Sfântul Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii, făcătorul de minuni (VI) Sfântul Cuvios Dionisie Zăvorâtul de la Lavra Pecerska din Kiev (XV) Sfântul Sfințit Nou Mucenic din Rusia: Agatanghel Mărturisitorul, Mitropolit de Iaroslavl, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1928) Sf. Dionisie Areopagitul Sfântul Cuvios Isihie Tăcutul din Muntele Horeb (VI)
Stil vechi
3 Octombrie

Miercuri

Stil nou
16 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Sfinții Sfințiții Mucenici: Dionisie Areopagitul, episcopul Atenei și ucenicul Sfântului Apostol Pavel și preotul Rustic şi diaconul Elefterie, ucenicii Sfântului Dionisie (+ 96). Sfântul Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii, făcătorul de minuni (VI). Sfântul Cuvios Dionisie Zăvorâtul de la Lavra Pecerska din Kiev (XV). Sfântul Sfințit Nou Mucenic din Rusia: Agatanghel Mărturisitorul, Mitropolit de Iaroslavl, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1928). Sfântul Cuvios Isihie Tăcutul din Muntele Horeb (VI). Sfântul Mucenic Teoctist. Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu din Alexandria, ucenicul Sfântului Dionisie Areopagitul (II). Sfântul Mucenic Dionisie, dimpreună cu Sfinții Mucenici: Faust şi Gaius, episcop de Alexandria, Petru, Pavel şi alţi 4 mucenici din Alexandria, care au pătimit în vremea împăratului Deciu (III). Sfântul Mucenic Candid din Roma (III). Sfânta Muceniță Romana, fecioară din Roma, care a pătimit în Galia în vremea împăraților Diocleţian şi Maximian (+303). Sfântul Mucenic Teaghen, care s-a săvârșit fiind aruncat în foc, și Sfântul Mucenic Teotecn, care s-a săvârșit fiind ucis cu pietre. Sfinții 2 Mucenici și fraţi buni din familia Ewald, preoţi din Anglia, care au suferit mucenicia în Germania (+695). Sfântul Cuvios Isihie Zăvorâtul de la Pecerska (XV). Aflarea moaştelor Sfântului Cuvios Iosif, stareț de la Optina (+1911), în anul 1988. Sfântul Cuvios Ieronim din Eghina, care a adormit cu pace în anul 1966.
File pateric

După ce au plecat într-o excursie în Grecia, si după ce au trecut pe la Sfântul Munte Athos, trei colegi de serviciu au început să meargă la biserică. Râvna lor era mare si faptul că erau împreună îi ajuta mult. Dar firma la care lucrau s-a desfiintat si ei si-au găsit de lucru în trei orase diferite. Nu mai tineau legătura ca înainte. După câteva luni, s-au întâlnit la o terasă. Doi dintre ei au ajuns mai repede.
Unul era cam întristat si celălalt l-a întrebat:
- Ce e cu tine?
- Ce să fie, am tot felul de ispite, de necazuri, si la serviciu si în familie, si mă cam biruie deznădejdea. Am încercat să mă rog cât mai mult, în fiecare zi, dar îmi e teamă că nu o să o scot la capăt. Desi mă rog mult, în fiecare zi, nu simt că sunt pe drumul cel bun. Să le lăsăm însă pe ale mele. Tie cum îti mai e?
- Nici eu nu mă pot lăuda. Am încercat ca la vreme de ispită să tin posturi cât mai aspre, dar, desi am slăbit asa cum vezi, nici eu nu sunt linistit. Mă aflu într-o tensiune aproape continuă.
- Când eram împreună era mai bine, ne sustineam unul pe altul.
A apărut si al treilea. Arăta mult mai senin decât ceilalti doi.
- Ce faceti, voinicilor?
- Ne plângem ca babele că nu ne e bine. Eu mă rog cât pot, el posteste cât poate, dar ispitele ne apasă foarte tare si nu mai stim ce e linistea. Tie cum îti e?
- Acum ce să fac, să mă vait si eu? Nu, glumesc. Cu ajutorul lui Dumnezeu îmi e bine. Războiul e greu, dar Dumnezeu nu mă lasă.
- Care e secretul binelui tău, frate?
- Nu e nici un secret. Am, de fapt avem un duhovnic bun - eu, sotia mea si copiii mei mai mari.
- Si noi ne spovedim în posturi, si noi avem duhovnic.
- Nu la asta mă refeream. Noi avem un duhovnic care ne spovedeste destul de des, cel putin o dată pe lună, iar dacă e nevoie si mai des. Ori de câte ori trecem prin ispite, alergăm la el.
- Si chiar atât de mult contează asta?
- Până să îmi găsesc duhovnic, de multe ori mă aflam în situatii care mi se păreau fără iesire. Dar duhovnicul, care vede totul din afară si le judecă pe toate luminat de Dumnezeu, ne ajută să găsim de fiecare dată cea mai bună solutie. Si, mai mult decât atât, chiar si numai faptul că se roagă pentru noi în fiecare încercare prin care trecem înseamnă enorm. Nu am cuvinte să Îi multumesc lui Dumnezeu că ne-a trimis un asemenea duhovnic…

