului.
1. Dar Iov iarasi a vorbit si a zis:
2. “Si de data aceasta plangerea mea este luata tot ca razvratire si totusi mana mea de-abia inabuse suspinele mele.
3. O, daca as sti unde sa-L gasesc! Daca as putea sa ajung la palatul Lui!
4. Atunci as dezvalui inaintea Lui pricina mea si as umple gura mea cu invinuiri.
5. As sti atunci cuvintele cu care mi-ar raspunde si as intelege rostul spuselor Lui.
6. Si-ar dezlantui El oare toata puterea in cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta si m-ar asculta.
7. El ar lua aminte la omul drept care vorbeste in fala Lui si astfel as fi iertat pe vecie de Judecatorul meu.
8. Caci iata, daca o iau spre rasarit, El nu este acolo; daca o iau spre apus, nu-L zaresc!
9. L-am cautat spre miazanoapte si n-am dat de El, m-am intors catre miazazi si nici aici nu L-am vazut!
10. Dar El cunoaste si umbletul meu si starea mea pe loc si daca ar fi sa ma treaca prin cuptor de foc, voi iesi din cuptor curat ca aurul.
11. M-am tinut cu pasul meu dupa pasul Lui, am pazit calea Lui si nu m-am abatut din ea.
12. De la porunca buzelor Sale nu m-am departat, la sanul meu am tinut ascunse cuvintele gurii Sale.
13. Dar hotararea Lui este luata si cine-L va impiedica? Caci ceea ce sufletul Sau a poftit, aceea va si face.
14. Fiindca El aduce la indeplinire hotararea Sa si alte foarte multe lucruri la fel, care sunt in gandul Sau.
15. Iata pentru ce sunt inspaimantat in fata Lui. Ma gandesc si mi-e teama de El.
16. Dumnezeu a slabit inima mea si Cel Atotputernic m-a ingrozit.
17. Si n-am tacut din pricina intunericului si din pricina noptii care a invaluit fata mea.
CAPITOLUL 24
Despre randuiala lui Dumnezeu cea tainica, dar dreapta; pentru nefericirea celor drepti si fericirea celor pacatosi.
1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile rasplatirilor sunt ascunse si cei ce-L cunosc n-au vazut zilele Sale de judecator?
2. Viclenii muta hotarele tarinilor, fura turma de oi cu cioban cu tot.
3. Duc la ei acasa asinul copiilor orfani si iau zalog boul vaduvei.
4. Dau la o parte de pe cale pe cei saraci din tara, iar pe toti nenorocitii din tara ii silesc sa se ascunda.
5. Acestia la fel cu asinii salbatici din pustie ies pe furis sa-si caute de mancare si, dupa ce lucreaza pana seara, tot n-au paine pentru copii.
6. Ei secera noaptea pe camp, ei culeg via nelegiuitului;
7. Petrec noaptea goi, fiindca n-au cu ce sa se inveleasca, pentru ca n-au vesmant sa se apere de frig.
8. Ploaia repede din munti ii uda pana la piele si in loc de adapost strang in brate stancile.
9. Cei dintai smulg pe orfan de la tata si iau zalog haina saracului.
10. Si saracii umbla goi, fara imbracaminte si, istoviti de foame, duc in spinare snopii.
11. La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calca jghiaburile cu struguri si tanjesc de sete.
12. In cetate, muribunzii se vaita si sufletul celor raniti cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugaciunea lor!
13. Mai sunt razvratiti impotriva zilei, care nu cunosc cararile ei si nu raman in potecile ei.
14. Ucigasul se scoala dis-de-dimineata, ucide pe cel sarac si nevoias si jefuieste.
15. Ochii celui desfranat pandesc amurgul zilei si el isi zice: Nu ma vede nici tipenie de om, si isi pune o mahrama pe fata.
16. Talharul, acoperit de intuneric, sparge casele si intra in ele, caci el le-a pus semn de cu ziua,
17. Iar cand vine dimineata, parca ar fi pentru ei umbra mortii. Cand zorii stralucesc, toate spaimele mortii dau peste ei.
18. Nelegiuitul pluteste usor ca pe fata apelor, dar pe pamant partea lui este plina de blestem si fericirea nu va calca niciodata via lui.
19. Precum seceta si arsita sorb apele zapezilor topite, tot astfel soarbe locuinta mortilor pe pacatosi.
20. Pantecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfateaza din el, nimeni nu-l mai tine minte si astfel nelegiuirea lor s-a frant ca un copac.
21. Ei chinuiau pe femeia stearpa si fara de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia vaduva.
22. Dar Cel ce, prin puterea Lui, struneste pe cei puternici, se ridica razbunator si toii acestia nu se mai tin stapani pe viata lor.
23. El ii lasa sa se sprijine cu buna incredintare, dar ochii Lui erau asupra cailor lor.
24. Se ridicasera, dar acum nu mai sunt, s-au asternut ca nalba, cand o cosesti si ca spicul ierbii s-au vestejit.
25. Daca ziceti ca nu este asa, cine imi va dovedi ca am mintit si cine va spulbera cuvantul meu?”