Cuviosul Ilarion, Noul Mărturisitor, Egumenul Mănăstirii Palechitului din Olimpul Bitiniei (754)

s.v. 28 martie / s.n. 10 aprilie

Cuviosul Ilarie a fost stareţul mînăstirii Pelekit din Helespont. Plin fiind de Duhul Sfint, el a strălucit ca un soare printre oameni, vindecîndu-i pe ei de boli şi curăţindu-i de duhurile cele necurate. Acest bărbat dumnezeiesc a luat mai apoi mucenicia în timpul lui Leon Armeanul care pornise din nou prigonirile contra apărătorilor sfintelor icoane, împreună cu alţi patruzeci de monahi Cuviosul Ilarie a fost alungat în surghiun la Efes, şi acolo a pierit în temniţă, strămutîndu-se la locaşurile cereşti din împărăţia lui Hristos la anul 754 de la întrupare.

***

Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului şi-a pus viaţa în slujba Domnului de la o vârstă fragedă şi a petrecut mulţi ani ca pustnic. Pentru viaţa sa sfântă, fără cusur, a fost hirotonit preot şi mai apoi egumen al Mănăstirii Palechitului, de lângă Dardanele. Sf. Ilarion a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii şi a facerii de minuni. 


Prin rugăciune a adus ploaia în timpul unei secete şi asemeni profetului Elisei a despărţit apele unui râu, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu peşte atunci când nu puteau pescui nimic şi a făcut multe alte minuni. Mai mult de atât, el vindeca bolnavii şi izgonea demonii.


Sfântul Ilarion a pătimit în Joia cea Mare şi Sfântă în anul 754, când comandantul de armată Lakhanodrakon a atacat pe neaşteptate mănăstirea Palechitului în căutarea închinătorilor la icoane intrând cu forţa în biserică şi în timpul slujbei care se ţinea a aruncat Sfintele Daruri pe jos. Atunci au fost arestaţi patruzeci şi doi de călugări, puşi în lanţuri, trimişi la Edessa şi ucişi. Cei rămaşi au fost oribil mutilaţi bătuţi, arşi, mânjiţi pe faţă cu smoală şi unora li s-a tăiat nasul. Sf. Ilarion a murit în timpul acestei persecuţii pentru că a cinstit sfintele icoane. 


Sfântul Ilarion a lăsat moştenire lucrări spirituale cu îndrumări morale pentru o viaţă duhovnicească.

***

Cuviosul Ilarion din tinereţe s-a călugărit, purtîndu-şi crucea şi urmînd lui Hristos Cel răstignit, patimile trupeşti supunîndu-şi cu înfrînare. El pe toţi monahii i-a covîrşit cu fapta bună şi, într-o chilie întunecoasă închizîndu-se, fără tulburare a petrecut mulţi ani şi s-a luminat cu nepătimirea. Pentru aceea şi de rînduiala preoţească s-a învrednicit şi a fost egumen al mînăstirii ce se numea Pelichit, în Asia, aproape de Elespont. Şi a făcut minuni alese, că jivinele care vătămau seminţele roditoare le certa şi le izgonea cu cuvîntul din ţarini şi din grădini, grindina a potolit-o cu rugăciunea şi pămîntul cel însetat cu ploaie l-a adăpat, iar curgerea rîului, ca şi Elisei proorocul, a despărţit-o; mîna cea uscată a unui om a tămăduit-o, pe un orb l-a făcut să vadă şi şchiopilor le-a dăruit tămăduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care în zadar se osteneau, cu peşti mulţi le-a umplut mrejele.

    Despre dînsul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cîntări, în a opta pesnă a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mîntuitorului a răbdat prigoniri de la muncitori şi îl numeşte mucenic. Pentru că a vieţuit, precum se povesteşte într-o cuvîntare, pe vremea împărăţiei lui Leon Armeanul (813-820), care a călcat sfintele icoane. Altora li se pare, cu adevărat, că a trăit pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul (717-741) şi a lui Copronim, fiul lui (741-775), care cu mulţi ani mai înainte de Leon Armeanul a fost, şi că a pătimit pentru sfintele icoane în acea vreme cînd voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a năvălit fără veste cu oaste asupra mînăstirii ce se numea Pelichit, în sfînta şi marea joi a mîntuitoarelor Patimi, cînd se săvîrşea dumnezeiasca Liturghie. Şi, intrînd în biserică şi în Altar cu îndrăzneală, a poruncit să tacă cîntarea şi a răsturnat la pămînt Sfintele şi dătătoarele de viaţă Taine ale lui Hristos. După aceea, prinzînd pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungîndu-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat. După aceea a aprins mînăstirea şi biserica, iar pe cei ferecaţi, patruzeci şi doi de părinţi, i-a surghiunit în ţara de la marginea Efesului şi acolo, într-o baie veche încuindu-i, i-a chinuit cu silă de moarte.

