Icoana făcătoare de minuni datează din sec. al XI-lea, în perioada în care creștinismul abia se afirma în Rusia. Conform unei istorisiri, în vechiul oraș Liubeci trăia familia un măcelar sărac. Văzând cum tatăl său taie vițeii, feciorul cel mai mare a luat într-o zi cuțitul și a ieșit să se joace cu fratele mai mic, din neatenție înjunghiindu-l mortal. De frică, băiatul s-a ascuns în cuptor, iar mama care nu știa nimic de cele întâmplate a aprins focul. Tocmai atunci s-a întors acasă și tatăl care văzând pe unul dintre fii zăcând mort, iar pe celălalt în cuptorul cuprins de flăcări, s-a aruncat disperat și înfuriat asupra nevestei și a omorât-o. Inconștient, a alergat pe malul Niprului și a văzut acolo o barcă în care a urcat. Barca a pornit purtată de valuri, iar măcelarul fiind istovit și plin de amar a adormit. În acel timp barca s-a întors către malul dinspre Liubeci al râului și de la lovitura de prundiș omul s-a trezit și a văzut Icoana Maicii Domnului. Simțind o mare ușurare sufletească, a luat icoana și a venit acasă, unde a găsit întreaga familie în viață. Despre minunile săvârșite de icoana cu chipul Maicii Domnului de Liubeci vorbește ierarhul Dimitrie al Rostovului, descriind mulțimile de oameni care veneau la sfințenie pentru a primi ajutor și vindecare. Aflarea icoanei este prăznuită la 7 /20 mai