Spunea un bătrân oarecare despre trei frati silitori care s-au sfătuit împreună să-si aleagă fiecare dintr-însii câte o faptă bună, pe care păzind-o să se mântuiască prin ea. Deci cel dintâi si-a ales să fie împăciuitor, adică să se silească să împace pe cei ce îi va vedea că sunt învrăjbiti, după cuvântul Domnului ce este scris: fericiti sunt făcătorii de pace. Cel de al doilea si-a ales să cerceteze bolnavii si să le slujească lor. Iar cel al treilea si-a ales fără-de-grija, adică viata linistită, si acesta a mers si s-a sălăsluit în pustie.
Deci cel dintâi, care îsi alesese să fie împăciuitor celor învrăjbiti, văzând că nu poate să-i împace pe toti si supărându-se de multa lor gâlceavă, s-a lăsat de acea slujbă si sculându-se a mers la fratele său care îsi alesese să slujească bolnavilor. Si mergând la dânsul, l-a găsit pe el scârbit, că s-a săturat a mai sluji bolnavilor, văzând că nu poate nici într-un chip să le facă tuturor pe voie. Si s-au sfătuit amândoi să meargă la fratele lor cel din pustie, care si-a ales fără-de-grija.
Si, asa, sculându-se, au plecat si au mers la dânsul si i-au spus amândoi întâmplările si supărările lor. Si l-au rugat să le spună lor si el, ce a isprăvit cu fără-de-grija lui în acea pustie? Iar el, tăcând putin si sculându-se, a mers la baltă si, luând apă cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu apă si l-a adus la dânsii si le-a zis lor: "Căutati, fratilor, si vedeti bine cum este această apă". Si era apa tulbure, pentru că atunci o luase din baltă. Zis-au lui fratii: "Vedem, frate că este tulbure". Si punând-o să stea putin, s-a asezat si s-a limpezit apa ca cristalul. Atunci, luând-o asa limpede, iarăsi le-a arătat-o lor, zicând: "Căutati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure cum s-a limpezit". Iar ei, căutând, se minunau, că îsi vedeau într-însa, ca în oglindă, fetele lor.
Apoi le-a zis: "Vedeti, fratilor, si întelegând să cunoasteti, că precum ati văzut apa aceasta cum era întâi tulbure si întunecată, iar acum o vedeti limpede si luminată, asa este si acel ce trăieste în lume cu oamenii: de tulburarea gâlcevilor lumesti este tulburat si întunecat si nu îsi vede păcatele si răutătile sale. Iar dacă se deosebeste pe sine si iese din gâlceavă, atunci i se limpezeste inima si mintea si toate simtirile lui. Astfel îsi vede si îsi cunoaste păcatele si răutătile sale". (2-241)

