Sfântul Mucenic Sabin (Savin) Egipteanul care s-a săvârșit prin înecare la Hermopole în timpul împăratului Dioclețian (287) Sfântul Ierarh Serapion, Arhiepiscop de Novgorod (Rusia) (1516) Sfântul Hristodul Taumaturgul Sfântul Cuvios Hristodul din Patmos (1093) Sfântul Mucenic Papa cel din Larande/Licaonia (Asia Mică) (305-311) Sfântul Mucenic Alexandru I, Episcopul Romei, care s-a săvârşit prin foc (119)
Stil vechi
16 Martie

Vineri

Stil nou
29 Martie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Paștelui. Post aspru
Săptămâna a II-a din Postul Mare. Sfântul Mucenic Sabin (Savin) Egipteanul care s-a săvârșit prin înecare la Hermopole în timpul împăratului Dioclețian (287). Sfântul Ierarh Serapion, Arhiepiscop de Novgorod (Rusia) (1516). Sfinții Mucenici Trofim și Tala (Talus), prezbiterii din Laodiceea (apr. 300). Sfântul Cuvios Anin (Aninas) Taumaturgul din Calcedon, monah și făcător de minuni în Siria. Sfântul Mucenic Papa cel din Larande/Licaonia (Asia Mică) (305-311). Sfântul Mucenic Iulian cel din Cilicia (305-311). Sfântul Cuvios Hristodul din Patmos (1093). Sfântul Mucenic Alexandru I, Episcopul Romei, care s-a săvârşit prin foc (119). Sfântul Ioan cel din Mănăstirea Rufianelor. Sfântul Mucenic Roman, cel din Parion (287). Sfinții 10 Mucenici din Fenicia, care s-au săvârşit prin sabie. Sfinții Sfințiți Mucenici din Italia: episcopul Ilarie de Acvileea, diaconul Tațian și binecredincioșii creștini: Dionisie, Felix şi Largus, care au pătimit în timpul împăratului Numerian (284). Sfinții Sfințiți Mucenici: episcopul Valentin de Terracino şi diaconul său, