Sfântul Nicon din Lavra Peşterilor de la Kiev, ucenicul Sfântului Antonie, întemeietorul Pecerskăi, care a adormit cu pace (1088) Sfântul Cuvios Mucenic Nicon din Sicilia și cei 199 de ucenici ai lui, care au suferit mucenicia în SiciliaItalieişi care s-au săvârşit prin sabie (251) Sfinții mucenici Filet (Filetas) Sincliticul (senatorul), Lidia, soţia sa, şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep (Teoprepius), Cronid comentarisiul(notarul) şi Amfilohiu ducele, care au pătimit în Iliria (117-138) Sfântul Cuvios Mărturisitor Serghie Srebrianski, arhimandritul (1948), Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții Macarie, Vasile și Ștefan și binecredincioșii creștini: Alexie, Anastasia și Ilie (+ 1931, + 1938 și + 1948)
Stil vechi
23 Martie

Vineri

Stil nou
5 Aprilie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Paștelui. Post aspru
Săptămâna a III-a din Postul Mare. Sfântul Cuvios Mucenic Nicon din Sicilia și cei 199 de ucenici ai lui, care au suferit mucenicia în SiciliaItalieişi care s-au săvârşit prin sabie (251). Sfinții mucenici Filet (Filetas) Sincliticul (senatorul), Lidia, soţia sa, şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep (Teoprepius), Cronid comentarisiul(notarul) şi Amfilohiu ducele, care au pătimit în Iliria (117-138). Sfântul Nicon din Lavra Peşterilor de la Kiev, ucenicul Sfântului Antonie, întemeietorul Pecerskăi, care a adormit cu pace (1088). Sfântul Nou Mucenic Luca, născut la Jedren, din Mitilene, care s-a săvârşit prin spânzurare în insula Lesvos (1802). Sfântul Mucenic Vasile din Mangazia-Siberia în Rusia (1602). Sfântul Cuvios Mărturisitor Serghie Srebrianski, arhimandritul (1948), Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții Macarie, Vasile și Ștefan și binecredincioșii creștini: Alexie, Anastasia și Ilie (+ 1931, + 1938 și + 1948). Sfântul Mucenic Dometie din Frigia, care s-a săvârşit prin sabie (IV). Sfântul Cuvios Gheorghe, făcătorul de minuni din Dipiu. Sfântul Mucenic Felix şi cei dimpreună cu dânsul, 21 de Mucenici, care au pătimit în nordul Africii (V). Sfântul Cuvios Maidoc, egumen în Kilkeeny în Irlanda (V). Sfântul Mucenic Fidelis, care a pătimit în nordul Africii. Sfinții Mucenici din Africa: proconsul Victorian, Frumetie şi cei dimpreună cu dânşii, care au pătimit în timpul regelui arian Hunneric (484). Sfântul Cuvios Mucenic Gwinear, monah la Cornwall în Anglia (VI). Sfântul Cuvios Benedict, pustnic din Campania în Italia (550). Sfântul Ierarh Eusebiu, episcop de Valence în Franţa (600). Sfântul Cuvios Ethilwald, pustnic din Anglia (699). Sfântul Cuvios Felix, monah la Monte Cassino în Italia (1000). Sfântul Cuvios Pahomie din Nerekhta în Rusia (1384). Sfântul Ierarh Vasian I,arhiepiscop de Rostov în Rusia (1481).
File pateric

PENTRU AVVA AMMONA

1) Un frate a intrebat pe avva Ammona, zicand: spune-mi un cuvant, ca sa ma mantuiesc ! Si i-a raspuns batranul : mergi si-ti fa gandul tau, precum fac facatorii de rele, care sunt in temnita. Ca aceia intreaba pururea pe oameni : unde este stapanitorul si cand va veni. Si din acea asteptare plang. Asa si calugarul; trebuie sa ia aminte totdeauna si sa-si mustre sufletul sau zicand : vai mie ! Cum am sa stau inainte la judecata lui Hristos ? Si cum am sa-i dau Lui raspuns ? Daca asa vei cugeta totdeauna, poti sa te mantuiesti.

2) Spuneau unii pentru avva Amona, ca si vasilisc (sarpe veninos) a omorat. Caci ducandu-se in pustie ca sa scoata apa din fantana si vazand un vasilisc, s-a pus cu fata in jos, zicand : Doamne, sau eu am a muri, sau acesta ! Si indata a crapat vasiliscul, cu puterea lui Hristos.

3) Zis-a avva Ammona: patrusprezece ani am facut in schit, rugandu-ma lui Dumnezeu noaptea si ziua, ca sa-mi daruiasca sa biruiesc mania.

