Sfântul Mucenic Ştefan Stelianovici, prinţul Serbiei (+1515), şi Sfânta Cuvioasă Elisabeta, soţia sa, care apoi a devenit monahie (+1540) Sfântul Cuvios Vladimir Iaroslavici, Cneaz al Novgorodului (1052) şi Sfânta Cuvioasă Ana, mama sa (+1056) Sfântul Cuvios Ammun de la Nitria, din Egipt, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare (+350) Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei, unul din cei 9 sfetnici ai Sfântului Dionisie Areopagitul (I) Sf. Pavel cel Simplu, Sf. Ierarhi Gurie, Varsanufie din Tveri și Gherman, arhiepiscopul Cazanilor, Cuvioasa Evdochia Sfinții Cuvioși: Eladie și Onisim de la Lavra Peșterilor din Kiev (XII) Sfântul Sfințit Mucenic Petru din Capitolia, episcop de Bostra, care a fost tăiat cu sabia și răstignit de arabi la Damasc în Siria (+715) Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu (cel Smerit) din Egipt, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare (+340)
Stil vechi
4 Octombrie

Joi

Stil nou
17 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei, unul din cei 9 sfetnici ai Sfântului Dionisie Areopagitul (I). Sfinţii Ierarhi Gurie, Arhiepiscopul Cazanului, şi Varsonofie, Arhiepiscopul Tverului (1595). Sfintele Mucenițe: Domnina, dimpreună cu fiicele sale: Verina (Virineea/Veronica) şi Prosdochia din Edesa, care s-au săvârșit prin înecare (+315). Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu (cel Smerit) din Egipt, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare (+340). Sfântul Cuvios Ammun de la Nitria, din Egipt, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare (+350). Sfântul Sfințit Mucenic Petru din Capitolia, episcop de Bostra, care a fost tăiat cu sabia și răstignit de arabi la Damasc în Siria (+715). Sfinții Mucenici: Autact şi fiica sa, Calistena din Efes, care au pătimit în Nicomidia în vremea împăratului Maximian Tracul (+318). Sfinţii Mucenici Faust, Gaiu, Eusebiu şi Herimon diaconii (III). Sfântul Mucenic Ştefan Stelianovici, prinţul Serbiei (+1515), şi Sfânta Cuvioasă Elisabeta, soţia sa, care apoi a devenit monahie (+1540). Sfinții Cuvioși: Eladie și Onisim de la Lavra Peșterilor din Kiev (XII). Sfântul Cuvios Vladimir Iaroslavici, Cneaz al Novgorodului (1052) şi Sfânta Cuvioasă Ana, mama sa (+1056). Cuviosul Ammon Zăvorâtul de la Lavra Peșterilor din Kiev, Peșterile din Depărtare (XIII). Sfântul Cuvios Teodor, pustnic la Tamas în insula Cipru (II). Sfântul Ierarh Teodor I Mărturisitorul, patriarhul Antiohiei (+744). Sfântul Cuvios Ioan din Lampade, făcător de minuni din insula Cipru (X). Sfinții Cuvioși: Iona şi Nectarie din Kazan în Rusia (XVI). Sfântul Sfințit Mucenic Eudemos, patriarhul Georgiei (+1642). Sfântul Cuvios Petru (Michurin), din Tobolsk, Siberia (+1820). Soborul Tuturor Sfinţilor din Kazan în Rusia. Sfântul Cuvios Sava de la Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, care s-a săvârșit cu pace în anul 1350. Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Dimitrie (Voznesenskii)(+1918), Tihon (Arhanghelskii), Iacov (Bobîrev), Mihail (Tverdovskii) şi Nicolae (Vereșeaghin) și Sfântul Mucenic Vasile (Țvetkov)(+1937) și Sfânta Nouă Mărturisitoare Hionia (Arhanghelskii)(+1945), care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

 La biserica la care slujea părintele Gheorghe au venit odată trei ucenici ai acestuia, fiecare din alt oras, ca să se spovedească. Părintele i-a întrebat:
- E vreo problemă urgentă? Nu puteti să asteptati până mă întorc? Trebuie să plec la protoierie, la o întrunire a preotilor din oras.
- Nu, părinte nu e nimic urgent. Dar nici nu avem timp să asteptăm. Venim mâine.
Cei trei oameni au plecat mâhniti. Când părintele dădea să iasă din curtea bisericii, s-a întâlnit cu o fată care venea la el:
- Părinte, iar am nevoie de ajutorul sfintiei voastre, dacă nu mă spovediti, nu stiu ce se va întâmpla…
Întorcându-se în biserică, părintele a stat mult timp de vorbă cu fata. De multă vreme prietenul ei se lupta să o corupă, si părintele o rugase ca, dacă va simti că nu mai poate rezista, înainte de a-i comunica asta prietenului ei, să vină să se spovedească. Si fata l-a ascultat.
După ce a spovedit-o, paracliserul l-a întrebat:
- De ce pe ceilalti i-ati amânat, iar pentru ea v-ati făcut timp? N-ati întârziat la protoierie?
- Am întârziat la o întrunire, dar am ajutat un suflet. Cei trei oameni care au plecat sunt mai întăriti duhovniceste si pot să mai astepte. Chiar dacă nu i-am putut spovedi acum, vor reveni mâine. Însă poate că dacă pe fata asta nu o primeam imediat, altă dată nu se mai întorcea …

