Cartea lui Iov

CAPITOLUL 19
Iov in necazurile lui se mangaie cu nadejdea invierii.

1. Atunci Iov a inceput sa vorbeasca si a zis:
2. “Cata vreme veti intrista voi sufletul meu si ma veti zdrobi cu cuvantarile voastre?
3. Iata a zecea oara de cand ma batjocoriti. Nu va este rusine ca va purtati asa?
4. Chiar daca ar fi adevarat ca am pacatuit, greseala mea este pe capul meu.
5. Iar daca voi va faceti tari si mari impotriva mea si-mi scoateti ochii cu ticalosia mea,
6. Sa stii ca Dumnezeu este Cel ce ma urmareste si ca El m-a invaluit cu latul Sau.
7. Daca strig de multa-apasare, nu primesc nici un raspuns; tip in gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.
8. El a astupat calea mea, ca sa nu mai trec pe ea, si a acoperit cu bezna toate drumurile mele.
9. M-a dezbracat de marirea mea si mi-a smuls cununa de pe cap.
10. M-a daramat de jur imprejur si sunt in ceasul mortii si nadejdea mea a scos-o din radacina ca pe un copac.
11. Aprins-a impotriva mea mania Sa si m-a luat drept dusmanul Sau.
12. Hoardele Sale sosesc gramada, isi fac drum pana la mine si pun tabara de jur imprejurul cortului meu.
13. A departat pe fratii mei de langa mine si cunoscutii mei isi intorc fata cand ma vad.
14. Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
15. Cei ce locuiau impreuna cu mine si slujnicele mele se uita la mine ca la un strain; sunt in ochii lor ca unul venit din alta tara.
16. Chem pe sluga mea si nu-mi raspunde, macar ca o rog cu gura mea.
17. Suflarea mea a ajuns nesuferita pentru femeia mea si am ajuns sa miros greu pentru fiii cei nascuti din coapsele mele.
18. Pana si copiii imi arata dispret; cand ma scol, vorbesc pe seama mea.
19. Toti sfetnicii mei cei mai de aproape ma urgisesc si aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea.
20. Oasele mele ies afara din piele si nu mi-au mai ramas tefere decat gingiile.
21. Mila fie-va de mine, aveti mila de mine, o, voi, prietenii mei, caci mana lui Dumnezeu m-a lovit!
22. De ce ma prigoniti cu urgia lui Dumnezeu si nu va mai saturati de carnea mea?
23. Cit as vrea ca vorbele mele sa fie scrise, cat as vrea sa fie sapate pe arama.
24. Sa fie sapate pe veci, cu un condei de fier si de plumb, intr-o stanca!
25. Dar eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu ti ca El, in ziua cea de pe urma, va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea ce se destrama.
26. Si afara din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
27. Pe El Il voi vedea si ochii mei Il vor privi, nu ai altuia. Si de dorul acesta maruntaiele mele tanjesc in mine.
28. Iar daca ziceti: Cum il vom urmari si ce pricina de proces vom gasi noi in el?
29. Temeti-va de sabie, pentru voi insiva, cand mania va izbucni impotriva greselii voastre. Si atunci veti invata ca este o judecata!”

CAPITOLUL 20
Cuvantul lui Tofar; fericirea necredinciosilor este nestatornica.

1. Si Tofar din Naamah a inceput sa vorbeasca si a zis:
2. “Cugetul meu ma impinge sa vorbesc, din pricina framantarii pe care o simt in mine.
3. Am auzit o invatatura care ma scoate din sarite si atunci o pornire vijelioasa, din duhul meu, ma face sa raspund.
4. Nu stii tu oare ca de mult de tot, din zilele cand omul a fost asezat pe pamant,
5. Desfatarea celor fara de lege tine foarte putin si bucuria fatarnicului nu sta decat o clipa?
6. Chiar daca statura lui s-ar inalta pana la ceruri si cu capul s-ar atinge de nori,
7. El totusi va pieri ca o naluca, pe vecie, si cei ce il vedeau vor intreba: Ce s-a facut?
8. Zboara ca un vis si nu mai dai de el, e maturat ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul, care il privea, nu-l mai vede si locul unde se gasea, nu-l mai zareste.
10. Feciorii lui vor trebui sa cerseasca mila celor saraci si mainile lui vor da inapoi ce a luat cu forta.
11. Oasele lui sunt inca pline de vlaga tineretii, dar ea se va culca cu el in pulbere;
12. Daca rautatea este dulce in gura lui, el o ascunde sub limba lui.
13. Daca o tine in gura si nu o scuipa, daca o mesteca in cerul gurii,
14. Totusi hrana lui in maruntaiele lui se strica si se face in intestinele lui venin de naparca.
15. Averea, pe care a inghitit-o, acum o varsa; Dumnezeu i-o da afara din pantece.
16. Venin de sarpe otravitor sugea. Limba de naparca il omoara!
17. El nu va mai vedea paraiele de proaspat untdelemn, valurile de miere si de smantana.
18. Da indarat ce-a castigat si nu se mai foloseste de castig si de roadele negustoriei sale nu se mai bucura.
19. Pentru ca a asuprit fara mila pe saraci si a furat o casa, in loc sa o zideasca.
20. El nu va cunoaste pacea launtrica si el nu va scapa nimic din toate cate pretuieste.
21. Nimic nu scapa de lacomia lui, de aceea inflorirea lui nu va tine deloc.
22. Cand bogatia lui va fi la culme, tulburarea il va apuca deodata si toate loviturile nenorocirii vor cadea in capul lui.
23. Cand va fi gata sa-si sature pantecele, Dumnezeu va dezlantui asupra-i urgia maniei Sale si va ploua cu sageti peste el.
24. Daca va scapa de platosa de fier, il va strapunge arcul de arama.
25. O sageata ii iese din spate, o alta i s-a infipt in ficati si spaimele mortii il sfarsesc.
26. Toata neagra pieire ameninta comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins il mistuie pe oricine va mai ramane din cortul lui.
27. Cerurile vor dezveli faradelegea lui si pamantul i se va ridica impotriva.
28. Napraznica revarsare de ape va matura casa lui si apele vor curge in ziua dumnezeiestii manii.
29. Aceasta este partea harazita de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este mostenirea pe care el o primeste de la Domnul”.

