Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul din Constantinopol, apărător al Ortodoxiei în fața monotelismului și mare părinte bisericesc (+662) Sfântul Mucenic Neofit din Niceea Bitiniei, care s-a săvârșit prin sabie în vremea împăratului Dioclețian (IV) Sfânta Muceniță Agnia fecioara din Roma, care era bogată și de neam slăvit (+304) Sfinții Mucenici: Evghenie, Valerian, Candid şi Achila din Trapezunt, care s-au săvârșit prin sabie în vremea împăratului Maximian (+292) Sfântul Cuvios Maxim Grecul, care s-a săvârșit cu pace la Tver în Rusia în anul 1556 Icoana Maicii Domnului Paramythía (Mângâietoarea) de la Vatopedu Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Înjunghiata” de la Vatoped
Stil vechi
21 Ianuarie

Sâmbătă

Stil nou
3 Februarie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul din Constantinopol, apărător al Ortodoxiei în fața monotelismului și mare părinte bisericesc (+662). Sfântul Mucenic Neofit din Niceea Bitiniei, care s-a săvârșit prin sabie în vremea împăratului Dioclețian (IV). Sfânta Muceniță Agnia fecioara din Roma, care era bogată și de neam slăvit (+304). Sfinții 4 Mucenici din Tir, care s-au săvârşit prin sabie. Sfinții Mucenici: Evghenie, Valerian, Candid şi Achila din Trapezunt, care s-au săvârșit prin sabie în vremea împăratului Maximian (+292). Sfântul Cuvios Maxim Grecul, care s-a săvârșit cu pace la Tver în Rusia în anul 1556. Sfântul Ierarh Zosima (Zosim), episcopul Siracuzei Siciliei din Italia (+662). Sfântul Mucenic Anastasie Romanul din Constantinopol, ucenicul și însoțitorul Sfântului Maxim Mărturisitorul (+662). Sfânta Florentina din Niceea Bitiniei, care a fost mama Sfântului Mucenic Neofit. Sfântul Mucenic Patroclu. Sfântul Ierarh Fructuosus din Toledo în Spania. Sfânta Cuvioasă Irina. Sfântul Cuvios Lawdog din Țara Galilor. Sfântul Cuvios Neofit, îngrijitorul Mănăstirii Vatopedu din Sfântul Munte Athos. Sfânta Muceniță Emerentiana din Roma (+306). Sfântul Ierarh Epifanie, episcop de Pavia în Italia (+496). Sfântul Sfințit Nou Mucenic din Rusia: preotul Ilie (Berezovskii), care a pătimit în timpul regimului comunist (+1938). Sfântul Cuvios Timon din Nadeyen şi Kostroma în Rusia (+1840). Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Înjunghiata” de la Vatoped . Icoana Maicii Domnului Paramythía (Mângâietoarea) de la Vatopedu.
File pateric

Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând : Doamne, îndreptează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui ? Şi i-a venit glas zicându-i : Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui.

Acesta, după ce s-a dus la viaţa călugărească, iarăşi s-a rugat, zicând acelaşi cuvânt. Și a auzit glas zicându-i : Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii!

Se zicea pentru dânsul, că precum nimeni din palat nu purta mai bune haine decât dânsul cât era în palat, aşa nici în viaţa călugărească nimeni nu purta mai proaste decât dânsul.

Întrebând avva Arsenie oarecand pe un bătrân egiptean pentru gândurile sale, altul văzându-l pe el, a zis : avvo Arsenie, cum atâta învăţătură latinească şi elinească având, întrebi pe acest ţăran pentru gândurile tale ? Iar el a zis către dânsul : învăţătura latinească o am eu cu adevărat, dar alfabetul acestui ţăran înca nu l-am învăţat.

