PENTRU MULTE GRAIURI SI CUVINTE DE INVATATURA ALE PREA CUVIOSILOR SI PURTATORILOR DE DUMNEZEU PARINTI, PENTRU SMERENIE
23) Zis-a un batran : sa nu nesocotesti pe cel ce iti slujeste tie, ca tu nu stii, ca poate este mai mult duhul si darul lui Dumnezeu intr-insul decat in tine. Pentru aceea, sa nu fim nesocotitori spre cei ce ne slujesc noua.
24) Zis-a un batran : cade-se noua cu toata osardia, pururea sa ne silim sa ne castigam smerenia, care este acoperemantul faptelor bune. De vom face candva vreo fapta buna, indata sa o acoperim cu smerenia, ca sa nu o vedem si sa incepem a ne ferici pe noi. Caci pentru acea fericire isi pierde calugarul plata ostenelilor sale si sloboade Dummezeu pe diavolul care ne aduce ispite si ganduri spurcate. Noua ni se cade sa ne smerim si sa ne osandam pururea. Pentru ca noi nu numai ca nu facem nici un bine, dar nici datoria noastra pentru care suntem datori, nu o implinim.
25) Un frate l-a intrebat pe un batran iscusit, zicand : avvo, cum zic unii ca de multe ori vad aratare ingereasca ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, fericiti sunt cei ce vad pacatele lor, iar nu cei ce vad aratari si alte lucruri !
26) Un frate oarecare avea scarba asupra altui frate. Iar acel frate, intelegand cum ca cutare frate are scarba asupra lui, a mers la dansul, vrand sa i se smereasca, sa-si ceara iertare si sa se impace cu dansul. Batand el la usa fratelui, acela n-a vrut sa-i deschida si sa-l primeasca. Acesta, daca a vazut ca nu-i deschide, s-a scarbit si el. Si mergand la un batran, i-a spus, jeluandu-se cum ca are scarba asupra unui frate si a mers la dansul sa-si ceara iertare si sa se impace cu dansul si nu l-a primit, nici nu i-a deschis usa. Batranul i-a zis : cauta fiule, si-ti ia seama, ca poate ai vreun gand in inima ta, cum ca tu nu esti cu nimic vinovat, nici nu i-ai facut lui nici un rau, ci el a facut rau si el este vinovat ! Astfel, pe tine insuti te indreptezi, iar pe el il invinovatesti. Pentru aceea nu-i da Dumnezeu lui indemnare sa-ti deschida si sa primeasca, pentru ca nu cu adevarata pocainta mergi la dansul ci cu fatarie. Alergi si pune in inima ta, cum ca tu ai gresit, tu esti vinovat, iar pe dansul sa-l indreptezi. Si asa Dumnezeu va da lui indemnare si umilinta sa se smereasca si sa se impace cu tine, si i-a spus lui aceasta poveste : erau doi mireni in Egipt, in tinutui Alexandriei si erau amandoi cu buna cucernicie si cu viata buna. Acestia sfatuindu-se, au lasat lumea si s-au calugarit, amandoi. Si auzind ei citindu-se cuvantul cel scris in Sfanta Evanghelie, care zice " unii s-au scopit pe sine pentru Imnparatia cerurilor" si ravnind acestui cuvant ai Evangheliei, s-au scopit amandoi. Si nestiind ei puterea dumnezeiestii Scripturi, li se parea ca foarte mare bunatate au facut cu acel lucru, pentru Imparatia cerurilor. Arhiepiscopul auzind de acest lucru, i-a desparut de Sfanta Biserica. Iar ei carteau asupra arhiepiscopului zicand ca din pizma si fara dreptate i-a despartit de Biserica. Si s-au sfatuit sa mearga la arhiepiscopul Ierusalimului, sa se jeluiasca si sa-si spuna pricina si acela ii va blagosiovi si ii va impartasi iarasi Bisericii. Deci, au mers la arhiepiscopul Ierusalimului si au inceput a se jelui pentru strambatatea ce le-a facut-o lor arhiepiscopull Alexandriei, de i-a despartit de Biserica, spunandu-i si pentru ce pricina. Arhiepiscopul Ierusalimului auzind acestea, le-a zis : si eu va despart ! Ei, auzind aceasta, s-au scarbit foarte si sfatuindu-se, au zis unul catre altul : sa mergem, frate, la arhiepiscopul Antiohiei si acela vazand scarba si strambatatea ce rabdam, nefiind vinovati, isi va face mila si ne va primi ! Asa ca au niers la arhiepiscopul Antiohiei si i-au spus plangerea si pricina lor, iar arhiepiscopul auzind, le-a zis : si eu va despart ! Iar ei, in loc