Acesta s-a născut în insula Naxos, din părinţi binecredincioşi, primind la botez numele Nicolae. Din fragedă pruncie a avut o aleasă înclinaţie spre cele duhovniceşti, fiind adesea găsit în paraclisul Sfântului Nicolae, aflat pe moşia părinţilor, unde, înfăşurat într-un cearşaf, petrecea timp îndelungat cântând toate cântările bisericeşti ştiute de dânsul.
După adormirea tatălui său, pe când Nicolae avea 19 ani, se mută împreună cu mama şi sora sa în Atena, iar la vârsta de 28 de ani se căsătorește, dobândind un copil. În 1879, este hirotonit diacon, iar în 1884, preot.
După plecarea soţiei sale la cele veşnice, vreme de 50 de ani a liturghisit zilnic, timp în care nu s-a îmbolnăvit niciodată, de la opt dimineaţa, până la două sau trei după-amiaza. Frânt de oboseală, mergea pe la casele celor apropiaţi ai săi şi se odihnea puţin, aşezat într-un fotoliu. Seara, la ora nouă, ajungea la una dintre biserici unde începea privegherea. Mânca în fiecare zi doar seara, iar în toate posturile mânca fără untdelemn. De praznice, cânta paraclisele lor până la Odovanie.
Bucuria şi viaţa sa au fost să slăvească pe Dumnezeu ziua şi noaptea, să săvârşească Liturghii, privegheri, Vecernii, Paraclise, agheazmă, Sfinte Masluri, Parastase. Diferitele bisericuţe unde liturghisea Sfântul Părinte erau pentru mulţi mângâiere şi scăpare.
Ani întregi purta cu sine pomelnicele primite în fiecare zi. Din nemăsurata sa iubire pentru cei trecuţi la cele veşnice, avea pomelnice îngălbenite de vreme, la care adăuga mereu altele, pe toate citindu-le cu purtare de grijă părintească, la fiecare Liturghie. Astfel, prin râvna sa, mulţi vor fi dobândit loc în Împărăţia Cerurilor.
Ajuta familii nevoiaşe, văduve, orfani, mai ales pe văduvele tinere, deoarece sărăcia le împingea la stricăciune, tineri să-și plătească studiile. Şoferii de taxiuri îl duceau fără bani, ştiind că acela care îl ducea pe Sfântul Părinte se bucura de mult câştig în ziua aceea.
Din tot ce făcea şi vorbea, se vedea că nu are nici o idee despre sfinţenia sa, căci lacrimile pentru păcatele lui nu lipseau din ochii lui, deşi încerca să trăiască ascuns şi singur.
Toate neajunsurile din partea oamenilor le primea cu îndelungă răbdare, tăcere şi rugăciune, Dumnezeu de multe ori săvârşind minuni cu nevoitorul său plin de simplitate.
Astfel petrecu Sfântul Părinte o jumătate de veac, fără zgomot, neştiut de nimeni, însă avându-i în inima sa pe toţi, făcând din inima Atenei adevărată pustie şi umplând-o cu mireasma rugăciunii, precum sihaştrii de odinioară pustia.
În anul 1932, Sfântul Nicolae Planas pleacă la cele veşnice, fiind înmormântat, iar la vreme rânduită fiind aflat nestricat, răspândind bună mireasmă şi săvârșind mulţime de minuni celor ce i se roagă cu credinţă.
Trecerea sa în rândul sfinţilor s-a săvârșit la 23 iulie 1992.
Actele și contractele Sfântului Nicolae Planas
Un Sfânt al zilelor noastre, un prieten al tinerilor și mare mijlocitor al familiilor creștine: Sfântul Nicolae Planas. Nenumărate au fost faptele și minunile care i-au câştigat Sfântului inima şi evlavia celor ce l-au cunoscut. Dragostea pe care o arăta credincioșilor îmbrăca nenumărate forme, fiecare la fel de profundă, la fel de plină de smerenie. Din nemăsurată grijă față de fii duhovnicești, dar și față de cei trecuţi la cele veşnice, Sfântul purta strâns la piept nelipsita bocceluță cu „acte și contracte” - contracte semnate aici, spre mântuirea din Ceruri.
„Cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi” - astfel obișnuia să răspundă Sfântul oricui îl întreba dacă nu se obosește prea mult în osteneala-i de a citi toate pomelnicile ce îi erau încredințate. Puține erau cuvintele rostite de Sfânt, dar toate ziditoare. „Ce crezi, fiică, că eu nu știu să vorbesc? Știu, dar mă gândesc la consecințe și astfel tac”. Până și tăcerea Părintelui își avea rostul și putința sa de călăuzire.
Ziditoare era și râvna de a pomeni ore întregi, fără întrerupere, numele ce i se încredințau între rândurile tremurate ale pomelnicelor. Ani întregi le purta cu sine la piept, alături de o cutiuță cu Sfinte Moaște, adunate și bine strânse în două batiste mari, strânse ca două bocceluțe.
„- Ce se află în bocceluțele acelea, Părinte?
- Sunt actele și contractele mele.”
Părintele Nicolae nu avea nimic, dar nici ceva care să îi lipsească nu era. Nimic din cele materiale nu reușea a se lipi de mâinile sale. Orice primea era imediat împărțit, nimeni dintre cei i-ar fi ieșit în cale cu o nevoie neplecând fără mângăiere și sfat bun.
Mai multe minuni și fapte ale Sfântului pot fi regăsite în cartea Sfântul Nicolae Planas - ocrotitorul celor căsătoriți scrisă de monahia Marta și apărută la editura Evanghelismos.
„Pe păstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul săracilor, pe iubitorul de privegheri, pe împreună-vorbitorul cu Îngerii, pe Sfântul Nicolae Planas, toată obștea dreptcredincioșilor cu dragoste să-l lăudăm.”
Documentar despre Sfântul Nicolae Planas (video, în limba greacă, clic aici)