Calendox

Stil vechi

28 Martie

Miercuri

Stil nou

10 Aprilie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Postul Paștelui. Post aspru

Săptămana a IV-a din Post. Cuviosul Ilarion, Noul Mărturisitor, Egumenul Mănăstirii Palechitului din Olimpul Bitiniei (754). Cuviosul Ștefan Mărturisitorul, făcătorul de minuni, Egumenul Mănăstirii Triglia (815). Sfântul Cuvios Mucenic Evstratie Postitorul de la Pecerska (în Peșterile Apropiate) (1097). Sfântul Cuvios Isihie din Ierusalim, ucenicul Sfântului Grigorie Teologul (434). Sfântul Mucenic Boian, Kneazul/Prințul Bulgarilor (827). Pomenirea învierii din morţi a lui Taxiot (Taxiotis) ostaşul din Cartagina. Cuviosul Ilarion din Gdov în Rusia, ucenicul Sfântului Cuvios Eufrosin de la Pskov (1476). Sfinții Mucenici Iona din Persia, Varahisie și alții împreună cu dânșii (apr. 330). Sfântul Apostol Irodion, episcopul Patrasului și unul dintre cei 70 de Apostoli (I). Sfinții Mucenici: Prisc, Mahl şi Alexandru din Cezareea Palestinei (259). Sfinții Mucenici: Rogat, Succesus şi cei dimpreună cu dânşii, care au pătimit în nordul Africii. Sfântul Ierarh Sixt al III-lea, episcopul Romei, mărturisitor al Ortodoxiei în fața pelagianismului și nestorianismului (440). Sfântul Cuvios Spes, egumen în Campania Italiei (513). Sfântul Gontram, regele Burgundiei în Franţa (592). Sfânta Cuvioasă Gundelindis, stareţă la Niedermunster în Alsacia (750). Sfinții Sfințiți Mucenici: episcopul Gheorghe din Bulgaria şi preoţii: Petru şi Parod (833 şi 836). Sfântul Cuvios Tutilo, monah din Elveţia (915). Sfântul Cuvios Conon de la Nesi în Sicilia, mărturisitor al Ortodoxiei în Italia (1236). Sfântul Ierarh Dionisie Milostivul, episcopul Larissei din Grecia (1510). Sfântul Iona din Kliminetsk în Rusia (1534). Sfântul Ierarh Ioan, episcop de Manglisi în Georgia (1751). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoţii Nicolae (Postnikov, mărturisitor)(1931), Vasile (Malinin)(1938) și binecredinciosul creștin Ioan (Cernov)(1939). Sfântul Sfințit Nou Mucenic Petre din Polonia (1944).

File pateric

PENTRU AVVA GHELASIE

II

3) Inca si aceasta au povestit-o multi din ucenicii lui, ca, oarecand fiind adus lor un peste, pe acesta prajindu-l bucatarul, l-a adus la chelar, iar sosind chelarului o trebuinta de nevoie, a iesit din chelarie lasand pestele jos intr-un vas, poruncind unui copil mic al fericitului Ghelasie, sa-l pazeasca un ceas pana se va intoarce. Iar copilul lacomindu-se s-a apucat sa manance pestele fara de nici o sfiala. Deci, intrand chelarul si aflandu-l mancand, maniindu-se pe copil, care sedea jos, l-a impins cu piciorul fara de socoteala, iar din oarecare lucrare diavoleasca, fiind lovit peste inima lesinand, a murit.Iar chelarul, fiind cuprins de frica, l-a pus pe asternutul sau si acoperindu-l a purces de a cazut la picioarele lui avva Ghelasie; vestindu-i ce s-a intamplat. El a poruncit ca nimanui sa nu spuna altuia, poruncindu-i si aceasta, ca daca se va face seara, si se vor aseza toti, sa-l duca pe el in altar, si sa-l puna inaintea jertfenicului si sa iasa de acolo. Si venind batranul in altar, a statut la rugaciune. Si in vremea cantarii celei de noaptea, adunandu-se fratii, a iesit batranul si copilul urmand dupa dansul, nestiind nimenea afara de el si de chelar, pana la sfarsitul lui.

