Aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei (+107) în secolul al V-lea Sfinții Mucenici din Samosata Siriei: Romano, Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Parigorie, Iacov, Sarvil, Vevea și Varsemeu care s-au săvârșit  băndu-li-se cuie în cap (+237) Sfinții Ierarhi Gherasim (+1441-1467), Pitirim (+1455), Iona (+1470), episcopi de Perm (Rusia)
Stil vechi
29 Ianuarie

Duminică

Stil nou
11 Februarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei (+107) în secolul al V-lea. Sfântul Cuvios Lavrentie închisul de la Pecerska (Lavra Peșterilor, Kiev, Ucraina) iar mai târziu episcop de Turov în Rusia (+1194). Sfinții Mucenici din Samosata Siriei: Romano, Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Parigorie, Iacov, Sarvil, Vevea și Varsemeu care s-au săvârșit băndu-li-se cuie în cap (+237). Sfinții Ierarhi Gherasim (+1441-1467), Pitirim (+1455), Iona (+1470), episcopi de Perm (Rusia). Sfinții Sfințiți Mucenici: episcopul Silvan de Emesa, diaconul Luca și citeţul Mochie, care s-au săvârșit fiind aruncaţi la fiare (+312). Sfinții Mucenici: Sarvil şi Veveea, sora lui, care au pătimit în Edesa, săvârşindu-se prin sabie (+110). Sfântul Sfințit Mucenic Varsemeu Mărturisitorul, episcopul Edesei, cel care i-a botezat pe Sfinții Mucenici Sarvil şi Veveea (II). Sfinții Mucenici: Papia şi Maur, care au pătimit la Roma în timpul împăratului Diocleţian. Sfinții Ierarhi: Vacul, episcop de Sorrente în Campania, și Valeriu, episcop la Toscana în Italia (I). Sfinții Cuvioși: Achepsima și Afraat Persul, nevoitor lângă Antiohia, mărturisitor al Ortodoxiei împotriva ereziei ariane (+370). Sfântul Mucenic Dimitrie, care a pătimit în Hios (+1802). Sfântul Sulpicius Sever din Galia, ucenicul şi biograful Sfântului Martin de Tours (+420). Sfântul Sfințit Mucenic Constanțiu, episcop de Perugia în Italia (II). Sfinții Mucenici: Severia fecioara, Maxim, Secunda, Marc, Calendin şi mulţi alţii dimpreună cu ei, care au pătimit la Toscana în Italia (IV). Sfântul Cuvios Gildas înţeleptul, arhimandrit de Wise și stareţ la Rhuys în Britania, și a Sfântului Ierarh Potamian, episcop de Agricento-Sicilia în Italia (VI). Sfântul Sfințit Mucenic Achilin preotul, care a pătimit la Milano în Italia, fiind omorât de către arieni, și a Sfântului Mucenic Asot, regele mărturisitor din Tao Klardjeti în Georgia (+650 și +829). Sfântul Ierarh: Ignatie, episcop de Smolensk în Rusia (+1194). Pomenirea adormirii Sfântului Cuvios Andrei Rubliov, ucenicul Sfântului Serghie de la Radonej în Rusia și mare iconograf creștin (+1430). Sfântul Cuvios Teodosie din Totma în Rusia. Sfântul Sfințit Nou Mucenic Ioan din Valga în Estonia (+1919). Sfinţii Noi Mucenici din Rusia, preoții Ioan (Granitov), Leontie (Climenco), diaconul Constantin (Zverev) şi alți 5 mucenici dimpreună cu dânşii, care au pătimit în timpul regimului comunist (+1920).
File pateric

PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI ŞI RĂZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICĂ ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU

9) Doi frati dintr-o manastire, fiind foarte suparati si biruiti de razboiul si pofta curviei, neputand sa mai sufere acel foc si razboi in trupul lor, s-au sfatuit impreuna si iesind din manastire, s-au dus la tara la un sat, si s-au insurat si traiau cu sotiile lor aproape unul de altul. Iar dupa catava vreme, a inceput amandorura a le veni uraciune, simtire, cunostinta, cainta si umilinta in inimi. Si asa au inceput iar amandoi a se sfatui, zicand : frate, ce-am castigat si ce folos am dobandit noi, ca ne-am supus spurcatei pofte si patimi trupesti, lepadand sfantul cin ingeresc si venind in aceasta spurcata viata dupa care vom merge in muncile cele vesnice ? Deci, frate, sa lasam sotiile si sa mergem iarasi in pustie, sa ne pocaim. Iar Dumnezeu vazand cainta si pocainta noastra, isi va face mila de noi si ne va ierta, precum si pe alti multi pacatosi cati s-au pocait, i-a iertat si i-a miluit. Acestea sfatuindu-se ei si invoindu-se si asa tainuindu-se de sotii, le-au lasat si au venit in pustie la manastirea din care iesisera si cazand cu umilinta la picioarele parintelui lor, l-au rugat sa-i primeasca, marturisindu-si caderea si pacatul lor. Iar parintele vazand cainta si umilinta lor, facandu-i-se mila de dansii, i-a primit si le-a dat canon de pocainta si de iertare. A poruncit iconomului sau sa-i puna la inchisoare un an deplin neiesiti, la locuri deosebite unul de altul si sa le dea mancare si bautura paine si apa amandorura intocmai. Iar daca s-a plinit anul inchisorii si al canonului lor, a poruncit parintele si i-a scos de la inchisoare. Si unul era galben la fata si uscat ca chipul mortului iar celalalt era vesel si luminat la fata ca si cum ar fi fost la o mare desfatare de care lucru foarte se minunau fratii, stiind ca paine si apa li se daduse amandorura la fel. Si l-au intrebat pe cel galben si uscat la fata sa spuna cum traia si ce facea si ce ganduri il luptau pe el sezand la inchisoare. Iar el le-a spus, zicand : eu, fratilor, alte ganduri nu aveam, decat ca gandeam la rautatile faptelor pe care le-am facut si la vesnicele munci si de frica aceea mi s-a lipit trupul de oase. Dupa aceea l-au intrebat si pe celalalt zicand : iar tu ce gandeai sezand la inchisoare ? Raspuns-a lor acela zicand : eu nu gandeam altceva, fara numai multumeam si slaveam pe Dumnezeu ca m-a miluit si m-a scos din viata cea spurcata si m-a izbavit din robia lumeasca si de muncile cele vesnice si iar m-a adus in viata si cinul ingeresc. Si au cunoscut parintii ca amandoi au facut intocmai pocainta lor catre Dumnezeu si asa s-au mantuit.

Pilda zilei

    Biserica, izvor al vieţii

     Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin:
    - Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi predica, când oricum Îl vedem peste tot.
    - Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţă Îl văd peste tot şi prin toate. Însă, priveşte! Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspătă şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Numerii 21-24

Capitolul 21
1.     Auzind însă regele canaanean din Arad, care locuia la miazăzi, că Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a intrat în luptă cu Israeliţii şi a luat pe unii din ei în robie.
2.     Atunci a făcut Israel făgăduinţă Domnului şi a zis: "De vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îl voi nimici pe el şi cetăţile lui".
3.     Şi a ascultat Domnul glasul lui Israel şi a dat pe Canaanei în mâinile lui şi el i-a nimicit pe ei şi oraşele lor şi a pus locului aceluia numele: Horma, adică nimicire.
4.     De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Roşii, ca să ocolească pământul lui Edom, dar pe drum poporul a început să-şi piardă răbdarea.
5.     Şi grăia poporul împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, zicând: "La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă".
6.     Atunci a trimis Domnul asupra poporului şerpi veninoşi, care muşcau poporul, şi a murit mulţime de popor din fiii lui Israel.
7.     A venit deci poporul la Moise şi a zis: "Am greşit, grăind împotriva Domnului şi împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze şerpii de la noi". Şi s-a rugat Moise Domnului pentru popor.
8.     Iar Domnul a zis către Moise: "Fă-ţi un şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se va uita la el va trăi.
9.     Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acesta privea la şarpele cel de aramă şi trăia.
10.     Sculându-se de acolo, fiii lui Israel au tăbărât la Obot.
11.     Iar după ce s-au ridicat şi din Obot, au tăbărât la Iie-Abarim, dincolo de pustiu, în faţa Moabului, către răsăritul soarelui.
12.     De acolo s-au ridicat şi au tăbărât în valea Zared.
13.     Ridicându-se apoi şi de acolo, au tăbărât dincolo de Arnon, în pustia care e afară din hotarele Amoreilor. Căci Arnonul este hotar între Moabiţi şi Amorei.
14.     De aceea se şi zice în "Cartea războaielor Domnului":
15.     Domnul a cuprins Vahebul cu curgerile sale năvalnice şi şuvoaiele Arnonului şi povârnişul curgerilor de apă care se întinde până la localitatea Ar şi se opreşte în hotarul Moabului.
16.     De acolo s-au îndreptat spre Beer, fântâna despre care a zis Domnul lui Moise: "Adună poporul şi le voi da apă să bea".
17.     Atunci a cântat Israel la fântână cântarea aceasta: "Lăudaţi fântâna aceasta, cântaţi imne în cinstea ei!
18.     Fântâna pe care principii au săpat-o, pe care mai-marii poporului au deschis-o cu sceptrul, cu toiegele lor!"
19.     Din Beer au mers la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot;
20.     Iar de la Bamot la valea din câmpia Moabului, pe vârful muntelui Fazga, în faţa pustiului.
21.     De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu veşti de pace, ca să i se spună:
22.     "Dă-mi voie să trec prin ţara ta. Nu ne vom abate nici la ogorul tău, nici la via ta, nici apă din fântâna ta nu vom bea, ci vom trece de hotarele tale!"
23.     Dar Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin ţara lui, ci şi-a adunat tot poporul său şi a păşit împotriva lui Israel în pustie, înaintând până la Iahaţ, unde s-a luptat cu Israel.
24.     Însă Israel l-a bătut, măcelărindu-l cu sabia, şi i-a cuprins ţara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci hotarele Amoniţilor erau întărite.
25.     Luând toate cetăţile acestea, Israel s-a aşezat în cetăţile Amoreilor: în Heşbon şi în toate satele care ţineau de el.
26.     Căci Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Amoreilor şi-i luase din mâini toată ţara Amoreilor de la Aroer până la Arnon.
27.     De aceea şi zic rapsozii în bătaie de joc: "Veniţi la Heşbon, ca să se zidească şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28.     Că a ieşit foc din Heşbon şi pară de foc din cetatea lui Sihon şi a mistuit Ar-Moabul şi pe stăpânii munţilor Arnonului.
29.     Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Camos! Feciorii lui s-au risipit şi fetele lui au ajuns roabe la Sihon, regele Amoreilor.
30.     Tras-am asupra lor cu săgeţi. De la Heşbon până la Dibon tot este dărâmat, am pustiit tot până la Nofa, care e aproape de Medeba".
31.     Şi aşa s-a aşezat Israel în toate cetăţile Amoreilor.
32.     De acolo a trimis Moise să iscodească Iazerul, pe care l-a luat împreună cu satele lui şi a alungat pe Amoreii care locuiau acolo.
33.     Şi întorcându-se, a luat calea spre Vasan; iar Og, regele Vasanului, a ieşit înaintea lor cu tot poporul său, ca să se războiască la Edrei.
34.     Atunci a zis Domnul către Moise: "Să nu te temi de el, că-l voi da în mâinile tale pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui şi vei face cu el cum ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon".
35.     Şi l-a bătut pe el, pe fiii lui, şi pe tot poporul lui, de n-a lăsat viu nici pe unul din ai lui, şi a cuprins ţara lui.

Capitolul 22
1.     Purcezând apoi de acolo, fiii lui Israel au tăbărât în şesurile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
2.     Iar Balac, fiul lui Sefor, văzând toate câte făcuse Israel Amoreilor,
3.     S-a înfricoşat foarte tare de poporul acesta, pentru că era mult la număr, şi s-au înspăimântat Moabiţii de fiii lui Israel
4.     Şi au zis către căpeteniile Madianiţilor: "Poporul acesta mănâncă acum totul împrejurul nostru, cum mănâncă boul iarba câmpului". Balac însă, feciorul lui Sefor, era atunci regele Moabiţilor.
5.     Deci a trimis acesta soli la Valaam, fiul lui Beor, în Petor, care e aşezat lângă râul Eufrat, în pământul fiilor poporului său, ca să-l cheme şi să-i spună: "Iată a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi trăieşte lângă mine.
6.     Vino deci şi-mi blesteamă poporul acesta, că este mai tare decât mine, şi atunci poate voi fi în stare să-l bat şi să-l alung din ţară. Eu ştiu că pe cine binecuvântezi tu acela este binecuvântat, şi pe cine blestemi este blestemat".
7.     S-au dus deci bătrânii Moabiţilor şi bătrânii Madianiţilor cu mâinile pline de daruri pentru vrăji; şi ajungând la Valaam, i-au spus vorbele lui Balac.
8.     Iar el le-a zis: "Rămâneţi aici peste noapte şi vă voi da răspuns cum îmi va spune Domnul". Şi au rămas căpeteniile lui Moab la Valaam.
9.     Atunci a venit Dumnezeu la Valaam şi a zis: "Cine sunt oamenii aceia de la tine?"
10.     Iar Valaam a zis către Dumnezeu: "Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună:
11.     Iată a ieşit din Egipt un popor şi a acoperit faţa pământului şi locuieşte lângă mine; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aş putea birui şi alunga din ţară".
12.     Dumnezeu însă a zis către Valaam: "Să nu te duci cu ei şi să nu blestemi pe poporul acela, că este binecuvântat".
13.     Dimineaţa s-a sculat Valaam şi a zis către bătrânii lui Balac: "Duceţi-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi".
14.     Sculându-se deci, căpeteniile Moabului au venit la Balac şi i-au spus: "Valaam n-a vrut să vină cu noi".
15.     Atunci Balac a trimis alţi soli mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia.
16.     Şi venind aceştia la Valaam, i-au zis: "Aşa grăieşte Balac al lui Sefor: Nu te lepăda a veni până la mine;
17.     Că îţi voi da cinste mare şi-ţi voi face toate câte-mi vei zice; vino însă şi-mi blesteamă poporul acesta".
18.     Iar Valaam a răspuns şi a zis către căpeteniile lui Balac: "Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu pot să calc porunca Domnului Dumnezeului meu şi să fac ceva mic sau mare după placul meu.
19.     Rămâneţi însă acum şi voi aici peste noapte şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul".
20.     Atunci a venit Dumnezeu la Valaam noaptea şi i-a zis: "Dacă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală şi te du cu ei; dar să faci ceea ce-ţi voi zice Eu!"
21.     A doua zi s-a sculat Valaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s-a dus cu căpeteniile Moabului.
22.     Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale.
23.     Cum şedea el pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, şi s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum.
24.     Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde de o parte şi de alta era zid;
25.     Şi asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid şi a strâns piciorul lui Valaam în zid, şi acesta iar a început s-o bată.
26.     Îngerul Domnului însă a trecut iar şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga.
27.     Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam şi a început să bată asina cu toiagul.
28.     Dar Domnul a deschis gura asinei şi aceasta a zis către Valaam: "Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?"
29.     Şi Valaam a zis către asină: "Pentru că ţi-ai râs de mine; de aş fi avut în mână o sabie, te-aş fi ucis aici pe loc".
30.     Răspuns-a asina lui Valaam: "Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tinereţile tale şi până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta aşa cu tine?" Şi el a zis: "Nu!"
31.     Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ.
32.     Iar îngerul Domnului i-a zis: "De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieşit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea;
33.     Şi asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; dacă ea nu s-ar fi întors de Ia mine, eu te-aş fi ucis pe tine, iar pe ea aş fi lăsat-o vie".
34.     Zis-a Valaam către îngerul Domnului: "Am păcătuit, pentru că n-am ştiut că stai tu în drum înaintea mea. Deci, dacă aceasta nu este plăcut în ochii tăi, atunci mă voi întoarce".
35.     Iar îngerul Domnului a zis către Valaam: "Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti ceea ce-ţi voi spune eu!" şi s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac.
36.     Când a auzit Balac că vine Valaam, a ieşit în întâmpinarea lui în oraşul moabit, care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la hotar.
37.     Şi a zis Valaam către Balac: "Iată acum am venit la tine. Dar pot eu, oare, să-ţi spun ceva?
38.     Ce-mi va pune Dumnezeu în gură, aceea îţi voi grăi!"
39.     Apoi s-a dus Valaam cu Balac şi au mers la Kiriat-Huţot.
40.     Atunci a junghiat Balac oi şi boi şi a trimis lui Valaam şi căpeteniilor ce erau cu el.
41.     Iar a doua zi de dimineaţă, a luat Balac pe Valaam şi l-a suit pe înălţimile lui Baal, ca să-i arate de acolo o parte din popor.

Capitolul 23
1.     Atunci a zis Valaam către Balac: "Zideşte-mi aici şapte jertfelnice şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci".
2.     Şi a făcut Balac după cum zisese Valaam: au ridicat Balac şi Valaam câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic.
3.     Apoi a zis Valaam către Balac: "Stai lângă jertfa ta, iar eu mă duc, că poate îmi va ieşi Domnul înainte şi ce-mi va descoperi El aceea îţi voi spune". Şi a rămas Balac lângă jertfa sa, iar Valaam s-a dus într-un loc înalt să întrebe pe Dumnezeu.
4.     Şi S-a arătat Dumnezeu lui Valaam şi a zis Valaam către El: "Am zidit şapte jertfelnice şi am suit câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic".
5.     Iar Domnul a pus cuvânt în gura lui Valaam şi a zis: "Întoarce-te la Balac şi să-i zici aşa!"
6.     Şi s-a întors la acesta şi iată el stătea la arderile de tot ale lui şi toate căpeteniile Moabului erau cu el. Şi a fost peste el Duhul Domnului şi şi-a rostit cuvântul său, zicând:
7.     "Din Mesopotamia m-a adus Balac, regele Moabului, din munţii Răsăritului şi mi-a zis: Vino şi-mi blesteamă pe Iacov, vino şi osândeşte pe Israel!
8.     Cum să blestem pe cel ce nu-l blesteamă Dumnezeu? Sau cum să osândesc pe cel ce nu-l osândeşte Dumnezeu?
9.     De pe vârful muntelui mă uit la el şi de pe dealuri îl privesc. Iată un popor care trăieşte deosebi şi nu se numără cu alte popoare.
10.     Cine va număra pe urmaşii lui Iacov şi gloatele din Israel cine le va socoti? Să moară sufletul meu moartea drepţilor acestora şi să fie sfârşitul meu ca sfârşitul lor!"
11.     Atunci a zis Balac către Valaam: "Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei şi iată tu îi binecuvântezi!"
12.     Valaam însă a zis către Balac: "Oare să nu spun eu lui Balac ceea ce-mi pune Domnul în gură?"
13.     Iar Balac a zis către el: "Vino cu mine în alt loc, de unde nu-l vei vedea tot, ci numai o parte din el vei vedea, iar tot nu-l vei vedea: să mi-l blestemi de acolo".
14.     Şi l-a dus pe el la locul de strajă, pe vârful muntelui Fazga, şi a zidit acolo şapte jertfelnice şi a pus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic.
15.     Şi a zis Valaam către Balac: "Stai aici lângă jertfa ta, iar eu mă duc să întreb pe Dumnezeu!"
16.     Atunci a întâmpinat Dumnezeu pe Valaam şi a pus cuvânt în gura lui şi a zis: "Întoarce-te la Balac şi să-i grăieşti acestea".
17.     Şi s-a întors la el şi stătea la jertfa sa cu toate căpeteniile Moabului. Şi l-a întrebat Balac: "Ce ţi-a spus Domnul?"
18.     Iar el şi-a rostit cuvântul său şi a zis: "Scoală şi ascultă Balac! Ia aminte la mine, fiul lui Sefor!
19.     Dumnezeu nu este ca omul, ca să-L minţi, nici ca fiul omului, ca să-I pară rău. Au zice-va El şi nu va face? Sau va grăi şi nu va împlini?
20.     Iată am primit poruncă să binecuvântez; El a binecuvântat şi eu nu pot întoarce binecuvântarea.
21.     El nu vede nedreptate în Iacov şi nu zăreşte silnicie în Israel; Domnul Dumnezeul său este cu el şi în mijlocul lui se aude strigăt de veselie ca pentru un împărat.
22.     Dumnezeu l-a scos din Egipt, puterea lui este ca a unui taur.
23.     Pentru că nu este vrăjitorie în Iacov, nici farmece în Israel, la vreme se va spune lui Iacov şi lui Israel; cele ce vrea să plinească Dumnezeu!
24.     Iată un popor care se ridică asemenea unei leoaice şi ca un leu se scoală, care nu se culcă până n-a sfâşiat prada şi până n-a băut sângele ucişilor!"
25.     Zis-a Balac către Valaam: "Nici de blestemat să nu-l blestemi, nici de binecuvântat să nu-l binecuvântezi".
26.     Iar Valaam a răspuns şi a zis către Balac: "Nu ţi-am grăit eu, oare, că voi face ce-mi va spune Domnul?"
27.     Atunci a zis Balac către Valaam: "Hai să te duc în alt loc: poate-I va plăcea lui Dumnezeu şi mi-I vei blestema de acolo".
28.     Şi a luat Balac pe Valaam pe vârful lui Peor, care priveşte spre pustie.
29.     Aici Valaam a zis către Balac: "Zideşte-mi şapte jertfelnice şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci",
30.     Şi a făcut Balac, cum a zis Valaam, şi a pus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic.

