Cartea lui Iov

CAPITOLUL 11
Iov invinovatit de fatarnicie.

1. Atunci Tofar, din Naamah, a luat cuvantul si a vorbit:
2. “Cel ce insira atatea vorbe sa nu primeasca nici un raspuns si tocmai vorbaretul sa aiba dreptate?
3. Toate cate le-ai spus ii vor face pe oameni sa taca si vei rade de ei, fara ca nimeni sa te infrunte?
4. Fiindca tu zici: Credinta mea este curata si in ochii Tai n-am nici o vina.
5. Dar cine va face pe Dumnezeu sa vorbeasca, sa Isi deschida buzele spre tine,
6. Si sa-ti destainuiasca tainele intelepciunii? (caci ele sunt cu anevoie de inteles); atunci de-abia vei sti ca Dumnezeu iti cere socoteala de greseala ta.
7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu pana la desavarsirea Celui Atotputernic?
8. Ea este mai inalta decat cerurile. Si ce vei face tu? Ea este mai adanca decat imparatia mortii. Cum vei patrunde-o tu?
9. Masura ei este mai lunga decat pamantul si mai lata decat marea.
10. Daca trece cu vederea, daca tine ascuns, daca da pe fata, cine poate sa-L opreasca?
11. El cunoaste pe cei ce traiesc din inselaciune, El vede nedreptatea si o tine in seama;
12. Astfel deci un om fara minte castiga intelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
13. Cat despre tine, daca inima ta e credincioasa si daca intinzi mainile catre El,
14. Si departezi de mana ta faradelegea ei si nu rabzi sa locuiasca nedreptatea in corturile tale,
15. Atunci vei ridica fruntea ta fara pata pe ea, vei fi puternic si fara frica.
16. Fiindca vei uita necazul tau de azi si-ti vei aduce aminte de el numai ca de niste ape, care au fost si au trecut.
17. Si viata ta va inflori mai mandra decat miezul zilei, iar intunericul se va face revarsat de zori.
18. Atunci tu vei fi la adapost, caci vei fi plin de nadejde, te vei simti ocrotit si te vei culca fara grija.
19. Te vei intinde fara ca sa te stramtoreze nimeni si multi vor rasfata obrazul tau.
20. Dar ochii nelegiuitilor tanjesc si loc de scapare nu au, iar nadejdea este cand isi vor da sufletul”.

CAPITOLUL 12
Iov se apara inaintea lui Tofar si a prietenilor sai.

1. Atunci Iov a raspuns si a zis:
2. “Cu adevarat numai voi sunteti intelepti si intelepciunea va muri o data cu voi.
3. Dar si eu am minte ca voi si nu sunt mai prejos decat voi si cine nu cunoaste lucrurile pe care mi le-ati spus?
4. Eu am ajuns pricina de batjocura pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu si caruia El raspunde: cel drept, cel fara vina e pricina de ras.
5. Sa dispretuim nenorocirea (gandesc cei fericiti); inca o lovitura celor ce se poticnesc.
6. Foarte linistite stau si sunt corturile jefuitorilor si cei ce manie pe Dumnezeu sunt plini de incredere, ca unii care au facut din pumnul lor un dumnezeu.
7. Dar ia intreaba dobitoacele si te vor invata, si pasarile cerului, si te vor lamuri;
8. Sau vorbeste cu pamantul, si-ti va da invatatura si pestii marii iti vor istorisi cu de-amanuntul.
9. Cine nu cunoaste din toate acestea ca mana Domnului a facut aceste lucruri?
10. In mana Lui El tine viata a tot ce traieste si suflarea intregii omeniri.
11. Urechea nu deosebeste ea cuvintele tot asa, precum cerul gurii deosebeste mancarea?
12. Oare nu la batrani salasluieste intelepciunea si priceperea nu merge mana in mana cu varsta inaintata?
13. La Dumnezeu se afla intelepciunea si puterea; sfatul si patrunderea sunt ale Lui.
14. Ceea ce darama El, nimeni nu mai zideste la loc si pe cine-l inchide, nimeni nu poate sa-l mai deschida.
15. Daca opreste apele pe loc, ele scad si pier; daca le da drumul, ele rastoarna lumea;
16. Taria si intelepciunea sunt la El. El este stapan si peste ratacit si peste cel ce-l face sa rataceasca.
17. El goneste pe sfetnici in picioarele goale si pe judecatori ii arunca prada nebuniei.
18. El destrama puterea imparatilor si pune cingatoare de franghie in jurul coapselor lor.
19. El goneste pe preoti in picioarele goale si da peste cap pe cei puternici.
20. El taie vorba celor mesteri la cuvant si ia mintea celor batrani.
21. El face de ocara pe cei mari si slabeste incingatoarea celor voinici.
22. El scoate din intuneric lucrurile ascunse si aduce la lumina ceea ce era acoperit de umbra.
23. El sporeste neamurile si apoi le pierde, El le lasa sa se intinda si apoi le stramtoreaza.
24. El scoate din minti pe capeteniile popoarelor si ii lasa sa rataceasca in singuratati fara carari.
25. Acolo ei orbecaiesc in intuneric, fara nici o lumina, caci Dumnezeu ii lasa sa se impleticeasca aidoma celui ce s-a imbatat.