4) Se spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci si de altii multi, care adesea, ori se duceau la dansul, cum ca in vremea Soborului celui a toata lumea din Calcedon, Teodosie care a inceput in Palestina dezbinarea lui Dioscor, alergand inaintea episcopilor celor ce vreau sa se intoarca la ale lor biserici - caci si acela era in Tarigrad, fiind gonit de la patria sa, ca cel ce se bucura pururea de tulburari - a mers, zic, pana la avva Ghelasie, la manastirea lui, spunandu-i de Soborul cel din Calcedon, cum ca a intrat dogma lui Nestorie, cu aceasta socotind sa rapeasca pe sfantul intru ajutorul viclenirii si a dezbinarii sale.Iar el din asezarea omului aceluia si din priceperea ce avea de la Dumnezeu, a cunoscut viclesugul socotelii lui si nu numai ca n-a fost rapit cu departarea lui de la dreapta credinta, ca cei de atunci mai toti, ci precum se cade l-a ocarat si l-a gonit. Ca aducand la mijloc pe copilul pe care l-a inviat din morti, zicea cu un chip cinstit si cu bung randuiala : de voiesti a grai pentru credinta ai pe acest prunc, care aude cele zise de tine, si-ti va da raspuns, ca eu nu am vreme sa ascult cele ce se graiesc de tine. Rusinandu-se, dar dintr-acestea si mergand la Sfanta Cetate, rapeste tot cinul calugaresc, cu chip de ravna dumnezeiasca; rapeste inca si pe imparateasa, fiind ea atunci acolo; si asava and ajutor, apuca cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai intai cu ucideri, apucandu-l pe acesta si alte faradelegi si nedreptati facand, care si pana acum multi le pomenesc. Atunci dar daca l-au apucat si pofta si-a dobandit, apucand mai inainte si scaunele episcopilor, nevenind aceia inca, aduce si pe avva Ghelasie si porunceste lui cu ingrozire si cu strasnicie sa intre in altar. Iar dupa ce a intrat, ii zice : anatematiseste pe Iuvenalie. Iar el nesperiindu-se nicicat de putin, i-a zis : eu pe alt episcop al Ierusalimului nu stiu, decat pe Iuvenalie. Infricosandu-se de aceea Teodosie, ca sa nu se asemene si altii la ravna lui cea cu dreapta credinta, porunceste sa-l scoata curand din biserica. Apucandu-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui si strangand lemne imprejur spre a-l arde pe el, il ingrozeau. Dar vazand ca nici asa nu se apleaca, nici se teme nicidecum, ci mai vartos aceia s-au temut de scularea norodului, ca sa nu fie asupra lor, pentru ca era vestit si aratat pretutindeni fericitul. Iar aceasta era mai vartos din purtarea de grija a Celui de sus; deci au slobozit nevatamat pe mucenic, care cat despre sine, s-a facut lui Hristos ardere de tot.

Pilda zilei

Secretul fericirii

Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăţa calea Împărăţiei.

Într-o zi, mergând la biserică, monahul a întâlnit lângă uşă un cerşetor zdrenţăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:

- Ziua bună!

- Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea! zise cerşetorul.

- Să-ţi dea Domnul fericire, atunci bătrâne!

- Nu ştiu să fi fost vreodată nefericit!

- Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti!

- Nu duc lipsă de nimic!

- Dar tu n-ai nici-o nevoie?

- Nu-mi doresc bunăstarea şi tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea şi tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame, mulţumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulţumesc lui Dumnezeu, când toţi mă gonesc, îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârşită, bună şi dreaptă.

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

Cartea a doua Paralipomena

(a doua a Cronicilor)

