Această icoană a Maicii Domnului este o frescă din secolul al XIV-lea care s-a aflat pe zidul exterior al bisericii mari a mânăstirii Vatopedi. După săvârşirea minunii din 21 ianuarie 807, când a salvat obştea şi mănăstirea de la pieire, icoana a fost strămutată în stânga katholikonului, într-un paraclis închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

 În Sfântul Munte este o rânduială: cheile de la poarta mănăstirii se aşează la icoana Maicii Domnului, arătând astfel purtarea de grijă şi egumenia Maicii Domnului în mănăstirile aghiorite; poarta mănăstirilor aghiorite se deschide la răsăritul soarelui şi se închide la apus, când portarul dă cheile stareţului, iar stareţul le aşează la icoana Maicii Domnului.

La 21 ianuarie 1320, când unul din stareţii mănăstirii, după tradiţie, Stareţul Ghenadie, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i: „Astăzi nu deschideţi porţile mănăstirii pentru că vor năvăli piraţii!” Şi, în clipa în care Maica Domnului vorbea stareţului, prinde viaţă şi Pruncul ce-L ţinea în braţe, care Îşi întinde mâna, ducând-o la gura Maicii Domnului, şi spunându-i: „Nu, Maica Mea, nu-i înştiinţa pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!” Dar Maica Domnului, cu îndrăzneala ei de mamă către Fiul său, nu face ascultare, ci coboară mânuţa lui Hristos de la gura ei, repetând pentru a doua şi a treia oară egumenului acea avertizare.

Monahii alergară îndată spre ziduri, de unde era lesne de văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților. De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale feței Dumnezeiescului Prunc și ale Maicii Sale.

După intervenţia minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mânăstirii, icoana a fost strămutată în stânga bisericii centrale, într-un paraclis închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Frumoasa îmbrăcăminte de argint a icoanei a fost realizată la mănăstirea Golia din Iaşi, pe cheltuiala unor boieri locali.

De la săvârşirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela din faţa icoanei. Sfânta Liturghie se slujeşte în fiecare vineri în bisericuţa Paramythíei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic.

Într-una din vizitele sale în România, părintele Efrem, stareţul mănăstirii Vatopedi, spunea: „…vin la noi tot felul de oameni de ştiinţă, arheologi şi specialişti în pictura bizantină ne spun că expresia aceasta a icoanei este cu neputinţă a fi zugrăvită întocmai de mâna omenească, deoarece există o contradicţie: Hristos cel aspru pe de o parte şi dulceaţa expresiei Născătoarei de Dumnezeu pe de altă parte.” După cum mărturisesc şi pelerinii veniţi la mânăstire, dumnezeiasca dulceaţă a chipului Preacuratei Fecioare odihneşte şi mângâie sufletul omenesc.

La noi în ţară, la mănăstirea Lupşa din judeţul Alba, există o copie în mărime naturală a icoanei Maicii Domnului Mângăietoarea.

Un fapt mai puţin cunoscut a avut loc în primăvara anului 2013. După ce a câştigat medalia de bronz la Olimpiada de la Londra, judokanul grec Ilías Iliádis a vizitat Mănăstirea Vatopedi, întâlnindu-se cu Egumenul Mănăstirii, Gheronda Efrem, și a donat Mănăstirii medalia de bronz câștigată la olimpiadă, pentru a fi așezată între celelalte podoabe afierosite Maicii Domnului Paramythía.