Capitolul 24
1.     Văzând Valaam că Domnul binevoieşte să se binecuvânteze Israel, n-a mai alergat după obicei la vrăjitorii, ci s-a întors cu faţa spre pustie;
2.     Şi ridicându-şi Valaam ochii săi, a văzut pe Israel aşezat după seminţiile sale şi a venit peste dânsul duhul lui Dumnezeu,
3.     Şi şi-a rostit el cuvântul său, zicând: "Aşa zice Valaam, fiul lui Beor; aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat;
4.     Aşa glăsuieşte cel ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, cel ce cunoaşte gândurile Celui Atotputernic, cel ce vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii şi-i are deschişi:
5.     Cât sunt de frumoase sălaşurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!
6.     Se desfăşoară ca nişte văi, ca nişte grădini pe lângă râuri, ca nişte cedri pe lângă ape, ca nişte corturi pe care le-a înfipt Domnul!
7.     Ieşi-va din sămânţa lui un Om, care va stăpâni neamuri multe şi stăpânirea Lui va întrece pe a lui Agag şi împărăţia Lui se va înălţa.
8.     Dumnezeu l-a scos din Egipt şi puterea lui va fi ca a taurului; mânca-va popoarele duşmane lui, va sfărâma oasele lor şi cu săgeţile sale va săgeta pe vrăjmaşi.
9.     Plecatu-s-a şi s-a culcat ca un leu şi ca o leoaică; cine-l va scula? Cel ce te binecuvântează, binecuvântat să fie, şi cel ce te blesteamă să fie blestemat!"
10.     Atunci s-a mâniat Balac pe Valaam şi, frângându-şi mâinile, a zis Balac către Valaam: "Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei, iar tu, iată, i-ai binecuvântat de trei ori până acum.
11.     Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de cinste".
12.     Valaam însă a zis către Balac: "N-am spus eu oare solilor tăi pe care i-ai trimis la mine:
13.     Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului, ca să fac ceva bun sau rău după placul meu; câte-mi va spune Domnul, acelea le voi grăi?
14.     Deci, iată, mă duc repede în ţara mea; dar vino să-ţi spun ce are să facă poporul acesta cu poporul tău în vremurile viitoare".
15.     Şi şi-a urmat Valaam cuvântul său şi a zis: "Aşa grăieşte Valaam, fiul lui Beor; aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat,
16.     Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are ştiinţă de la Cel Preaînalt şi vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii îi sunt deschişi:
17.     Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi.
18.     Lua-va de moştenire pe Edom şi va stăpâni Seirul vrăjmaşilor săi şi Israel îşi va arăta puterea.
19.     Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere şi va pierde pe cei ce vor rămâne în cetate".
20.     Apoi văzând pe Amalec, şi-a urmat cuvântul şi a zis: "Cel întâi dintre popoare e Amalec, dar şi neamul lui va pieri".
21.     Văzând după aceea pe Chenei, şi-a urmat cuvântul şi a zis: "Locuinţa ta e tare şi cuibul tău e aşezat pe stâncă;
22.     Dar Cain va fi dărâmat şi nu este mult până ce Asur te va duce în robie".
23.     Iar când a văzut pe Og, şi-a urmat cuvântul şi a zis: "Vai, vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea!
24.     Veni-vor corăbii de la Chitim şi vor smeri pe Asur, vor smeri pe Heber, dar şi acelea vor pieri".
25.     Sculându-se apoi Valaam s-a întors înapoi, în ţara sa; şi s-a dus şi Balac întru ale sale.