cap. 1-3

Capitolul 1

1.     În vremea aceea Solomon, fiul lui David, se întărise în domnie şi Domnul Dumnezeul lui era cu el, înălţându-l foarte sus.
2.     Solomon a poruncit să se adune tot Israelul: căpeteniile peste mii, căpeteniile peste sute, judecătorii şi toţi cei ce cârmuiau în Israel până la capii de familie.
3.     Apoi s-a dus Solomon şi toată adunarea pe înălţimea cea din Ghibeon, căci acolo era cortul cel dumnezeiesc al adunării pe care-l făcuse Moise, robul lui Dumnezeu, în pustiu.
4.     Chivotul Domnului îl adusese David din Chiriat-Iearim la locul pe care-l pregătise pentru el David, în Ierusalim, unde-i făcuse un cort nou.
5.     Iar jertfelnicul cel de aramă, pe care-l făcuse Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, rămăsese acolo, înaintea cortului celui vechi al Domnului. Pe acesta îl cerceta Solomon cu adunarea.
6.     Şi aici, înaintea feţei Domnului, pe jertfelnicul cel de aramă, care era înaintea cortului adunării, a adus Solomon o mie de arderi de tot.
7.     În noaptea aceea S-a arătat Dumnezeu lui Solomon şi i-a zis: "Cere ce doreşti să-ţi dau?"
8.     Iar Solomon a zis către Dumnezeu: "Tu ai făcut cu David, tatăl meu, milă mare şi m-ai pus pe mine rege în locul lui.
9.     Să se împlinească dar, Doamne Dumnezeule, cuvântul Tău cel către David, tatăl meu! De vreme ce m-ai pus pe mine peste un popor mult la număr, ca pulberea pământului,
10.     Apoi dă-mi mie acum înţelepciune şi ştiinţă, ca să pricep cum să cârmuiesc pe poporul acesta, căci cine poate să cârmuiască pe acest mare popor al Tău?"
11.     Atunci Dumnezeu a zis către Solomon: "Pentru că tu ai avut la inimă asemenea lucru şi n-ai cerut bogăţie, averi şi slavă, nici sufletele neprietenilor tăi; n-ai cerut de asemenea nici zile multe, ci ai cerut înţelepciune şi ştiinţă, ca să judeci pe poporul Meu peste care te-am pus rege,
12.     De aceea ţi se dă înţelepciune şi ştiinţă, iar bogăţie, averi şi slavă îţi voi da atâta, câtă n-au mai avut regii cei dinainte de tine şi nici după tine nu vor mai avea".
13.     Apoi a venit Solomon de pe înălţimea cea din Ghibeon, de la cortul adunării, la Ierusalim şi a domnit peste Israel.
14.     După aceea Solomon a adunat care de război şi călăreţi; şi avea o mie patru sute de care de război şi douăsprezece mii de călăreţi. Pe toţi aceştia i-a aşezat în cetăţile în care ţinea carele de război, precum şi pe lângă rege în Ierusalim.
15.     Şi a făcut regele ca argintul şi aurul să fie în Ierusalim la preţ ca pietrele de rând, iar cedrii, prin mulţimea lor, ajunseseră la preţ ca smochinii cei sălbatici care cresc mulţime prin locurile joase.
16.     Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt şi din Cheve (Coa); negustorii regelui îi cumpărau cu bani, din Cheve (Coa).
17.     Un car de război se cumpăra şi se aducea din Egipt cu şase sute sicli de argint, iar calul cu o sută cincizeci. Tot astfel aduceau ei şi tuturor Heteilor şi regilor Siriei.

Capitolul 2

1.     Apoi Solomon hotărî să înalţe templu numelui Domnului şi casă domnească pentru sine.
2.     În acest scop Solomon a tocmit şaptezeci de mii de oameni ca să care poveri şi optzeci de mii de tăietori de piatră din munte, iar peste ei, trei mii şase sute de supraveghetori.
3.     Apoi a trimis Solomon la Hiram, regele Tirului, să i se spună: "Cum ai făcut cu David, tatăl meu, şi i-ai trimis cedrii pentru clădirea casei lui de locuit, aşa să faci şi cu mine.
4.     Iată şi eu, fiul lui, zidesc templu numelui Domnului Dumnezeului meu, ca să îl închin Lui, pentru ca să se ardă înaintea Lui tămâie mirositoare, să I se înfăţişeze pururea pâinile punerii înainte şi să I se aducă arderi de tot dimineaţa şi seara, în ziua odihnei, la lună nouă şi la sărbătorile Domnului Dumnezeului nostru, ceea ce s-a poruncit pentru totdeauna lui Israel.
5.     Templul pe care voiesc să-l fac este mare, pentru că mare este Dumnezeul nostru şi mai presus de toţi dumnezeii.
6.     Şi cine poate să-I zidească Lui templu, când cerul şi cerurile cerurilor nu-L încap? Şi cine sunt eu, ca să-I pot zidi templu? Fără numai doar pentru a se tămâia înaintea Lui.
7.     Trimite-mi dar un om care să ştie să facă lucruri de aur, de argint, de aramă şi de fier, de tort purpuriu, stacojiu şi albastru şi care să mai ştie a săpa şi a face toate acestea împreună cu meşterii care sunt aici la mine în Iuda şi Ierusalim şi pe care i-a pregătit David, tatăl meu.
8.     Să-mi trimiţi lemn de cedru, de chiparos şi de molift din Liban, căci ştiu că robii tăi pricep să taie lemn în Liban, şi robii mei vor merge cu ai tăi,
9.     Ca să-mi pregătească lemn mult, deoarece locaşul pe care voiesc să-l fac este mare şi minunat.
10.     Iată, robilor tăi, tăietorilor care taie lemnul, le dau hrană: douăzeci de mii de core de grâu, douăzeci de mii de core de orz, douăzeci de mii de baturi de vin şi douăzeci de mii de baturi de untdelemn".
11.     Hiram, regele Tirului, a răspuns la aceasta, prin o scrisoare pe care a trimis-o lui Solomon, următoarele: "Din iubire pentru poporul Său, Domnul te-a pus pe tine rege peste el".
12.     Apoi Hiram mai zicea: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi a dat regelui David fiu înţelept, cu minte şi pricepere, care are de gând să înalţe templu Domnului şi casă regală pentru sine.
13.     Aşadar îţi trimit un om înţelept şi înzestrat cu ştiinţă, şi anume pe meşterul Hiram-Abi,
14.     Fiul unei femei dintre fiicele lui Dan, iar tatăl său e tirian. Acela ştie să facă lucruri de aur şi de argint, de aramă şi de fier, de piatră şi de lemn, de tort purpuriu, stacojiu şi albastru, de în şi de purpură; ştie să facă tot felul de sculpturi şi să îndeplinească tot ce i se va porunci, împreună cu meşterii tăi, cu meşterii domnului meu David, tatăl tău.
15.     Iar grâul, orzul, untdelemnul şi vinul de care vorbeşti tu, domnul meu, trimite-l robilor tăi.
16.     Noi însă vom tăia lemn din Liban cât îţi va trebui şi-l vom duce cu plutele pe mare la Iafa, iar de acolo îl vei duce tu la Ierusalim".
17.     Apoi Solomon a numărat pe toţi străinii care se aflau atunci în pământul lui Israel, afară de numărătoarea pe care o făcuse David, tatăl său, şi s-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute inşi.
18.     Din aceştia a făcut şaptezeci de mii cărători cu spatele şi optzeci de mii tăietori de piatră în munte, iar trei mii şase sute, supraveghetori, ca să îndemne pe oameni la lucru.