A venit odată fericitul Teofil arhiepiscopul cu un boier oarecare la avva Arsenie şi l-a rugat pe acest bătrân să audă de la el vreun cuvânt. Iar bătrânul, tăcând puţintel, a răspuns către dânsul : dar dacă voi spune un cuvânt, îl veţi păzi ? Iar ei au făgăduit că-l vor păzi. Şi le-a zis lor bătrânul : oriunde veţi auzi că este Arsenie, să nu va apropiaţi.

Un frate a rugat pe avva Arsenie ca să audă cuvânt de la el. Şi i-a zis lui bătrânul : pe cât îţi este cu putinţă, nevoieşte-te, ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie după Dumnezeu şi să biruiască patimile cele dinafară.

Zis-a iarăşi : de vom căuta pe Dumnezeu, Se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi.

Zis-a avva Marcu către avva Arsenie : pentru ce fugi de noi ? Zis-a lui bătrânul : Dumnezeu ştie, că vă iubesc pe voi, dar nu pot să fiu şi cu oamenii şi cu Dumnezeu. Cele de sus, mii şi milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot să las pe Dumnezeu şi să vin întru petrecere cu oamenii.

Spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, că toată noaptea petrecea priveghind şi când voia să doarmă dimineaţa pentru nevoia firii, zicea somnului : vino, rob rău; şi aţipea puţin, şezând şi îndată se scula.

Spunea avva Daniil : atâţia ani a petrecut cu noi şi numai o măsură de grâu îi făceam lui pe an şi când mergeam la el mâncam din acel grâu.

Pilda zilei

Sa fii iubit de Dumnezeu

Un bătrân monah, drag sufletului meu, odată fiind întrebat de ce lăcrimează și suspină pentru sufletele triste, care își lasă durerile pe umerii lui și poate nu se vor mai întoarce niciodată ?
Iar bătrânul, ștergându-și cu mâneca dârele mari de pe obrajii uzi i-a spus având chipul luminos:
„Dacă-l plâng nu-mi mai este străin îmi este ca un frate. Hotărârea o iau lacrimile mele...“
"...toate le putem cunoaște, toate le putem învăța. Numai din suferință nu vrem să învățăm ceva!
Credem că știm ce e suferința, că nu mai putem avea surprize, că am mers până la capăt. Da de unde ! Suferința e veșnic nouă, mereu variabilă, orișicând proaspătă.
Însă cred că totul nu e să învingi, totul e să lupți până la capăt; aici e mângâierea, aici e cununa, aici e jertfa.
Să fii iubit de Dumnezeu și să iubești pe Dumnezeu înseamnă a suferi...
„Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.“(Matei 5,4). Hristos e cel mai intim cu noi, mai intim decât noi înșine. Eu nu mă cunosc la fel de bine cum mă cunoaște El și nu țin la mine așa cum ține El.
Hristos Dumnezeu vrea ce e mai bine pentru noi. Nici noi nu vrem atât bine, cât bine ne vrea El.
Dacă noi vedem doar aici și acum, Domnul vede în perspectivă, știe ce voi face în viitor, vede și cunoaște ceea ce eu nu pot pătrunde.
Și ce este interesant că nu ne dă mai mult decât putem duce.
Hristos e cel mai bun prieten al nostru și ar trebui să vorbim cu El ori de câte ori simțim, liber, deschis și sincer.
Nimeni nu poate cât poate Hristos și nimeni nu mă poate duce de mână așa cum o face El.
Să fim întru Hristos înseamnă să devenim una cu El într-o comuniune unde trăirea depășește cuvintele și totul se petrece într-un grai al inimii.
Hristos este atât de prezent în viața noastră încât sunt convins că fiecare dintre noi de multe ori i-am simțit răsuflarea în ceafă...
Dumnezeu, Tatăl nostru Cel din ceruri, ne iubește mult iar noi trebuie să învățăm ce înseamnă cuvintele „Facă-se Voia Ta“ cea sfântă și nu pofta mea cea egoistă.
Dumnezeu are pedagogia Lui pe care nu o putem înțelege.
El le așază pe toate atât de minunat și armonios încât chiar trăiești din plin sentimentul minunii, numai că noi nu avem răbdare.
De ce nu înțelegi oare suflete că dacă Dumnezeu te pierde pe tine, nici îngerii nu-i sunt consolare ?!
Biserica nu e tribunal, ci este prilej de întâlnire și de mângâiere cu Hristos.
E răspunsul nostru la invitația lui Hristos care zice „Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!“ (Marcu 6, 50) ; „Nu te teme. Crede numai.“ (Marcu 5, 36)
Ridicați-vă din păcat și nu vă mai temeți „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28, 20)
E bucurie, e trăire, e binecuvântarea de a simți gustul dulce al iertării.
Numai păcătoșii pot gusta creștinismul în toată plinătatea lui, căci nu este nici un păcat care să stea împotriva iubirii lui Dumnezeu.
Căci contrariul păcatului nu e virtutea, ci contrariul păcatului e libertatea. A fi liber pentru Hristos.
Ca să revin la suferință îmi dau seama că nu suntem aproapele nimănui.
Ni-l facem pe un altul aproapele nostru, făcându-ne aproapele său printr-o faptă, printr-un gând de rugăciune sau un cuvânt bun ce ne poate aduce Raiul, aidoma tâlharului de pe cruce.
Să ne doară durerea celui de lângă noi și să ne bucure bucuria lui și așa vom împlini porunca lui Hristos căci „dacă l-am câștigat pe fratele meu, l-am câștigat pe Dumnezeu”