    Deci, în acea vreme, şi Cuviosul Ilarion, ca un mai mare între părinţii aceia, avînd rînduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul al 8-lea:

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
 

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată; iar Cuvântul, Domnul Ppreaslăvit, Întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prearău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiv şi blând făcându-te prin pustnicie şi vesel cu adevă­rat, întru Duhul, milostivirii mă învredniceşte prin rugă­ciunile tale, Părinte Ilarion, ca să te laud acum întru veselia inimii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvios fiind din pruncie, pă­rinte şi luând crucea ta ai ur­mat lui Hristos, veştejind pati­mile trupului cu înfrânarea şi cu rugăciunile cele stăruitoare şi împodobindu-te cu lipsa de pătimire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Supunându-te jugului celui preauşor al Domnului şi ascul­tător făcându-te îndreptărilor Lui, Sfinte Preacuvioase Ilarion, ai arun­cat de la tine povara cea preagrea a păcatului, preaînţelepte, câştigând sfinţenia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Preacurată, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu şi patimi­le ce mă chinuiesc nimiceşte-le, pururea Fecioară, ca, izbăvit fiind, să te cinstesc pe tine tot­deauna, Preanevinovată Stăpână.
 

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, Biserica cea stearpă din păgâni, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta, ca soarele strălu­cind cuvioase, cu raze străluci­toare a luminat cetele călugă­rilor şi întunericul demonilor a alungat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost preavesel cu inima, cuvioase şi smerit cu duhul şi de dragoste Dumnezeiască plin, având întotdeauna fire bine grăitoare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile lacrimilor ai stins cărbunii păcatului şi izvorăşti precum mai înainte, aşa şi după moarte, noianuri de tă­măduiri celor ce vin la tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tămăduieşte rănile sufletu­lui meu şi cârmuieşte, te rog, mişcările minţii mele, către voi­rile Celui Ce S-a Întrupat din tine, Preacurată Fecioară.
 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Domnul Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatu-ţi-ai inima ta, cu suiri cinstite şi ţi-ai întraripat mintea ca să priveşti numai că­tre Dumnezeu, Frumuseţea Cea de Negrăit şi să primeşti Strălu­cirile Razelorcelor de acolo.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând adânc asupra cu­vintelor celor Dumnezeieşti, ai scos de acolo Dumnezeiasca cu­noştinţă, şi ai împărtăşit-o tu­turor celor ce aleargă cu evla­vie la tine, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dulceaţa cuvintelor tale, veseleşte inimile celor ce alear­gă la tine, căci tu însuţi făcând cele ce ai învăţat pe alţii şi găsindu-te în milostivă stare, ai avut cuvânt uşor de primit, cuvioase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpânul tuturor şi Domnul te-a făcut pe tine Stăpână şi Doamnă, Preacurată. Căci din pântecele tău S-a Întrupat ca să izbăvească făptura Sa de vrăj­maşul cel ce o ţinea sub stă­pânire.
 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mijlocitor Te-ai făcut în­tre Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule; căci prin Tine, Stăpâne, din noap­tea necunoştinţei, către Părin­tele Tău, Începătorul luminii, ridicare am aflat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din ostenelile tale ţesându-ţi ţie haină de mântuire, cuvioase, te-ai îmbrăcat cu ea şi pe începătorul întunericului cu veş­nică ruşine l-ai îmbrăcat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare ai veştejit pof­tele trupului, cuvioase şi ai pri­mit har ceresc, tămăduind cu veselie bolile de tot felul ale oa­menilor, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile tale cele Dumneze­ieşti ţinându-le fără de obo­seală ridicate către Dumnezeu, părinte, au doborât la pământ meşteşugirile celui viclean şi au dăruit tuturor celor bolnavi sănătate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Putere a credincioşilor şi În­tărire a cuvioşilor te-ai făcut, Preacurată. Căci prin tine ai izvorât tuturor cele bune, iar cei ce locuiesc pe pământ merg către cer.
 

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mort fiind pentru lumea toa­tă, Părinte Ilarion şi mutându-te, vieţuieşti acum către cele Cereşti şi izvorăşti de-a pururi lucrarea cea purtătoare de via­ţă a minunilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bun grăitor, blând, curat, fără prihană, cuvios, plin de bună umilinţă şi vesel cu duhul ai fost, Părinte Ilarion, Prea­fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobit fiind cu milosti­vire nemăsurată, te-ai arătat slujitor adevărat al lui Dum­nezeu, înfrumuseţat cu podoa­ba iubirii de săraci, minunat fiind, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de cinstită şi fără de pată a fost viaţa ta! Cât de îm­podobită şi frumoasă a fost purtarea ta! Şi cât de uimitoare sunt minunile pe care le săvâr­şeşti în fiecare zi, minunate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Ceea ce este Cămara cea fără de plată a lui Dumnezeu şi Tronul cel de foc al Atotţiitorului, pe Născătoarea de Dum­nezeu, toate neamurile să o fericim.
 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar cinstitorilor de Dumnezeu tineri le-a pogorât din cer Roua Duhului Hristos, Cel Ce este Binecuvântat şi Preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia luptelor tale ai rănit pe balaurul cel fără de trup şi de­săvârşit l-ai nimicit. Pentru aceasta, ai primit răsplătire pu­terea de a face minuni şi a tă­mădui patimile cele preacumplite ale trupurilor şi ale sufle­telor, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul tău iese ca o rouă, alungând zăduful întristării, cuvioase, celor ce vin la tine cu credinţă şi se luminează pururea cu purtările tale cele îmbună­tăţite, fericite părinte al nostru.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea făcându-ţi-o stăpână peste patimi, ai împărăţit cu adevărat ca un biruitor preaales şi neamurilor celor de altă seminţie te-ai împotrivit, nimi­cind patimile cele pierzătoare ale demonilor, preaînţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vânturile ispitelor nu au clă­tinat turnul cel nemişcat al ini­mii tale, cuvioase, că te-ai întă­rit pe piatra dragostei Domnu­lui, pe care sprijinindu-te, te-ai făcut multora întărire, părinte.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Te laud pe Tine, Treime mai presus de fire, Ceea Ce eşti În­treită cu Feţele, Neamestecată, Neîmpărţită. Unime Neînţeleasă cu Firea, un Dumnezeu Atotţiitor: Părinte şi Cuvinte şi Duhule Sfinte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin semne te-a preaînchipuit pe tine de mai înainte harul Duhului, prin daruri prooro­ceşti, numindu-te pe tine Munte gras şi Sfânt, Uşă de mântuire, Carte cu totul Nouă şi Chivot, Preacurată.
 

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit din Dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând şi răcorind pe credincioşii, care cântau: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea trecătoare a lumii şi desfătarea cea stricăcioasă părăsindu-le, părinte, ai dobândit acum în ceruri Mări­rea Cea Nepieritoare şi Desfăta­rea Cea Nestricăcioasă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată viaţa ta ai petrecut-o în tristeţe. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de fericirea şi mân­gâierea din care se împărtăşesc cuvioşii, sălăşluindu-te acum cu bucurie în pământul celor blânzi, ca un înţelept şi plin de judecată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a arătat moartea ta înaintea lui Dumnezeu, pă­rinte preasfinţite. Că ai cinstit Icoana Lui şi ai suferit prigoni­rile tiranilor, chinuindu-te, cuvioase şi în aceasta te-ai arătat sfinţit mucenic.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pus-ai capăt, cu adevărat, amărăciunii pescarilor, umplându-i pe aceştia cu vânatul pe care mai înainte nu-l izbu­teau, căci Dumnezeu a ascultat rugăciunile tale, cuvioase lucră­tor al celor sfinte, preasfinţite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De întinăciunea patimilor şi de murdăria păcatului spală-mă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită şi uşile pocăinţei deschide-mi mie, celui ce alunec şi ajung mereu în greşeli şi mânii pe Dumnezeu, Preacurată.
 

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin harul Duhului, mor­mântul tău izvorăşte tămă­duiri, uscând ploile patimilor şi alungând duhurile înşelăciunii şi luminează inimile tuturor celor ce cu credinţă te fericesc pe tine, Preacuvioase Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un trandafir ai înflorit în livada sihăstriei, ca un crin cu plăcută mireasmă, ca un măr cu bun miros ai înmiresmat su­fletele şi inimile tuturor celor binecredincioşilor, Sfinte Preacuvioase Părinte  Ilarion, rugătorule pentru cei ce te lau­dă pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivire ai avut şi dragos­te şi umilinţă, milostenie şi pur­tare curată, credinţă adevărată şi nădejde, viaţă cinstită şi cu­get drept, Mărite Ilarion, po­doaba călugărilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta a răsărit astăzi ca un soare şi luminează ini­mile credincioşilor cu razele os­tenelilor şi minunilor tale, cu adevărat, părinte. Întru care adu-ţi aminte de toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Glasul lui Gavriil, veselindu-ne, aducem ţie, grăind: Bucură-te, Casă a Atotţiitorului. Bucură-te, Mărirea cuvioşilor şi Mântuirea tuturor credincio­şilor, prin care am fost îndum­nezeiţi, Născătoare de Dum­nezeu, pururea Fecioară.
 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Lui Dumnezeu ai închinat viaţa ta, preafericite, făcându-te cu adevărat lucrător de cele sfinte al lui Hristos, preasfinţite. Pentru aceasta, după nenumărate osteneli şi dureri, te-ai mutat în Corturile cele nematerialnice, bucurându-te. Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.
 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Chiverniseşte, Curată, tică­losul meu suflet şi te milostiveşte spre dânsul, care alunecă din pricina mulţimii greşelilor în adâncul pierzării; şi în ceasul înfricoşătoarei morţi răpeşte-mă pe mine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de la de­monii cei ce mă clevetesc şi din tot chinul.
 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Maica cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără de început cu Ta­tăl şi cu Duhul, ce este această orânduire nespusă a Ta, Îndu­rate, prin care ai mântuit zidi­rea cu Preacinstită mâna Ta?