Pomenirea Sfântului Mucenic Ştefan Stelianovici, prinţul Serbiei, şi Sfânta Cuvioasă Elisabeta, soţia sa, care apoi a devenit monahie (+ 1515 și + 1540)

Ştefan a fost un mare principe sîrb [Despot], care s-a născut în clanul Pastrovici. El a guvernat poporul sîrb în timpul unei perioade istorice cumplit de grele, luptînd cu vitejie împotriva turcilor, dar şi a latinilor [romano-catolicilor]. El a fost un bărbat drept şi un mare patriot, principe minunat care s-a putut compara cu marele Alexandru Nevski, sau cu Regele sfânt lovan Vladimir. El s-a săvîrşit în veacul al şaisprezecelea (după unele izvoare, la anul 1515). Pe piatra lui de mormînt noaptea apărea o lumină, şi astfel s-a descoperit că rămăşiţele lui sînt sfinte moaşte. Ele au fost mutate la Mînăstirea Şişatovaţ de la Fruşka Gora, unde au odihnit multă vreme. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, moaştele Sfîntului Ştefan Ştilianovici au fost aduse la Belgrad şi aşezate în Biserica Mitropolitană, alături de cele ale Cneazului Lazăr. Soţia lui Ştefan, Elena, văzînd moaştele nestricate ale soţului ei şi minunile care se lucrează la ele, s-a tuns monahie şi s-a nevoit aspru întru călugăreştile nevoinţe pînă la moartea ei.