Sfântul Mucenic Erasm de la Orhida (303) Sfinții mucenici Olivian și Acachie Cappadocianul Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin, episcopul Hiponiei, care s-a săvârșit cu pace în anul 387 Sfântul Cuvios Nichifor ”din singurătate”, Italia, nevoitor în Sfântul Munte Athos și scriitor filocalic (+1290-1300) Sfânta Muceniță Pelaghia, fecioara din Tarsul Ciliciei, care s-a săvârşit prin foc în timpul împăratului Dioclețian (+290) Icoana Maicii Domnului a Rusiei Vechi (”Starorusskaia”) Sfântul Mucenic Alvian, Episcop de Avia (Asia), care s-a săvârşit prin foc (+304)
Stil vechi
4 Mai

Vineri

Stil nou
17 Mai
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la pește
Sfânta Muceniță Pelaghia, fecioara din Tarsul Ciliciei, care s-a săvârşit prin foc în timpul împăratului Dioclețian (+290). Sfântul Mucenic Erasm de la Orhida (303) . Sfântul Mucenic Olivian, episcopul cetății Aneu (304). Sfântul Sfințit Mucenic Silvan, episcopul Gazei în Palestina, şi cei 40 de soldaţi Mucenici, care au pătimit împreună cu dânsul (+311). Sfinții Cuvioși frați Nichita, Chiril, Nichifor, Climent și Isaachie Alfanov din Novgorod (XIV-XV). Sfântul Cuvios Nichifor ”din singurătate”, Italia, nevoitor în Sfântul Munte Athos și scriitor filocalic (+1290-1300). Preacuviosul Părintele nostru Ilarion, Făcătorul de minuni. Sfântul Ierarh Atanasie, Episcopul Corintului (977). Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin, episcopul Hiponiei, care s-a săvârșit cu pace în anul 387. Sfântul Mucenic Erasm din Formia (Campania, Italia) (+303). Sfântul Mucenic Alvian, Episcop de Avia (Asia), care s-a săvârşit prin foc (+304). Sfântul Cuvios Nichifor, egumenul Mănăstirii Midichiei din Olimpul Bitiniei. Sfinții Cuvioși Mucenici: Afrodisie, Leontie, Valerian, Antonie, Mel şi Macrovie şi cei dimpreună cu dânşii, care au mărturisit la Schitopole în Palestina şi care s-au săvârşit prin foc. Pomenirea aducerii moaştelor: Sfântului Ierarh Lazăr, episcopul Ciprului și fratelele Martei și al Mariei, şi a Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, la Constantinopol, în vremea împăratului Leon Filosoful (890). Sfinții Sfințiți Mucenici: Midas, Paulin și Curcudom diaconul din Roma (III). Sfinții Mucenici: Iraclie, Iust, Maur și Porfirie care au pătimit la Umbria în Italia în timpul împăratului Deciu (+251). Sfântul Mucenic Florian şi cei 40 de Mucenici dimpreună cu dânsul, care au pătimit la Hesse în Austria (+304). Sfinții Sfințiți Mucenici: Chiriac, episcop de Ancona, și Iacob, diacon la Bergamo în Italia (+380). Sfinții Ierarhi: Titien, episcop de Lodi în Italia, Sacerdos, episcop de Limoges în Franţa, și Paulin, episcop de Sinigaglia în Italia (+477, +720 și +826). Sfântul Cuvios Antonie, întemeietorul Mănăstirii „Sfântul Iulian” din Tours în Franţa, și Sfântul Ierarh Godehard, episcop de Hildesheim în Germania (VI, XI). Sfântul Cuvios Ethelred, regele Merciei, iar apoi stareţ la Bardney în Anglia (+716). Sfintele Cuvioase: Hilsindis, întemeietoarea Mănăstirii Thorm din Franţa, și Cunegund, monahie la Mănăstirea Niedermunster din Germania (+1028 și +1052). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Ioan (Vasilev) şi Nicolae (Tohtuev), care au pătimit în timpul regimului comunist (+1942 şi +1943). Sfântul Sfințit Nou Mucenic: protoiereul Vasile din Polonia, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1945). Icoana Maicii Domnului a Rusiei Vechi (”Starorusskaia”).
File pateric