 

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de sâmbătă

Doamne lisuse Hristoase, Judecătorul meu Prea drept! Cunosc că păcatele mele sânt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca sa mă bucur de Faţa Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiţi servitori ai lui Dumnezeu! Nu încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviinţă. Nu încetaţi a vă ruga, pentru că prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare, săracii ajutorul, întristaţii mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire, şi toţi împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, în mărirea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci.

Amin.

Biblia intr-un an

Levitic 15-17

Capitolul 15
1.     Şi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron, zicând:
2.     "Grăiţi fiilor lui Israel şi le spuneţi: Dacă un bărbat va avea curgere din trupul său, pentru curgerea lui este necurat,
4.     Tot patul, pe care doarme cel ce are curgere, este necurat; tot lucrul, pe care va şedea cel ce are curgere, este necurat.
5.     Şi legea necurăţiei lui este aceasta: Ori de se face curgere din trupul lui, ori de este împiedicată curgerea în trupul lui, el este necurat.
5.     Omul, care se va atinge de patul lui, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi va fi necurat până seara.
6.     Cel ce va şedea pe vreun lucru, pe care a şezut cel ce are curgere, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi va fi necurat până seara.
7.     Cel ce se va atinge de trupul celui ce are curgere să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara.
8.     Dacă cel ce are curgere va scuipa pe unul curat, acesta să-şi spele hainele, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara.
9.     Toată şaua, pe care va călări cel ce are curgere, necurată va fi până seara.
10.     Tot cel ce se atinge de câte au fost sub acela va fi necurat până seara, iar cel ce va ridica acestea să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara.
11.     Acela, de care se va atinge cel ce are curgere, fără să-şi fi spălat mâinile cu apă, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi va fi necurat până seara.
12.     Vasul de lut, de care s-a atins cel ce are curgere, să se spargă şi tot vasul de lemn să se spele cu apă şi va fi curat.
13.     Iar când cel ce are curgere se va curăţi de curgerea sa să numere şapte zile pentru curăţirea sa, să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă de izvor şi va fi curat.
14.     Apoi în ziua a opta să-şi ia două turturele sau doi pui de porumbel, să vină înaintea feţei Domnului, la uşa cortului adunării şi să le dea preotului;
15.     Iar preotul să aducă din ele: una jertfă pentru păcat şi una ardere de tot; şi să-l cureţe preotul înaintea Domnului de curgerea lui.
16.     Dacă un om va avea din întâmplare curgerea seminţei, acela să-şi spele cu apă tot trupul său şi va fi necurat până seara.
17.     Orice haină şi orice piele, pe care va cădea sămânţa, să se spele cu apă şi necurată va fi până seara.
18.     Dacă bărbatul se va culca cu femeia şi va avea el curgerea seminţei, să se spele amândoi cu apă şi necuraţi să fie până seara.
19.     De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa. Tot cel ce se va atinge de ea, necurat va fi până seara.
20.     Tot lucrul pe care se va culca ea în timpul necurăţiei va fi necurat şi tot lucrul pe care va şedea va fi necurat.
21.     Tot cel ce se va atinge de patul ei să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara.
22.     Tot cel ce se va atinge de vreun lucru, pe care a şezut ea, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara.
23.     Iar de se va atinge cineva de ceva din patul ei sau de lucrul pe care a şezut ea, acela necurat va fi până seara.
24.     De va dormi ea cu bărbatul, necurăţia ei va fi şi pe el şi necurat va fi el şapte zile, iar tot patul, în care va dormi, necurat va fi.
25.     Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei.
26.     Tot patul, în care va dormi în timpul curgerii ei, va fi necurat, cum e patul şi în timpul regulii ei, şi tot lucrul pe care va şedea ea va fi necurat, cum e necurat în timpul regulii ei.
27.     Tot cel ce se va atinge de acel lucru va fi necurat: să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi va fi necurat până seara.
28.     Iar când se va izbăvi ea de curgerea sa, să se cureţe şapte zile şi după aceea va fi curată.
29.     În ziua a opta să-şi ia două turturele sau doi pui de porumbei şi să-i aducă preotului, la uşa cortului adunării
30.     Iar preotul va aduce una din păsări jertfă pentru păcat şi pe cealaltă ardere de tot; şi s-o cureţe preotul înaintea Domnului de curgerea ei cea necurată.
31.     Aşa să feriţi pe fiii lui Israel de necurăţenia lor, ca să nu moară ei în necurăţenia lor, spurcându-Mi locaşul Meu cel din mijlocul vostru.
32.     Aceasta este rânduiala pentru cel ce are curgere şi pentru cel ce i se va întâmpla pierderea seminţei, care-l face necurat,
33.     Şi pentru ceea ce suferă de regula sa şi pentru cei ce au curgere, bărbat sau femeie, şi pentru bărbatul ce doarme cu femeie necurată". 