S-au dus odată trei bătrâni la avva Ahila si unul dintr-însii avea nume rău. Si i-a zis unul din bătrâni: "Avvo, fă-mi o mreajă (plasă)!". Iar el a zis: "Nu-ti fac". Si celălalt i-a zis: "Fă milostenie, ca să-ti avem pomenirea ta în mănăstire!". Iar el a zis: "N-am vreme". Îi zice lui celălalt, care avea numele cel rău: "Fă-mi mie o mreajă, avvo, ca s-o am din mâinile tale!". Iar el, răspunzând îndată, i-a zis: "Îti voi face". Si i-au zis lui deosebi cei doi bătrâni: "Pentru ce acestuia i-ai zis că-i vei face?". Le-a zis lor bătrânul: "V am zis vouă că nu vă fac si nu v-ati mâhnit, fiindcă n-am vreme. Iar acestuia de nu-i voi face, va zice: "Pentru păcatul meu auzind bătrânul nu a voit să-mi facă" - si îndată tăiem ata. Deci cu aceasta am ridicat sufletul lui, ca să nu fie coplesit de mâhniciune unul ca acesta". (1-31)

Pilda zilei


    Priorităţile creştinului

Un frate l-a întrebat pe avva Teodor: "Ce este lucrarea sufletului, care acum a devenit, pentru noi, secundară, şi ce este lucrarea secundară, care a devenit, pentru noi, principală?“. Bătrânul zice: "Tot ce facem din porunca lui Dumnezeu este lucrare a sufletului, în vreme ce tot ce facem şi adunăm dupa capul nostru trebuie socotit ca fiind lucru secundar“. Fratele zice: "Lămureşte-mă în această privinţă“. Bătrânul răspunde: "Iată, auzi despre mine că sunt bolnav şi trebuie să vii să mă vezi. Îţi spui în sinea ta: "Oare trebuie să-mi las lucrul şi să plec chiar acum? Nu, termin întâi ce am de făcut şi după aceea mă duc". Mai tâziu îţi vine alt chef şi până la urmă renunţi de tot să mai pleci. Alt frate îţi zice: "Ajută-mă, frate!". Iar tu cugeţi aşa: "Trebuie să-mi las lucrul şi să merg să lucrez pentru altul?". Dacă nu te duci, încalci porunca lui Dumnezeu, care este lucrarea sufletului, şi faci un lucru secundar, care este lucrarea mâinilor“.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt.

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Matei 16-19

Capitolul 16
1.     Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.
2.     Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu.
3.     Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!
4.     Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi lăsându-i, a plecat.
5.     Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini.
6.     Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
7.     Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am luat pâine.
8.     Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine?
9.     Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
10.     Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
11.     Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
12.     Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
13.     Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
14.     Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.
15.     Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
16.     Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
17.     Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
18.     Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
19.     Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.
20.     Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21.     De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze.
22.     Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
23.     Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
24.     Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
25.     Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26.     Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
27.     Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
28.     Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.  

Capitolul 17
1.     Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
2.     Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
3.     Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4.     Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
5.     Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
6.     Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
7.     Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
8.     Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
9.     Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.
10.     Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11.     Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate.
12.     Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.
13.     Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.
14.     Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
15.     Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
16.     Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
17.     Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
18.     Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19.     Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
20.     Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
21.     Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.
22.     Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.
23.     Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!
24.     Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?
25.     Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini?
26.     El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27.     Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine.  

 Capitolul 18
1.     În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
2.     Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
3.     Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
4.     Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.
5.     Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
6.     Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
7.     Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8.     Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
9.     Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine  este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
10.     Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.
11.     Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
12.     Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită?
13.     Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit.
14.     Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.
15.     De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
16.     Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
17.     Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
18.     Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.
19.     Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20.     Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
21.     Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22.     Zis-a lui  Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.
23.     De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.
24.     Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi.
25.     Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească.
26.     Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.
27.     Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.
28.     Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator.
29.     Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.
30.     Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
31.     Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32.     Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33.     Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine?
34.     Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
35.     Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.  

Capitolul 19
1.     Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan.
2.     Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo.
3.     Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină?
4.     Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie?
5.     Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
6.     Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.
7.     Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
8.     El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.
9.     Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.
10.     Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
11.     Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.
12.     Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.
13.     Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14.     Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15.     Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo.
16.     Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
17.     Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
18.     El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
19.     Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
20.     Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
21.     Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
22.     Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
23.     Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
24.     Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
25.     Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
26.     Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
27.     Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?
28.     Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29.     Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
30.     Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.