Nu vă trândăviţi, ci staţi bărbăteşte împotriva vicleanului

Fericita Teodora a zis: „Odată, Avva Isaia cu ucenicii săi au venit la aria unui plugar cu o ramură de finic în mâini şi a spus: gospodarule, dă-mi grâul! Plugarul îi spuse: tu ai secerat, Avva? Avva îi răspunse: nu. Plugarul îi zice: cum dar vrei să iei grâu dacă n-ai secerat? Avva a întrebat: oare cel ce nu seceră nu primeşte răsplată? Plugarul îi spune: oare tu nu auzi ce spune Domnul: «Vrednic este lucrătorul de plata sa?». Iar tu, Avva, fără să te trudeşti, ceri răsplată? După aceasta, stareţul s-a îndepărtat. Ucenicii, văzând cele petrecute, au căzut la picioarele lui şi l-au rugat să le spună pentru ce a procedat astfel cu ei. Stareţul le-a spus: fiilor, aceasta am făcut-o spre pildă vouă, că cine nu lucrează în veacul acesta nu va primi răsplată în veacul viitor de la dreptul Judecător. Vă spun vouă: nimeni să nu vă înşele pe voi ca şi cum în ceasul morţii s-ar putea primi de la cineva vreun ajutor. Fiecare va mânca din rodul muncii lui în vremea ieşirii lui din trupul acesta. Pentru aceea, atâta vreme cât este ziua muncii, nu vă trândăviţi, ci staţi bărbăteşte împotriva vicleanului şi el va fugi de voi. (Patericul, Editura Anastasia, 1995)

Pilda zilei

Tatal care a batut cuie in tocul usii

Un tata avea un fiu tare neascultator. De fiecare data cand venea acasa, fiul aducea cu el si vestea despre o noua napasta sau necaz pe care l-a facut. Aproape deznadajduit, tatal s-a gandit la o metoda de a atrage atentia fiului sau, spre cele bune, si si-a zis in sine astfel:

- Voi bate cate un cui in tocul usii pentru fiecare necaz sau greseala a fiului meu.

Astfel, a inceput tatal cel indurerat sa bata aproape in fiecare zi cate un cui in tocul usii. Cand tocul usii s-a umplut de cuie, incat cu greu se mai putea gasi un locsor pentru a mai bate un nou cui, tatal si-a chemat fiul si, aratandu-i locul cu pricina, i-a zis:

- Uite, fiule, aici am batut cate un cui, pentru fiecare greseala a ta !

Vazand si intelegand cele ce facea tatal sau, fiul s-a mahnit mult in inima lui, pentru durerea tatalui. Privind spre multimea cuielor, fiul a hotarat sa isi rascumpere fiecare greseala cu cate o fapta buna. Dupa prima fapta buna, el si-a chemat tatal in fata usii, rugandu-l sa scoata un cui. Dupa a doua fapta buna, el a mai scos inca unul, si tot asa, pana la cel din urma cui.

In ziua in care a fost scos si ultimul cui din tocul usii, tatal si-a imbratisat fiul, bucurandu-se impreuna cu el. Pentru a-l face insa pe aceste sa ia aminte, ca nu cumva sa revina la greselile sale cele dintai, ci mai mult sa ramana in faptele cele bune, tatal sau a mai spus:

- Ma bucur mult fiule, vad cum toate cuiele au fost scoase, insa sa luam aminte, gaurile facute de acestea au ramas !

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Cartea lui Iov

CAPITOLUL 14
Nimicnicia vietii omenesti.

1. Omul nascut din femeie are putine zile de trait, dar se satura de necazuri.
2. Ca si floarea, el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara durata.
3. Si asupra lui privesti si pe mine Tu ma silesti sa vin la judecata cu Tine.
4. Cine ar putea sa scoata ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
5. Deoarece zilele lui sunt masurate si stii socoteala lunilor lui si i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
6. Intoarce-ti privirea de la el, ca sa aiba putin ragaz, sa se poata bucura ca simbriasul la sfarsitul zilei (de munca).
7. Un copac, de pilda, tot are nadejde, caci daca-l tai, el creste din nou si vlastarii nu-i vor lipsi.
8. Daca radacina lui imbatraneste in pamant si daca trunchiul lui putrezeste,
9. Cand da de apa inverzeste din nou si se acopera cu ramuri ca si cum ar fi atunci sadit.
10. Dar omul cand moare ramane nimicit; cand omul isi da sufletul, unde mai este el?
11. Apele marilor pot sa dispara, fluviile pot sa scada si sa sece.
12. La fel si omul se culca si nu se mai scoala; si cat vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui.
13. O, de m-ai ascunde in imparatia mortilor, ca sa ma tii acolo pana cand va trece mania Ta, si de mi-ai soroci o vreme, cand iarasi sa-ti aduci aminte de mine!
14. Daca omul a murit o data, fi-va el iarasi viu? Toate zilele robiei mele as astepta pana ce vor veni sa ma schimbe.
15. Atunci Tu ma vei chema si eu Iti voi raspunde; Tu vei cere inapoi lucrul mainilor Tale.
16. Pe cand astazi Tu numeri pasii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la pacatul meu.
17. Nelegiuirea mea ar fi pecetluita ca intr-un sac si greseala mea ai spala-o si ai face-o alba.
18. Si precum muntele se darama si se preface in nisip si precum stanca e rostogolita din locul ei,
19. Si precum apele mananca pietrele si valurile lor acopera pamantul, tot asa Tu sfarami nadejdea omului.
20. Tu Te ridici urias impotriva lui, si el se nimiceste; Tu schimbi infatisarea lui si-l trimiti de la Tine.
21. Daca feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai stie; daca au ajuns de rasul lumii, el nu-i mai vede.
22. Carnea lui e in intristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale”.