Capitolul 16
1.     După moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit când au adus foc străin înaintea feţei Domnului, a grăit Domnul cu Moise;
2.     Şi a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând în locaşul sfânt de după perdea, înaintea curăţitorului celui de pe chivotul legii, ca să nu moară, că deasupra capacului Mă voi arăta în nor.
3.     Iată rânduiala după care trebuie să intre Aaron în locaşul sfânt: cu un viţel, jertfă pentru păcat, şi cu un berbec pentru ardere de tot.
4.     Să se îmbrace cu hitonul de în sfinţit, să aibă pe trupul lui pantaloni de în, să fie încins cu brâu de în şi să-şi ia şi chidar de în: acestea sunt veşmintele sfinţite; dar să-şi spele tot trupul său cu apă şi numai aşa să se îmbrace cu ele.
5.     Iar de la obştea fiilor lui Israel să ia din turma lor doi ţapi de jertfă pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot.
6.     Să aducă Aaron. pentru sine viţelul de jertfă pentru păcat, ca să se cureţe pe sine şi casa sa.
7.     Apoi să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea feţei Domnului la uşa cortului adunării.
8.     Şi să arunce Aaron sorţi asupra celor doi ţapi: un sorţ pentru al Domnului şi un sorţ pentru al lui Azazel.
9.     După aceea să ia Aaron ţapul, asupra căruia a căzut sorţul Domnului, şi să-l aducă jertfă pentru păcat,
10.     Iar ţapul asupra căruia a căzut sorţul pentru Azazel să-l pună viu înaintea Domnului, ca să săvârşească asupra lui curăţirea şi să-i dea drumul în pustie pentru ispăşire, ca să ducă acela cu sine nelegiuirile lor în pământ neumblat.
11.     Apoi să aducă Aaron viţelul de jertfă pentru păcatele sale, ca să se cureţe pe sine şi casa sa şi să junghie viţelul jertfă pentru păcatele sale;
12.     Să ia cărbuni aprinşi de pe jertfelnicul cel dinaintea Domnului, o cădelniţă plină, şi aromate pisate mărunt pentru tămâiere două mâini pline, şi să le ducă înăuntru, după perdea;
13.     Să pună aromatele pe focul din cădelniţă înaintea felei Domnului, astfel ca norul de fum să acopere capacul cel de pe chivotul legii, ca să nu moară Aaron.
14.     Să ia şi din sângele viţelului şi să stropească cu degetul său spre răsărit peste capac; şi înaintea capacului să stropească de şapte ori sânge cu degetul său.
15.     După aceea să junghie înaintea Domnului ţapul de jertfă pentru păcatele poporului, să ducă sângele lui înăuntru, după perdea, şi să facă cu sângele acela ce a făcut şi cu sângele viţelului, stropind cu el pe capac şi înaintea capacului.
16.     Aşa va curăţi locaşul sfânt de necurăţia fiilor lui Israel, de nelegiuirile lor şi de toate păcatele lor. Aşa să facă el cu cortul adunării, care se află la ei, în mijlocul necurăţeniilor lor.
