Pomenirea Sfinților Mucenici și fraţi buni: Cosma şi Damian, doctori fără de arginţi din Arabia, dimpreună cu alţi 3 Mucenici: Leontie, Antim şi Euprepie, care s-au săvârșit fiind răstigniți pe cruce și tăiați cu sabia în vremea împăratului Dioclețian (secolul al IV-lea)

 Există trei sfinte perechi de sfinţi doctori, toate trei alcătuite din sfinţi cu numele Cosma şi Damian. Primii Cosma şi Damian s-au săvîrşit cu pace la întîi noiembrie, cei din al doilea rînd au fost omorîţi cu pietre la Roma la întîi iulie, iar cei din al treilea au fost din Arabia. Despre aceştia din urmă ne este nouă acuma vorbirea. Ei erau de profesie medici, iar cînd au primit Sfintul Botez întru ortodoxa credinţă creştină ei nu au mai vindecat bolnavi decît în Numele lui Hristos lisus. Ei s-au făcut vestiţi pentru vindecările lor preaminunate şi dincolo de orice nădejde. Pentru aceasta îndrăciţii păgîni i-au prins şi i-au tîrît înaintea Guvernatorului Lysias din cetatea Aegea. Cum niciunul dintre aceşti sfinţi fraţi [şi după trup] nu au voit să se lepede de Hristos, ei au fost aruncaţi cu pietre de gît în mare, apoi aruncaţi în foc, dar Domnul Cel Atotputernic i-a mîntuit din amîndouă primejdiile. Îngerul Domnului a venit la ei şi i-a mîntuit. Guvernatorul păgîn a atribuit minunea aceasta aşa-zisei lor puteri vrăjitoreşti, însă ei i-au zis: „Noi vrăjitoria nu o cunoaştem, nici avem nevoie de ea. Noi puterea lui Hristos o avem, carea ne mîntuieşte pre noi şi pre toţi cei care cheamă Preasfint Numele Lui”. Păgînii i-au lovit cu pietre, însă pietrele fugeau de la ei; ei au tras în mucenici cu săgeţi, dar săgeţile se îndoiau, neputîndu-le face nici un rău; la urmă lor li s-au tăiat capetele cu sabia. Împreună cu dînşii au mai luat mucenicia şi sfinţii Leontie, Anthim şi Eutropie, încununîndu-se şi ei cu cununile negrăitei slave. Ei cu toţii au luat mucenicia în vremea lui Diocleţian şi Maximian. La sfintele lor moaşte s-au lucrat multe minuni, aşa precum şi în timpul vieţii lor ei înşişi au făcut.    

***

Viața pe lung a Sfinților Mucenici Cosma și Damian, Leontie, Antim și Euprepie, doctori fără de arginți  

Trei sînt perechile de sfinţi fără de arginţi, cu acelaşi nume Cosma şi Damian, avînd meşteşugul de doctori. Unii au fost fiii Teodotiei, femeia cea dreptcredincioasă, care cu pace au adormit şi au fost aşezaţi la locul Feriman; alţii petreceau în Roma, avînd un dascăl războinic, care cu vicleşug i-a suit în munte ca să adune ierburi şi i-a ucis cu pietre; apoi sînt aceştia a căror pomenire se cinsteşte astăzi. Ei erau din părţile Arabiei şi cunoşteau meşteşugul doctoricesc. Iar după ce au crezut în Hristos, tămăduiau fără plată mulţime de bolnavi, nu cu ierburi, nici cu doctorii, ci cu puterea lui Hristos. Trecînd prin cetăţi şi prin sate, propovăduiau pe Hristos şi în numele Lui dădeau tuturor tămăduiri.

     După ce s-au preamărit prin învăţătura şi prin minunile lor pretutindeni, au fost prinşi de ighemonul din vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximilian, împăraţi păgîni, chinuitorii şi prigonitorii creştinilor. Sfinţii mucenici doctori Cosma şi Damian, fiind duşi în cetatea Ciliciei, au stat înaintea ighemonului Lisie, care i-a întrebat pe ei ce nume au, ce patrie au şi de ce credinţă sînt. Aflîndu-le pe toate, i-a silit să aducă jertfă idolilor. Fiindcă ei nu au vrut şi au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, judecătorul a poruncit mai întîi ca să-i bată fără milă, apoi i-a legat şi i-a aruncat în fundul mării. Iar ei, cu ajutorul puterii dumnezeieşti, au scăpat de la înec, pentru că îngerul Domnului a dezlegat legăturile lor şi i-a scos sănătoşi la uscat.

     Văzînd judecătorul acest lucru, a poruncit să-i aducă la dînsul şi i-a întrebat, zicînd: "Spuneţi-mi mie care sînt acele farmece ale voastre cu care v-aţi mîntuit din mare, pentru că şi eu vreau să urmez învăţăturii voastre". Iar ei au răspuns: "Sîntem creştini şi nici un fel de farmece nu ştim şi nici nu ne trebuiesc acestea, pentru că avem puterea lui Hristos, Care ne izbăveşte pe noi din toate primejdiile şi mîntuieşte tot omul care cheamă numele Lui cel preasfînt". Şi au dus atunci pe sfinţi în temniţă, iar a doua zi, scoţîndu-i, chinuitorul a poruncit ca să-i arunce într-un foc mare. Dar şi din foc au ieşit întregi, căci focul şi-a pierdut puterea sa firească şi nu s-a atins de ei, nici nu i-a vătămat. Mîniindu-se foarte tare, ighemonul a poruncit să-i spînzure şi să-i chinuiască. Slujitorii, după porunca judecătorului, au aruncat cu pietre asupra lor ca să-i ucidă, dar pietrele, sărind de pe trupurile lor ca de pe nişte ziduri, zburau asupra celor ce le aruncau şi pe aceia îi ucideau. După aceasta au aruncat cu săgeţi asupra sfinţilor, dar şi săgeţile, la fel ca şi pietrele, nu au vătămat trupurile lor, ci îi răneau numai pe săgetători.

     La sfîrşit, ighemonul văzîndu-i nebiruiţi pe pătimitori, i-a condamnat la tăiere de sabie. Au fost tăiaţi pentru Hristos Sfinţii fără de arginţi Cosma şi Damian, împreună cu alţi trei credincioşi: Leontie, Antim şi Eutropie şi i-au îngropat împreună. Dar nu numai în viaţa lor, ci şi după moarte li s-a dat lor darul de a face multe minuni, arătîndu-se bolnavilor şi dîndu-le tămăduire. Cu ale căror rugăciuni să cîştigăm şi noi tămăduirea de bolile noastre cele sufleteşti şi trupeşti. Amin.