4) Povestit-a unul din parinti ca era la chilii un batran ostenitor purtand rogojina si mergand, s-a dus la avva Ammona. Si l-a vazut pe el batranul purtand rogojina si i-a zis lui : aceasta nimic nu te foloseste. Si l-a intrebat pe el batranul, zicand : trei ganduri ma supara : sau sa merg in pustietati, sau sa ma duc in strainatate, unde nimeni nu ma cunoaste, sau sa ma inchid in chilie si cu nimeni sa nu ma intalnesc, mancand dupa doua ore. Zis-a avva Ammona lui: nici una dintr-acestea trei nu-ti este de folos sa faci; ci mai vartos sezi in chilia ta si mananca putin in fiecare zi si ai totdeauna cuvantul vamesului in inima ta. Si asa poti sa te mantuiesti.

5) Unor frati li s-a intamplat o scarba la locul lor si vrand sa-l paraseasca s-au dus la avva Ammona. Si iata, batranul mergea cu corabia pe apa si vazandu-i umbland pe marginea raului, a zis corabierilor : scoateti-ma la uscat ! Si chemand pe frati, le-a zis lor : eu sunt Ammona, la care voiti sa mergeti. Si mangaindu-le inimile lor, i-a facut de s-au intors inapoi de unde iesisera. Ca nu avea pricina vatamare de suflet, ci scarba omeneasca.

6) Venit-a odata avva Ammona sa treaca un rau si a gasit o corabie dregandu-se si a sezut langa dansa. Si iata alta corabie (luntre) a venit si a trecut pe oamenii care erau acolo. Si i-au zis lui : vino si tu avvo si treci la noi. Iar el le-a zis lor : de nu voi trece cu corabia cea de obste, in alta nu ma sui. Si avea o legatura de smicele si sedea impletind funie si iarasi despletind-o, pana ce s-a dres corabia, asa a trecut. Deci i-au facut fratii metanie, zicand : pentru ce ai facut aceasta ? Si le-a zis lor batranul : ca nu totdeauna grabindu-ma gandul, sa umblu. Ci si aceasta este pilda, ca sa umblam in calea lui Dumnezeu, cu oranduiala.

7) A purces odata avva Ammona sa mearga la avva Antonie si a pierdut drumul. Si sezand, a adormit putin. Si sculindu-se din somn, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand : ma rog Tie, Doamne Dumnezeul meu, sa nu pierzi zidirea Ta. Si i s-a aratat lui ca o mana de om atirnand din cer, aratandu-i drumul, pana cand a venit si a statut deasupra pesterii lui avva Antonie.

8) Acestui avva Ammona i-a proorocit avva Antonie, zicand : o sa sporesti intru frica lui Dumnezeu. Si scotandu-l afara din chilie, i-a aratat o piatra si i-a zis : ocareste piatra aceasta si o bate. Iar el a facut asa. Si i-a zis avva Antonie: nu cumva a grait piatra? Iar el a zis : nu. Si i-a zis iarasi avva Antonie: asa si tu, o sa ajungi aceasta masura. Ceea ce s-a si facut, caci a sporit avva Ammona atata, incat din multa bunatate nu mai cunostea ce este rautatea. Si asa facandu-se el episcop, au adus la el o fecioara avand in pantece si i-au zis lui: cutare au facut lucrul acesta, da-le for canon, adica pedeapsa pentru pacat ! Iar el, facand semnul crucii pe pantecele ei, a poruncit sa i se dea sase perechi de cearsafuri, zicand : nu cumva mergand, sa nasca si va muri, sau ea sau pruncul si nu va afla cele de ingropare ? Iar parasii ei i-au zis lui: de ce ai facut aceasta? Da-le canon ! Iar el a zis lor: vedeti, fratilor, ca aproape este de moarte si ce pot eu sa fac? Si a slobozit-o pe ea si n-a indraznit batranul sa osandeasca pe nimeni.

9) Se spunea pentru dansul, ca au venit unii la el sa se judece; iar batranul se facea nebun. Si iata, o femeie zicea catre vecina ei : acest batran este nebun. Si a auzit-o pe ea batranul si chemand-o, ii zice : cate osteneli am facut eu prin pustii, ca sa castig nebunia aceasta si pentru tine sa o prapadesc astazi pe ea ? Nu !