CAPITOLUL 13
Iov cere ca Dumnezeu sa-i dea pe fata pacatele.

l. De buna seama, ochiul meu a vazut toate acestea, urechea mea le-a auzit si le-a inteles.
2. Ceea ce stiti voi, stiu si eu si nu sunt deloc mai prejos decat voi.
3. Dar eu vreau sa vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau sa-mi apar pricina inaintea lui Dumnezeu.
4. Caci voi sunteti niste nascocitori ai minciunii, sunteti cu totii niste doctori neputinciosi!
5. Ce bine ar fi fost daca ati fi tacut! Cata intelepciune ar fi fost din partea voastra!
6. Ascultati acum apararea mea si bagati de seama la rostirea buzelor mele.
7. Oare de dragul lui Dumnezeu spuneti voi lucruri strambe si spre apararea Lui croiti minciuni?
8. Voiti sa tineti cu El si sa fiti aparatorii Lui?
9. Si daca ar fi ca sa va cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreti sa-L inselati cum inselati un om?
10. Desigur El va va osandi daca in ascuns vreti sa fiti partinitori cu El.
11. Maretia Lui oare nu va infricoseaza si groaza Lui nu va cadea oare peste voi?
12. Rostirile voastre au taria cenusei. Raspunsurile voastre se prefac in noroi.
13. Inchideti gura in fata mea si eu voi vorbi, orice ar fi sa se intample.
14. Drept aceea imi voi lua in dinti carnea mea si viata mea o pun in mana mea.
15. Daca o fi sa ma ucida, nu voi tremura, dar voi descurca in fata Sa firele pricinei mele,
16. Si chiar aceasta imi va fi mie izbanda, fiindca un nelegiuit nu se infatiseaza inaintea Lui.
17. Ascultati cu luare-aminte cuvintele mele si ceea ce va voi spune sa va ramana in urechi.
18. Iata am pus la cale o judecata, si stiu ca eu sunt cel ce am dreptate.
19. Are cineva ceva de spus impotriva mea? Atunci voi amuti degraba si voi astepta moartea.
20. Numai scuteste-ma de doua lucruri, si nu ma voi ascunde de fata Ta.
21. Departeaza mana Ta de deasupra-mi si nu ma mai tulbura cu groaza Ta.
22. Apoi cheama-ma si eu iti voi raspunde, sau lasa-ma sa vorbesc eu si Tu sa-mi dai raspuns.
23. Cate greseli si cate pacate am facut? Da-mi pe fata calcarea mea de lege si pacatul meu.
24. De ce ascunzi fata Ta si ma iei drept un dusman al Tau?
25. Vrei oare, sa inspaimanti o frunza pe care o bate vantul? Vrei sa Te indarjesti impotriva unui pai uscat?
26. De ce sa scrii impotriva mea aceste hotarari amare? De ce sa-mi scoti ochii cu greselile tineretii?
27. De ce sa-mi vari picioarele in butuci si sa pandesti toti pasii mei si toate urmele mele?
28. Cand Tu stii ca trupul meu se nimiceste ca un putregai si ca o haina mancata de molii!