CAPITOLUL 15
Elifaz vrea sa faca pe Iov fatarnic.

1. Atunci Elifaz, din Teman, a raspuns si a zis:
2. “Este oare cinstit pentru intelept sa raspunda cu cuvinte usuratice si sa-si umple pieptul cu suflarea vantului de rasarit?
3. I se cuvine lui sa judece cu vorbe seci si prin cuvantari care n-au nici o noima?
4. Tu mergi atat de departe, incat desfiintezi cucernicia si nesocotesti rugaciunea inaintea lui Dumnezeu.
5. Nelegiuirea ta insufla gura ta si tu imprumuti vorbirea ta de la cei vicleni.
6. Chiar gura ta te osandeste si nu eu, chiar buzele tale sunt martore impotriva ta.
7. Nu cumva esti tu cel dintai om care s-a nascut? Venit-ai tu pe lume mai inainte decat muntii?
8. Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu si te-ai facut tu stapan pe toata intelepciunea?
9. Ce stii tu pe care sa nu-l stim si noi? Ce pricepi tu si noi nu pricepem?
10. Printre noi se afla oameni vechi de zile, batrani mai in varsta decat tatal tau.
11. Ti se pare putin lucru mangaierile in numele lui Dumnezeu si cuvintele spuse cu blandete?
12. De ce te lasi tarat de inima ta si de ce privesti asa trufas cu ochii tai?
13. De ce intorci spre Dumnezeu mania ta si dai drumul din gura ta la astfel de cuvantari?
14. Ce este omul ca sa se creada curat, si cel nascut din femeie, ca sa se creada neprihanit?
15. Daca Dumnezeu nu are incredere in sfintii Sai si daca cerurile nu sunt destul de curate inaintea ochilor Sai,
16. Cu atat mai putin o faptura uracioasa si stricata cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
17. Vreau sa-ti dau o invatatura, asculta-ma; si ceea ce am vazut vreau sa-ti aduc la cunostinta;
18. Ceea ce inteleptii au vestit fara sa ascunda nimic, precum au auzit de la parintii lor,
19. Atunci cand tara le-a fost data numai lor si nici un strain nu se asezase inca printre ei.
20. Nelegiuitul se chinuieste in toate zilele vietii sale si de-a lungul anilor haraziti celui tiran.
21. Glasuri ingrozitoare fac larma in urechile lui; in mijlocul pacii, i se pare ca un ucigas se napusteste asupra lui.
22. El nu mai nadajduieste sa mai iasa din intuneric si isi simte capul mereu sub sabie.
23. Se si vede aruncat de mancare vulturilor, fiindca stie ca prapadul lui este fara intarziere.
24. Ziua intunericul il inspaimanta. Zbuciumul si tulburarea il strang la mijloc si se arunca asupra-i gata de impresurare,
25. Fiindca a indraznit sa-si indrepte mana impotriva lui Dumnezeu si sa faca pe viteazul fata de Cel Atotputernic;
26. Fiindca a indraznit sa navaleasca impotriva Lui cu gatul intins si la adapostul scuturilor sale groase si rotunde.
27. Chipul lui i se ascundea in grasime si osanza statea grea pe coapsele lui,
28. Si salasluia in cetati pustiite, in case in care nu mai statea nimeni, fiindca amenintau sa se prabuseasca.
29. Nu va aduna bogatie si ce are nu va tine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pamant.
30. Nu va mai putea sa iasa din intuneric. Focul va mistui ramurile sale si vijelia va matura florile lui;
31. Sa nu se creada in minciuna, fiindca stim ca e desertaciune.
32. Vrejul sau se va ofili mai inainte de vreme si mladita sa nu va da muguri verzi.
33. Ca vita manata, va lasa sa cada rodul sau si la fel ca maslinul va imprastia florile sale.
34. Fiindca ceata celui rau la inima va fi lasata stearpa si focul mistuie corturile cu bogatii de jaf.
35. Ei zamislesc rautatea si nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pantecele lor dospeste inselaciunea”.