CAPITOLUL 21
Iov raspunde lui Tofar despre fericirea si pedeapsa necredinciosilor.

l. Atunci Iov a vorbit inca o data si a zis:
2. “Ascultati cu luare-aminte cuvantul meu si aici sa se opreasca mangaierile voastre.
3. Ingaduiti-mi sa vorbesc si eu, si dupa ce voi vorbi, atunci poti sa-ti bati joc.
4. Oare plangerea mea se inalta impotriva unui om? Si atunci rabdarea mea cum n-o sa fie pe sfarsite?
5. Uitati-va la mine si mirati-va foarte si puneti mana la gura.
6. Caci, cand ma gandesc, ma apuca groaza si toata carnea de pe mine tremura.
7. Pentru ce ticalosii au viata, ajung la adanci batranete si sporesc in putere?
8. Urmasii lor se ridica voinici in fata lor si odraslele lor dainuiesc sub ochii lor.
9. Casele lor stau nevatamate, fara teama si varga lui Dumnezeu nu sta deasupra lor.
10. Taurii sunt plini de vlaga si prasitori, juncanele lor fata si nu leapada.
11. Copiii lor zburda ca oile si odraslele lor dantuiesc imprejur.
12. Ei canta din toba si din harfa si se desfata la sunetele flautului.
13. Isi ispravesc zilele in fericire si coboara cu pace in imparatia mortii.
14. Si tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: “In laturi de la noi! Nu vrem deloc sa cunoastem caile Tale!
15. Cine este Cel Atotputernic ca sa-I slujim Lui si ce folos vom avea sa-I inaltam rugaciuni?”
16. N-ai zice, oare, ca fericirea lor e in mana lor? Sfatul celor rai nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
17. De cate ori se stinge candela nelegiuitilor si nenorocirea da navala peste ei? De cate ori Dumnezeu nimiceste cu mania Sa pe cei raufacatori,
18. Ca sa fie ei ca paiul in bataia vantului si ca pleava pe care o rasuceste vartejul?
19. Dumnezeu, vei zice, pastreaza pentru copiii lui rasplata faradelegii lui. Dar sa-l pedepseasca pe el insusi, ca sa se invete.
20. Sa-si vada cu ochii nenorocirea si sa se adape din mania Celui Atotputernic!
21. Fiindca ce-i mai pasa de casa lui, dupa moartea lui, cand numarul lunilor lui a fost retezat?
22. Dar nu cumva Ii vom da noi invatatura lui Dumnezeu, Lui care sta si judeca pe cei de sus?
23. Unul moare, in plinatatea puterii sale, cand este inconjurat de fericire si de pace,
24. Cand galetile ii sunt pline de lapte si oasele pe care le suge, pline cu maduva.
25. Altul moare, cu sufletul coplesit de amaraciune, fara sa fi gustat vreo fericire.
26. Si unul si altul se culca in tarana si viermii ii cotropesc.
27. Stiu prea bine gandurile voastre si socotintele pe care vi le fauriti in privinta mea.
28. Voi ziceti in mintea voastra: Unde este casa asupritorului si unde este cortul in care locuiau nelegiuitii?
29. N-ati intrebat oare pe cei ce trec pe drum si n-ati recunoscut dreptatea spuselor lor?
30. Anume cum ca in ziua nenorocirii cel rau este crutat si ca in ceasul maniei el scapa?
31. Cine il mustra in fata pentru purtarea lui si cine-i intoarce cu aceeasi masura faptele pe care le-a facut?
32. Iar cand este dus la locul de odihna, din stalpul de la capatai el parca sta de straja.
33. Bulgarii pamantului ii sunt usori; in convoi pe urma lui inainteaza toata lumea, si inaintea lui o multime nenumarata.
34. Atunci ce sunt desartele mangaieri pe care mi le dati? Din toate cuvintele voastre nu ramane decat inselaciune”.