10) A venit odata avva Ammona sa guste ceva intr-un loc si era acolo unul care avea nume rau. Si s-a intamplat de a venit o femeie si a intrat in chilia fratelui celui ce avea nume rau. Deci, afland cei ce locuiau in locul acela s-au tulburat si s-au adunat ca sa-i goneasca pe el din chilie. Si cunoscand ca episcopul Ammona este in locul acela, venind l-au rugat sa mearga impreuna cu dansii. Si intelegand fratele, luand femeia, a ascuns-o intr-un chiup mare. Si pana sa vina norodul, a vazut avva Ammona ceea ce se facuse si pentru Dumnezeu a acoperit lucrul. Si intrand, a sezut deasupra chiupului si a poruncit sa se caute toata chilia. Deci, dupa ce au cautat si nu au aflat pe femeie, a zis avva Ammona: ce este aceasta ? Dumnezeu sa va ierte ! Si rugandu-se, a facut pe toti sa se duca si apucand de mana pe frate, i-a zis: ia aminte de tine, frate ! Si aceasta zicand, s-a dus.

11) A fost intrebat avva Ammona: care este calea cea stramta si ingusta? Si raspunzand, a zis : calea stramta si ingusta aceasta este, sa-si sileasca cineva gandurile sale si sa-si taie voile sale pentru Dumnezeu. Si aceasta este ceea ce s-a zis de apostoli : Iata noi am lasat toate si am venit dupa Tine ( 1 )

Pilda zilei

  Despre datoria subalternilor faţă de superiorii lor

 „Fii smerit, fă ascultare, supune-te şi te vei mântui”, spune Preacuviosul Varsanufie. Şi nu cârti niciodată [zicând]: „Ce este aceasta şi la ce foloseşte?” etc. Dar fii smerit şi supus, mai ales faţă de părintele tău, care se roagă lui Dumnezeu pentru tine şi căruia îi este încredinţată mântuirea sufletului tău.

„Cine doreşte să fie ucenicul lui Hristos, acela nu are nici o putere asupra sa şi nu poate să facă nimic de la sine”, spune acelaşi povăţuitor. Fiindcă cine face ceva după cugetul său, nu este bineplăcut lui Dumnezeu, chiar dacă pare a fi bine.

Dacă cineva cunoaşte cele necesare pentru sufletul său mai bine decât părintele, atunci de ce se mai numeşte ucenicul aceluia?

Taie-ţi propria voie şi fii smerit în toată viaţa ta, şi atunci te vei mântui.

Smerenia şi ascultarea dezrădăcinează toate patimile şi înrădăcinează toate virtuţile.

Cel supus trebuie să moară vieţii trecătoare, lumeşti, ca să dobândească viaţa veşnică. Precum înălbitorul curăţă şi înălbeşte postavul, făcându-l alb ca zăpada, aşa şi ascultătorul, răbdând umilinţele, jignirile, defăimările, se curăţă, făcându-se strălucitor precum aurul purificat de foc. Subalternii nu trebuie să fie interesaţi de treburile superiorilor şi nici să-i judece, căci altfel Îl supăra pe Dumnezeu. Care le-a dat puterea de conducere, căci puterea adevărată, de la Dumnezeu izvorăşte.

Superiorii nu trebuie să se împotrivească puterii săvârşirii binelui, ca să nu păcătuiască înaintea lui Dumnezeu şi să nu încalce poruncile Lui.

Supusul multe agoniseşte pentru mântuirea sufletului său prin ascultare; el înţelege rostul faptelor mântuitoare şi astfel se smereşte.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    Cartea a patra a Regilor