de nadejdea pe care o aveau, ca ii va bucura acel arhiepiscop, l-au auzit ca si pe ceilalti, zicand : si eu va despart ! Deci s-au sfatuit sa mearga la Roma, la papa, zicand : sa mergem noi, frate, la papa si el ne va primi si ne va izbandi. Si asa au plecat la Roma, la papa si s-au jeluit si au spus papei toata pricina lor si cum toti arhiepiscopii, necautandu-le dreptatea si nevinovatia, i-au despartit de Sfanta Biserica. Papa auzind acestea, le-a zis lor : si eu va despart ! Auzind ei si de la papa acelasi cuvant pe care l-au auzit de la ceilaiti arhiepiscopi, se vedeau in sine, zicand : ce vom face, frate, ca acestia sunt toti uniti la un cuvant, fiindca ei se aduna la soboare si se sfatuiesc si se unesc sa tina toti una si sa fie intr-un cuvant ! Iar noi frate, sa mergem la sfantul Epifanie, arhiepiscopul Ciprului si sa ne jeluim si sa-i spunem toata pricina noastra. Si acela fiind om sfant si prooroc si cunoscator, ne va cunoaste supararea si nevinovatia noastra si scarba ce-o tragem fara de dreptate si ne va primi. Iesind din cetatea Romei, au plecat la ostrovul Ciprului si daca s-au apropiat de cetatea unde era sfantul Epifanie, Dumnezeu i-a descoperit lui despre venirea celor doi calugari si lucrul si pricina lor. Iar Sfantul Epifanie instiintandu-se, indata a trimis un cleric al sau in intampinarea lor sa le spuna ca in cetatea lui sa nu indrazneasea sa intre, caci nu-i primeste. Ei auzind aceasta, s-au umilit si s-au smerit cu inimile, vorbind unul catre altul : cu adevarat, frate, noi am gresit lui Dumnezeu. Pentru ce umblam zbuciumandu-ne, vrand ca sa ne indreptam ? Fie si cum socoteam noi adica toti, fara dreptate si fara nici o vina, unul dupa altul ne-au despartit de Sfanta Biserica. Iar acesta, la care inca nici n-am mers sa ne jeluim si sa ne spunem pricina noastra, si nici nu ne-a vazut, fiind om sfant si prooroc cunoscator, Insusi Dumnezeu i-a deseoperit si i-a aratat venirea si greseala noastra, pentru care, iata ca ne-a poruncit nici in cetate sa nu intram. Pentru aceea frate, in zadar ne ostenim umbland ca sa ne indreptam, ca noi am gresit lui Dumnnzeu si Dumnezeu i-a aratat greseala noastra. Si asa, nu numai ca nici fata nu ne primeste sa i-o vedem, ci nici in cetate nu ne primeste. Deci, au inceput a se umili, a plange si a se smeri, cunoscandu-si gresala si pacatul. Iar vazatorul de inimi Dumnezeu, vazandu-i ca si-au cunoscut greseala si s-au umilit inimile si se smeresc, caindu-se de pacatul savarsit i-a descoperit si a aratat iarasi pentru dansii sfantului Epifanie cum ca si-au cunoscut pacatul si se smeresc, caindu-se. I-a poruncit acestuia sa trimita sa-i cheme si sa-i primeasca, ca si-au cunoscut greseala si acum smerindu-se se caiesc. Asa, sfantul Epifanie a trimis dupa dansii si i-a chemat la sine si cu multe cuvinte de folos i-a invatat si i-a mangaiat primindu-i in Sfanta Biserica si impartasindu-i cu Sfintele Taine. Si a scris pentru dansii la arhiepiscopul Alexandriei, zicand : primeste frate, fiii tai ca adevarat acum s-au smerit ! Asa i-a trimis la locul lor. Aceasta povestire spunand-o batranul fratelui, i-a zis : iata, fiule, aceasta este cu adevarat tamaduirea sufletului, ca in toate lucrurile sa ne smerim, defaimandu-ne si ocarandu-ne, descoperindu-ne si vadindu-ne inaintea lui Dumnezeu pacatele noastre iar nu ale fratelui nostru. Auzind fratele, s-a umilit cu inima si fagaduindu-se ca va face dupa cuvantul batranului, s-a dus iarasi cu smerenie la acel frate care avea scarba asupra lui, sa se roage sa-l ierte. Batand la usa chiliei, indata a auzit acela si i-a deschis. Dar mai inainte sa se inchine el si sa-si ceara iertare, acela i s-a inchinat lui cu smerenie, zicand : iarta-ma, frate, ca te-am scarbit ! Si asa, cu dragoste si din tot sufletul sarutandu-se unul cu altul, s-a facut mare bucurie intre dansii.