Sfântul Cuvios Antonie, egumen la Leoknov-Novgorod în Rusia (+1611) Sfântul Prooroc Osea (820 î.Hr.) Sfântul Cuvios Mucenic Andrei Criteanul (din Creta), care a pătimit pentru sfintele icoane în vremea împăratului Constantin al V-lea Copronim (+767) Sfinţii Mucenici și fraţi buni: Cosma şi Damian, doctori fără de arginţi din Arabia, dimpreună cu alţi 3 Mucenici: Leontie, Antim şi Euprepie, care s-au săvârșit fiind răstigniți pe cruce și tăiați cu sabia în vremea împăratului Dioclețian (IV) Icoana Maicii Domnului „Întru naștere fecioria ai păzit” Pomenirea aducerii moaștelor Sfântului şi Dreptului Lazăr, prietenul Mântuitorului, Episcop de Chitia, din insula Cipru la Constantinopol în anul 898 Icoana Maicii Domnului
Stil vechi
17 Octombrie

Miercuri

Stil nou
30 Octombrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Dezlegare la ulei
Sfântul Prooroc Osea (820 î.Hr.). Sfântul Cuvios Mucenic Andrei Criteanul (din Creta), care a pătimit pentru sfintele icoane în vremea împăratului Constantin al V-lea Copronim (+767). Sfinţii Mucenici și fraţi buni: Cosma şi Damian, doctori fără de arginţi din Arabia, dimpreună cu alţi 3 Mucenici: Leontie, Antim şi Euprepie, care s-au săvârșit fiind răstigniți pe cruce și tăiați cu sabia în vremea împăratului Dioclețian (IV). Pomenirea aducerii moaștelor Sfântului şi Dreptului Lazăr, prietenul Mântuitorului, Episcop de Chitia, din insula Cipru la Constantinopol în anul 898. Sfântul Cuvios Antonie, egumen la Leoknov-Novgorod în Rusia (+1611). Sfântul Rulie, misionar în Scoţia (IV). Sfântul Mucenic Cosma din Georgia. Sfintele Muceniţe: Isidora şi Neofitia. Sfinții Mucenici: Luchian şi Terentie şi a Sfintelor Muceniţe: Antigona, Nicomidia şi Teofana. Sfântul Clement, preot din Lombardia în Italia (+400). Sfânta Cuvioasă Muceniță Suzana, împărăteasa Georgiei (+475). Sfântul Ierarh Victor, episcop de Capua în Italia (+554). Sfântul Ierarh Zenon, episcop de Benevento în Italia (+585). Sfântul Ierarh Florenție, episcop de Orange în Franţa (VI). Sfinții Mucenici: Ethelred şi Ethelbert, prinţi de Kent în Anglia (+640). Sfântul Ierarh Nothelm, arhiepiscop de Canterbury în Anglia (+739). Sfântul Cuvios Evstratie de la Lavra Sfântului Hariton din Palestina (VIII). Sfântul Sfințit Mucenic Ioachim, patriarhul Antiohiei (+1592). Sfântul Ierarh Iosif, patriarhul Georgiei şi făcătorul de minuni (+1770). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: arhiepiscopii: Alexandru de Nijni-Novgorod și Alexandru de Semipalatinsk (+1937) și preoții: Neofit (Liubimov), Anatolie (Ivanov) și Cuvioșii Mucenici Iachint (Pitatelev) şi Calist (Oparin)(+1918), care au pătimit în timpul regimului comunist. Icoana Maicii Domnului "Izbavitoarea" (Eliberatoarea). Icoana Maicii Domnului „Întru naștere fecioria ai păzit”.
File pateric

