Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” a fost adusă la Muntele Athos de schimonahul Martinian († 1884), care o primise cu mare evlavie de la pustnicul Teodul.

În anul 1841, locuitorii din Sparta (Grecia) s-au rugat înaintea acestei icoane și au fost izbăviți de invazia lăcustelor. De atunci, icoana a fost numită „Izbăvitoarea” sau „Eliberatoarea” și a început să fie căutată de mulți pelerini.

Dorind să fugă de lume, bătrânul Martinian a luat icoana și s-a retras într-o sihăstrie athonită. Acolo, Maica Domnului i s-a arătat, poruncindu-i să se întoarcă la mănăstire și să nu ascundă icoana de cei aflați în nevoi. Întorcându-se, mulți demonizați și bolnavi au primit vindecare prin rugăciunile rostite înaintea Sfintei Icoane.

După ce schimonahul Martinian a murit († 1884), Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” a rămas în Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos. Egumenul Macarie, a lăsat cu limbă de moarte ca icoana să fie dăruită Mănăstirii Simono-Kananitsk (Noul Athos) din Kaucaz, fapt ce s-a petrecut pe 20 iulie 1889.

În ziua primei prăznuiri a Icoanei Maicii Domnului „Izbăvitoarea”, o furtună a aruncat la țărmul de lângă mănăstire peste o tonă de pește.

Icoana este de tip „Hodighitria”. Fecioara Maria ține Pruncul pe brațul stâng și arată spre El cu mâna dreaptă, iar Pruncul Hristos binecuvântează cu mâna dreaptă.