Această icoană a fost aflată la 2 martie 1917, ziua abdicării sfântului nou mucenic Nicolae al II-lea, ţarul Rusiei, în satul Kolomskoie, în apropiere de Moscova.

În februarie 1917, bătrânei Evdochia i se arătă în vis Maica Domnului cerându-i să meargă la Kolomskoie să găsească în biserică o icoană înnegrită de vreme. Bătrâna însă nu dădu crezare visului. După ce visul de repetă de 3 ori, aceasta merse în satul Kolomskoie pentru a căuta icoana împreună cu părintele Nicolae.

După ce căutară o vreme, în subsolul bisericii aflară icoana. După ce îndepărtară praful care o acoperise odată cu trecerea vremii, putură să vadă chipul Maicii Domnului purtând coroană pe cap şi şezând pe tron. Îndată, părintele Nicolae făcu dinaintea icoanei rugăciuni de mulţumire şi acatistul Maicii Domnului.

În ciuda vremurilor tulburi de atunci, vestea aflării icoanei se răspândi în întreaga Rusie şi începu a se săvârşi minuni, iar unii bolnavi primiră tămăduire. O altă minune a icoanei fu aceea că odată cu trecerea timpului începu a se reface şi a se înnoi singură, lucru vădit mai ales în culoarea veşmântului Preacuratei Maici care devenea tot mai purpuriu.

Aflarea minunată a icoanei în ziua abdicării sfântului ţar Nicolae fu socotită semn ceresc al purtării de grijă a Împărătesei Cerului pentru poporul rus.

Cu timpul aflară că icoana se aflase mai înainte în Mănăstirea Înălţării Domnului din Moscova, iar în 1812, în timpul invaziei lui Napoleon, icoana aceasta şi altele fură ascunse în Biserica Înălţării din Kolomskoie. Uitându-se de ele, rămaseră în biserica satului unde fură acoperite de uitare.

În vremea sfântului Tihon, patriarhul Moscovei (plecat la Domnul în anul 1925), fu compus acatistul icoanei. Copii ale icoanei se răspândiră în întreaga Rusie, însă fură confiscate de bolşevici. Iar acatistul icoanei fu interzis a se mai sluji.

Se spune că icoana originală este cea aflată în Muzeul Novodevici din Moscova, iar o copie se află în Biserica Icoanei Maicii Domnului din Kazan, aflată în Kolomskoie.