17.     Nici un om să nu fie în cortul adunării, când va intra el să cureţe locaşul sfânt şi până va ieşi. Aşa se va curăţi el pe sine şi casa sa şi toată obştea fiilor lui Israel.
18.     Apoi va ieşi la jertfelnicul cel dinaintea Domnului şi-l va curăţi, luând din sângele viţelului şi din sângele ţapului şi punând pe coarnele jertfelnicului de jur împrejur,
19.     Şi, stropindu-l cu sânge, cu degetul său de şapte ori, îl va curăţi de necurăţeniile fiilor lui Israel şi-l va sfinţi.
20.     Iar după ce va sfârşi de curăţat locaşul sfânt, cortul adunării şi jertfelnicul, şi curăţind şi pe preoţi, va aduce ţapul cel viu,
21.     Îşi va pune Aaron mâinile sale pe capul ţapului celui viu şi va mărturisi asupra lui toate nelegiuirile fiilor lui Israel, toate nedreptăţile lor şi toate păcatele lor; şi, punându-le pe acestea pe capul ţapului, îl va trimite cu un om anumit în pustie.
22.     Şi va duce ţapul cu sine toate nelegiuirile lor în pământ neumblat şi omul va da drumul ţapului în pustie.
23.     După aceea va intra Aaron în cortul adunării şi se va dezbrăca de hainele cele de în, cu care se îmbrăcase la intrarea în locul cel sfânt, şi le va lăsa acolo;
24.     Îşi va spăla trupul său cu apă în locul cel sfânt, se va îmbrăca cu hainele sale şi, ieşind, va săvârşi arderea de tot pentru sine şi arderea de tot pentru popor, şi se va curăţi astfel pe sine, casa sa, poporul şi pe preoţi.
25.     Iar grăsimea jertfei pentru păcat o va arde pe jertfelnic.
26.     Cel ce a dat drumul în pustie ţapului de ispăşire să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi atunci să intre în tabără.
27.     Iar viţelul de jertfă pentru păcat Şi ţapul de jertfă pentru păcat al căror sânge a fost adus înăuntru pentru curăţirea locaşului sfânt, să se scoată afară din tabără şi să se ardă în foc pielea lor, carnea lor şi necurăţenia lor.
28.     Cel ce le va arde să-şi spele hainele, să-şi spele trupul său cu apă şi numai după aceea să intre în tabără.
29.     Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi,
30.     Căci în ziua aceasta vi se face curăţire, ca să fiţi curaţi de toate păcatele voastre, înaintea Domnului, şi curaţi veţi fi.
31.     Aceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi şi să smeriţi sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veşnică.
32.     De curăţit însă să vă cureţe preotul care este uns ca să slujească în locul tatălui său.
33.     Să se îmbrace el cu veşmintele cele de în şi cu veşmintele sfinte; şi va curăţi sfânta sfintelor, cortul adunării, va curăţi jertfelnicul şi pe preoţi şi va curăţi şi toată obştea poporului.
34.     Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: o dată în an să curăţiţi pe fiii lui Israel de păcatele lor". Şi Aaron a făcut aşa cum poruncise Domnul lui Moise. 