Un tânăr a venit la duhovnicul său:
- Părinte, mama m-a trimis în vacantă o lună la mare, să stau la sora mea si la sotul ei. Dar îmi e teamă că, stând atât de multă vreme aproape de ispită, că plaja e plină de fete frumoase, să nu mă tragă vreuna în bratele ei si să îmi pierd fecioria.
- Si ai ce face? Poti pleca în vacantă în altă parte?
- Nu. Mama pleacă în alt oras, la o specializare, si la tata nu mă pot duce, că nu vrea noua lui sotie.
- Atunci du-te la sora ta, dar ai grijă de tine. Si, dacă vei fi ispitit, roagă-te cu credintă: "Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ajută-mă să nu cad în păcat".
Tânărul a tinut cont de sfatul părintelui său. A mers la mare, si Dumnezeu l-a păzit de ispite. Până când, cu câteva zile înainte să se întoarcă acasă, sora mai mică a cumnatului său a venit dimineata la el în cameră îmbrăcată doar într-un halat. Si-a descheiat halatul si s-a apropiat de el. Tânărul a simtit cum pofta îi aprinde trupul, căci i-ar fi plăcut să se culce cu ea, dar i-a venit în minte sfatul părintelui său.
Si a strigat cu voce tare:
- Doamne, nu mă lăsa, pentru rugăciunile Maicii Tale, păzeste-mă de ispită!
Fata s-a simtit jignită:
- A, nu mă vrei, zici că sunt ispită? Bine, urâtule, atunci rămâi singur, îi spuse enervată. Nu îmi trebuie prosti ca tine. Ce să îti spun, ce mare păcat făceam… Esti un pămpălău, eram singuri toată ziua, spuse făcându-i un semn obscen.
Ca să îl scoată din minti îsi dădu jos halatul si iesi din cameră. Spera să îl atâte si mai tare. Dar tânărul plecă repede din casă, la o biserică din apropiere. Vroia să Îi multumească lui Dumnezeu că l-a păzit de ispită.
Când s-a întors, spre seară, fata i-a dat un biletel pe care scria: "Dacă sufli ceva, o să spun că ai încercat să te dai la mine. Mai bine taci".
Tânărul a răsuflat usurat. Dumnezeu îl ajutase să scape cu bine.

Un frate a venit de la Schit la avva Ammun si i-a zis: "Mă trimite părintele meu la slujbă si mă tem de curvie". I-a zis lui bătrânul: "Ori în ce ceas îti va veni ispita, zi asa: "Dumnezeul puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!". Deci în una din zile o fată a încuiat usa după dânsul. Iar el, strigând cu glas mare, a zis: "Dumnezeul puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!". Si îndată s-a aflat pe calea către Schit. (3-34)

Pilda zilei

    Cerul, Pământul şi Lumea

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin: - Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit ? Niciodată nu te-am văzut supărat. - Foarte simplu - a răspuns celălalt. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi. În cele din urmă, privesc în jurul meu, lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta. În felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face.
Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.

“Cine este bun mai bun să se facă
şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e încă în ispite.”

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

 

    Luca 14-17

Capitolul 14
1.     Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau,
2.     Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.
3.     Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu?
4.     Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5.     Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei?
6.     Şi n-au putut să-i răspundă la acestea.
7.     Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:
8.     Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.
9.     Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
10.     Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.
11.     Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
12.     Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.
13.     Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,
14.     Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor.
15.     Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!
16.     Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
17.     Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata.
18.     Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
19.     Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
20.     Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
21.     Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
22.     Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
23.     Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
24.     Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.
25.     Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele:
26.     Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
27.     Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.
28.     Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?
29.     Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,
30.     Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi.
31.     Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32.     Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.
33.     Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.
34.     Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă?
35.     Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.  

Capitolul 15
1.     Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.
2.     Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.
3.     Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:
4.     Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?
5.     Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
6.     Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.
7.     Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.
8.     Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte?
9.     Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem.
10.     Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.
11.     Şi a zis: Un om avea doi fii.
12.     Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
13.     Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
14.     Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15.     Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.
16.     Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.
17.     Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!
18.     Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;
19.     Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
20.     Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
21.     Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.
22.     Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
23.     Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
24.     Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.
25.     Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26.     Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
27.     Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.
28.     Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
29.     Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
30.     Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.
31.     Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
32.     Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.  

Capitolul 16
1.     Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.
2.     Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.
3.     Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
4.     Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
5.     Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu?
6.     Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.
7.     După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
8.     Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
9.     Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.
10.     Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.
11.     Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată?
12.     Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?
13.     Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.
14.     Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc.
15.     Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
16.     Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.
17.     Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.
18.     Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.
19.     Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20.     Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
21.     Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
22.     Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
23.     Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24.     Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25.     Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26.     Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
27.     Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28.     Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29.     Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
30.     Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31.     Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.  

Capitolul 17
1.     Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!
2.     Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici.
3.     Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l.
4.     Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l.
5.     Şi au zis apostolii către Domnul: Sporeşte-ne credinţa.
6.     Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta.
7.     Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din ţarină: Vino îndată şi şezi la masă?
8.     Oare, nu-i va zice: Pregăteşte-mi ca să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi, până ce voi mânca şi voi bea şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu?
9.     Va mulţumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu.
10.     Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.
11.     Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii,
12.     Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe,
13.     Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!
14.     Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit.
15.     Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.
16.     Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean.
17.     Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?
18.     Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam?
19.     Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
20.     Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21.     Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
22.     Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.
23.     Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
24.     Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
25.     Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
26.     Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:
27.     Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.
28.     Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau,
29.     Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi,
30.     La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului.
31.     În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare ca să le ia; de asemenea, cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi.
32.     Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.
33.     Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi.
34.     Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
35.     Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată.
36.     Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va lăsa.
37.     Şi răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.