Pomenirea sfinţilor mucenici Filet Sincliticul, cu soţia lui Lidia şi cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul şi Amfilohiu ducele.

În mijlocul asprelor prigoniri împotriva creştinilor, Filit şi Lidia nu şi-au încetat slujirea zilnică către Dumnezeu, pe Care-l mărturiseau fără să se teamă. Împreună cu cei doi fii ai lor, Teoprepie şi Machedonie, au fost duşi înaintea regelui pentru credinţa lor.

Înţelepciunea lui Filit, care fusese senator, a copleşit sofismele domnitorului. Ultimii care i-au judecat – Ducele Amfilohie şi Cronid Notarul – au părăsit toate încercările de a-i ameninţa şi a-i pedepsi pe Filit şi Lidia. Ei înşişi au ajuns a crede în Hristos, când au văzut cum El necontenit face minuni pe seama mucenicilor. Cu trupurile pline de răni, toţi şase şi-au sufletele lor viteze Domnului, aducându-i rugăciuni de mulţumire.

Toţi cei şase mucenici sunt cinstiţi ca sfinţi. În calendarul slav ei sunt prăznuiţi la 23 martie/5 aprilie.

***

Sfântul Filet şi ceilalţi creştini care au fost împreună cu el au trăit pe vremea împăratului Adrian. Ei se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus înaintea împăratului. Iar împăratul neputând să se împotrivească înţelepciunii mucenicului, l-a dat pe mâna unuia dintre slujitorii apropiaţi ai lui, care legându-l de un stâlp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat în închisoare. În timp ce era dus la închisoare s-a alăturat lui şi soţia lui Lidia şi primii trei fii ai lui, dintre care Cronid îndeplinea slujba de comentarisiu. În noaptea care a urmat, în timp ce ei cântau în închisoare, un înger li s-a arătat lor şi i-a îmbărbătat spre pătimirea până la sfârşit. Dimineaţa, mucenicii fiind aduşi înaintea împăratului, îndată au fost aruncaţi în nişte vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu răşină. Dar îndată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce şi care se găsea până atunci în preajma împăratului, văzând minunea aceasta, a intrat şi el într-unul din vasele cu untdelemn încins, zicând: "Doamne, Dumnezeu creştinilor, ajută-mi!" Împăratul văzând acestea, a plecat de la Roma şi s-a dus la Iliric, plin de ameninţare şi de mânie. Şi plecând, a dat poruncă să se ardă timp de şapte zile vasele cele cu untdelemn şi cu răşină, după care să fie vârâţi din nou în ele. Dar porunca împăratului aducându-se la îndeplinire, sfinţii au rămas nevătămaţi. Întorcându-se din călătoria lui şi aflând de toate acestea împăratul s-a simţit ruşinat, iar sfinţii după trecere de câtva vreme, pe care au petrecut-o în rugăciune, s-au săvârşit din viaţă.