Capitolul 3

1.     Solomon a început să înalţe templul Domnului în Ierusalim, pe muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, şi pe locul pe care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul.
2.     Zidirea s-a început în ziua a doua a lunii a doua din anul al patrulea al domniei lui Solomon.
3.     Iată temelia pusă de Solomon la zidurile templului Domnului: lungimea lui era de şaizeci de coji, iar lăţimea de douăzeci de coţi.
4.     Pridvorul, care era înaintea templului, avea lungimea de douăzeci de coţi, cât lăţimea templului, iar înălţimea de o sută douăzeci de coţi şi pe dinăuntru l-a căptuşit cu aur curat.
5.     Casa cea mare (Sfânta) însă a căptuşit-o cu lemn de chiparos şi a îmbrăcat-o cu aur de cel mai bun, iar pe el a săpat finici şi lănţişoare.
6.     Apoi a împodobit casa cu pietre scumpe. Aurul era din Parvaim (Ofir).
7.     Pereţii casei, tavanul, uşorii, ferestrele şi uşile le-a acoperit cu aur şi pe pereţi a sculptat chipuri de heruvimi.
8.     Sfânta Sfintelor a făcut-o lungă de douăzeci de coţi, cât lărgimea casei, şi largă de douăzeci de coţi, şi a îmbrăcat-o cu şase sute de talanţi din cel mai bun aur.
9.     Cuiele de aur erau în greutate de cincizeci de sicli fiecare cui. Încăperile de sus încă le-a îmbrăcat cu aur.
10.     Apoi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi săpaţi în lemn şi i-a ferecat cu aur.
11.     Aripile heruvimilor aveau în lungime douăzeci de coţi: o aripă de cinci coţi atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa celuilalt heruvim.
12.     Asemenea şi aripa de cinci coţi a celuilalt heruvim atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa heruvimului întâi.
13.     Aripile acestor heruvimi întinse erau de douăzeci de coţi; heruvimii stăteau în picioare, cu feţele spre Sfânta.
14.     După aceea au făcut o perdea de torturi purpurii, stacojii şi albastre şi de vison, iar pe ea a închipuit heruvimi.
15.     Înaintea templului au făcut doi Stâlpi, înalţi de treizeci şi cinci de coţi, iar coroanele de deasupra, de cinci coţi fiecare.
16.     Au mai făcut lănţişoare, ca cele din Sfânta Sfintelor, şi le-a pus pe capetele stâlpilor. Apoi au făcut o sută de rodii şi le-au înşirat pe lănţişoare.
17.     În sfârşit au aşezat stâlpii înaintea templului, unul în dreapta şi altul în stânga şi le-a pus nume: celui din dreapta Iachin, iar celui din stânga Booz.