Pilda zilei

    Voia lui Dumnezeu

Un părinte l-a intrebat pe avva Sisoe: "Dacă stau în pustiu şi vine un barbar, care vrea să mă omoare, iar eu sunt mai tare decât el, îl omor?“. Bătrânul a zis: "Nu, lasă-i-L lui Dumnezeu. Prin orice încercare grea ar trece omul, trebuie să spună: "S-a întâmplat din cauza păcatelor mele". Iar dacă este o întâmplare fericită: "Voia Domnului“.

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

Matei 12-15

Capitolul 12
1.     În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
2.     Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3.     Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4.     Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5.     Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?
6.     Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
7.     Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.
8.     Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.
9.     Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.
10.     Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască.
11.     El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate?
12.     Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta.
13.     Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14.     Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă.
15.     Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi.
16.     Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag,
17.     Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice:
18.     "Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti.
19.     Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe uliţe, glasul Lui.
20.     Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata.
21.     Şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile".
22.     Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.
23.     Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David?
24.     Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.
25.     Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.
26.     Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui?
27.     Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.
28.     Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.
29.     Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?
30.     Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
31.     De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.
32.     Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.
33.     Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul.
34.     Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii grăieşte gura.
35.     Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele.
36.     Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.
37.     Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.
38.     Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn.
39.     Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul.
40.     Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi.
41.     Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât Iona.
42.     Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aici este mai mult decât Solomon.
43.     Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.
44.     Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită.
45.     Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.
46.     Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.
47.     Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.
48.     Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
49.     Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
50.     Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.  

Capitolul 13
1.     În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare.
2.     Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.
3.     Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene.
4.     Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.
5.     Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;
6.     Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat.
7.     Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
8.     Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
9.     Cine are urechi de auzit să audă.
10.     Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
11.     Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
12.     Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
13.     De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14.     Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".
15.     Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
16.     Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
17.     Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.
18.     Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:
19.     De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.
20.     Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,
21.     Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.
22.     Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.
23.     Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.
24.     Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.
25.     Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.
26.     Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.
27.     Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?
28.     Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim?
29.     El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.
30.     Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.
31.     O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa,
32.     Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui.
33.     Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.
34.     Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,
35.     Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: "Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii".
36.     După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.
37.     El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.
38.     Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău.
39.     Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
40.     Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.
41.     Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea,
42.     Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
43.     Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.
44.     Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
45.     Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.
46.     Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.
47.     Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti.
48.     Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.
49.     Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi.
50.     Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
51.     Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
52.     Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi.
53.     Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo.
54.     Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile?
55.     Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?
56.     Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?
57.     Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui.
58.     Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.  

Capitolul 14
1.     În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
2.     Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.
3.     Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
4.     Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie.
5.     Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca prooroc.
6.     Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod.
7.     De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
8.     Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
9.     Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
10.     Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
11.     Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12.     Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus.
13.     Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi.
14.     Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
15.     Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
16.     Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
17.     Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18.     Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
19.     Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
20.     Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
21.     Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22.     Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
23.     Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.
24.     Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25.     Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
26.     Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.
27.     Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
28.     Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.
29.     El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.
30.     Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
31.     Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32.     Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
33.     Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
34.     Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.
35.     Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii.
36.     Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau.  

Capitolul 15
1.     Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând:
2.     Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.
3.     Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
4.     Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.
5.     Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
6.     Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
7.     Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
8.     "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
9.     Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".
10.     Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
11.     Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
12.     Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13.     Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14.     Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
15.     Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta.
16.     El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi?
17.     Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?
18.     Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.
19.     Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
20.     Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
21.     Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
22.     Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
23.     El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
24.     Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
25.     Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
26.     El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
27.     Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28.     Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
29.     Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo.
30.     Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
31.     Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32.     Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.
33.     Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime?
34.     Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori.
35.     Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ,
36.     A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor.
37.     Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri.
38.     Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei.
39.     După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.