    cap. 1-3

         Capitolul 1

    1.     După moartea lui Ahab, Moabul s-a răzvrătit împotriva lui Israel.
    2.     Iar Ohozia, căzând printre gratiile foişorului său cel din Samaria, s-a îmbolnăvit şi a trimis soli şi le-a zis: ?Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului: Mă voi însănătoşi eu oare din boala aceasta?" şi aceştia s-au dus să întrebe.
    3.     Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie Tesviteanul: ?Scoală şi ieşi înaintea trimişilor regelui Samariei şi le spune: Au doară în Israel nu este Dumnezeu, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?
    4.     De aceea aşa zice Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei mai coborî, ci vei muri". Şi s-a dus Ilie şi le-a spus.
    5.     Atunci s-au întors solii la Ohozia şi acesta le-a zis: ?De ce v-aţi întors?"
    6.     Iar ei i-au răspuns: ?Ne-a ieşit înainte un om şi ne-a zis: Întoarceţi-vă şi vă duceţi la regele care v-a trimis şi-i spuneţi: Aşa zice Domnul: Au doar nu este în Israel Dumnezeu, de trimiţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea nu te vei mai coborî din patul în care te-ai suit, ci vei muri".
    7.     Iar regele le-a zis: "Ce înfăţişare avea omul acela care v-a ieşit înainte şi v-a grăit cuvintele acestea?"
    8.     Şi ei i-au răspuns: "Omul acela este păros peste tot şi încins peste mijloc cu o cingătoare de curea". A zis regele: "Acela este Ilie Tesviteanul".
    9.     Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe vârful muntelui şi i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, regele îţi zice: "Coboară-te!"
    10.     Iar Ilie a răspuns: "De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!" Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
    11.     Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alţi cincizeci. Acesta i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, aşa a zis regele: Coboară-te degrabă!"
    12.     Şi răspunzând, Ilie i-a zis: "De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!" şi s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a ars pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
    13.     Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: "Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!
    14.     Iată s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor; acum insă să nu fie sufletul meu trecut cu vederea de ochii tăi!"
    15.     Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: "Du-te cu el şi nu te teme de el!" Şi s-a sculat Ilie şi s-a dus cu el la rege.
    16.     Şi a zis către el: "Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri".
    17.     Şi apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit Ilie. Şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fratele lui Ohozia, în anul al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei, căci Ohozia nu avea fecior.
    18.     Celelalte fapte pe care le-a făcut Ohozia sunt scrise în cartea cronicilor regilor lui Israel.

     

    Capitolul 2

    1.     În vremea când Domnul a vrut să înalţe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.
    2.     Şi Ilie a zis către Elisei: "Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite la Betel. Iar Elisei a zis: "Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur". şi s-au dus amândoi la Betel.
    3.     Şi au ieşit fiii proorocilor cei din Betel la Elisei şi au zis către el: "Ştii oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Şi el a zis: "Ştiu şi eu, dar tăceţi!"
    4.     Atunci Ilie a zis către el: "Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Ierihon". Iar Elisei a zis: "Cât este de adevărat că Domnul este viu şi viu este şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!"
    5.     Şi au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii proorocilor cei din Ierihon de Elisei şi i-au zis: "Ştii oare că Domnul ia pe stăpânul tău şi-l înalţă deasupra capului tău?" Şi el a răspuns: "Ştiu şi eu, dar tăceţi!"
    6.     A zis Ilie: "Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!" Iar Elisei a răspuns: "Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!"
    7.     Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii proorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan.
    8.     Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat.
    9.     Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: "Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: "Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!"
    10.     Răspuns-a Ilie: "Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi".
    11.     Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.
    12.     Iar Elisei se uita şi striga: "Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!" Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.
    13.     Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.
    14.     Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.
    15.     Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşi t înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
    16.     "Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici; să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului şi l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale". Iar el a zis: "Să nu-i trimiteţi!"
    17.     Ei însă au stăruit mult pe lângă el şi el, văzând că nu poate scăpa de ei, le-a zis: "Trimiteţi-i!" Şi au trimis ei cincizeci de oameni şi au căutat trei zile şi nu l-au găsit;
    18.     Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea aceea, a zis către ei Elisei: "Nu v-am spus eu să nu vă duceţi?"
    19.     Iar locuitorii cetăţii aceleia au zis către Elisei: "Iată aşezarea cetăţii acesteia este bună, după cum poate vedea şi stăpânul nostru, dar apa nu este bună şi pământul este neroditor".
    20.     Şi el a zis: "Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi sare în ea!"
    21.     Şi i-au adus şi a ieşit el la fântâna de apă şi, aruncând sarea în ea, a zis: "Aşa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă şi nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire".
    22.     Şi s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a spus Elisei.
    23.     De acolo s-a dus el la Betel. Şi cum mergea pe drum, au ieşit din cetate nişte copii şi s-au apucat să râdă de al zicând: "Hai, pleşuvule, hai!"
    24.     Iar el, întorcându-se şi văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieşind din pădure doi urşi, au sfâşiat din ei patruzeci şi doi de copii.
    25.     De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a întors în Samaria.