 


Capitolul 17
1.     Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
2.     "Vorbeşte lui Aaron, fiilor lui şi tuturor fiilor lui Israel şi zi către ei: Iată ce porunceşte Domnul:
3.     Orice om dintre fiii lui Israel sau dintre străinii ce s-au lipit de voi, care va junghia bou, sau oaie, sau capră, în tabără, sau care va junghia afară din tabără,
4.     Şi nu le va înfăţişa la uşa cortului adunării, ca să le aducă ardere de tot sau jertfă de izbăvire, plăcută Domnului, cu miros de bună mireasmă; sau care le va junghia afară din tabără şi la uşa cortului adunării nu le va aduce, ca să le facă jertfă Domnului, înaintea locaşului Domnului, omului aceluia i se va cere sângele, că a vărsat sânge şi se va stârpi sufletul acela din poporul său;
5.     Pentru ca fiii lui Israel să-şi aducă jertfele lor, câte le junghie ei în câmp, şi să le înfăţişeze Domnului la uşa cortului adunării, la preot, şi să le facă Domnului jertfă de mântuire.
6.     Şi va stropi preotul cu sânge jertfelnicul împrejur, înaintea Domnului, la uşa cortului adunării, iar grăsimea o va arde spre miros de bună mireasmă Domnului,
7.     Ca să nu-şi mai aducă ei jertfele lor la idolii după care umblă desfrânând. Aceasta să fie pentru ei aşezământ veşnic în neamul lor.
8.     Să le spui de asemenea: Dacă un om dintre fiii lui Israel sau dintre fiii străinilor care locuiesc între ei va face ardere de tot sau jertfă
9.     Şi nu o va aduce la uşa cortului adunării, ca să o aducă jertfă înaintea Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său.
10.     Dacă un om dintre fiii lui Israel şi dintre străinii care trăiesc între voi va mânca orice fel de sânge, Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva sufletului celui ce va mânca sânge şi-l voi stârpi din poporul său,
11.     Pentru că viaţa a tot trupul este în sânge şi pe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca să vă curăţiri sufletele voastre, că sângele acesta curăţeşte sufletul.
12.     De aceea am şi zis fiilor lui Israel: Nimeni din voi să nu mănânce sânge şi nici străinul, care locuieşte la voi, să nu mănânce sânge.
13.     Oricine dintre fiii lui Israel şi dintre străinii ce locuiesc la voi va vâna fiară sau pasăre, care se mănâncă, acela să scurgă sângele ei şi să-l acopere cu pământ, căci viaţa oricărui trup este în sângele lui.
14.     De aceea am zis fiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici unui trup, pentru că viaţa oricărui trup este în sângele lui: tot cel ce-l va mânca se va stârpi,
15.     Şi tot cel ce va mânca mortăciune sau sfâşiat de fiară, acela, fie băştinaş sau străin, să-şi spele hainele, să se spele cu apă şi necurat va fi până seara, iar apoi va fi curat;
16.     Iar de nu-şi va spăla hainele sale şi nu-şi va spăla trupul său, va purta asupra sa vina sa".