     

    Capitolul 3

    1.     Ioram, fiul lui Ahab, se făcuse rege peste Israel în Samaria, în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei, şi a domnit doisprezece ani.
    2.     Acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii Domnului, dar nu aşa cum făcuse tatăl său şi mama sa, căci el a depărtat stâlpii cu pisanii făcuţi în cinstea lui Baal, pe care-î făcuse tatăl său.
    3.     Dar de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel în rătăcire, s-a ţinut şi el şi nu s-a lăsat de ele.
    4.     Meşa, regele Moabului, era bogat în vite şi trimitea regelui lui Israel câte o sută de mii de miei şi câte o sută de mii de berbeci netunşi.
    5.     Dar când a murit Ahab, regele Moabului s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israel.
    6.     În vremea aceea a ieşit regele Ioram din Samaria şi a numărat tot Israelul;
    7.     Iar după aceea s-a dus la Iosafat, regele Iudei, să-i zică: "Regele Moabului s-a răzvrătit asupra mea. Vrei să mergi cu mine la război împotriva Moabului?" Iar acesta a zis: "Merg. Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău, aşa este şi al meu şi cum sunt caii tăi, aşa sunt şi ai mei!"
    8.     Apoi a zis: "Pe ce drum să mergem?" Iar el a răspuns: "Pe calea pustiului Edomului".
    9.     Şi a plecat regele lui Israel şi regele Iudei şi regele Edomului şi au înconjurat cale de şapte zile; dar nu era apă pentru oştire şi pentru vitele ce veneau în urmă.
    10.     Atunci a zis regele lui Israel: "Ah, iată a chemat Domnul pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab".
    11.     Iar Iosafat a zis: "Nu este oare pe aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?" Şi auzind, unul din slujitorii regelui lui Israel a zis: "Este aici Elisei, fiul lui Safat, care turna apă pe mâini lui Ilie".
    12.     A zis Iosafat: "El are cuvântul Domnului". Şi s-au dus la el regele lui Israel şi regele Iudei şi regele Edomului.
    13.     Atunci a zis Elisei către regele lui Israel: "Ce poate fi între mine şi tine? Du-te la proorocii tatălui tău şi la proorocii mamei tale!" Iar regele lui Israel a zis către el: "Ba nu, căci Domnul a chemat aici pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moab".
    14.     Iar Elisei a zis: "Pe cât este de adevărat că Domnul Savaot, Căruia slujesc, este viu, tot aşa este de adevărat că de nu aş cinsti pe Iosafat, regele Iudei, nici nu m-aş uita la tine şi nici nu te-aş vedea!
    15.     Acum însă chemaţi-mi un cântăreţ!" şi dacă a început acesta a cânta, s-a atins mâna Domnului de Elisei
    16.     Şi acesta a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Faceţi în valea aceasta şanţuri.
    17.     Căci aşa zice Domnul: Nu veţi vedea vânt, nici ploaie nu veţi vedea, dar valea aceasta se va umplea de apă, din care veţi bea şi voi şi vitele voastre cele mici şi cele mari.
    18.     Însă acesta este puţin lucru în ochii Domnului. El şi pe Moab îl va da în mâinile voastre;
    19.     Şi veţi bate toate cetăţile cele întărite şi toate cetăţile însemnate, toţi copacii cei mai buni îi veţi tăia şi toate izvoarele de apă le veţi astupa şi toate ogoarele cele mai bune le veţi strica cu pietre".
    20.     Dimineaţa însă, când se înălţa darul de pâine, deodată s-a revărsat apă pe drumul dinspre Edom şi s-a umplut pământul de apă.
    21.     Şi când au auzit Moabiţii că vin regii să se bată cu ei, s-au adunat toţi care erau în stare să poarte arme, ba şi cei mai bătrâni şi au stat da hotar.
    22.     Iar dimineaţa s-au sculat de noapte şi, când a strălucit soarele deasupra apei, Moabiţilor li s-a părut din depărtare că apa aceea este roşie ca sângele.
    23.     Şi au zis: "Acela este sânge. Regii aceia s-au luptat între ei rănindu-se unul pe altul. Acum la pradă, Moabe!"
    24.     Şi au venit ei spre tabăra israelită. Şi s-au sculat Israeliţii şi au început a bate pe Moabiţi şi aceştia au fugit de ai, iar ei i-au urmărit mereu şi au bătut pe Moabiţi.
    25.     Cetăţile lor le-au dărâmat şi în toate ogoarele cele mai bune au aruncat fiecare cu pietre şi le-au umplut cu pietre; toate izvoarele de apă le-au astupat şi toţi copacii cei mai buni i-au tăiat; apoi prăştiaşii au înconjurat Chir-Hareşetul şi l-au luat şi n-au lăsat decât numai pietrele.
    26.     Atunci, văzând regele Moabului că este biruit în război, a luat cu sine şapte sute de oameni, deprinşi la mânuirea sabiei, ca să pătrundă la regele Edomului, dar n-a putut.
    27.     Deci a luat pe fiul său cel întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ardere de tot pe zid. Aceasta a pricinuit o mare mânie asupra Israeliţilor şi s-au dus de la el, întorcându-se în ţara lor.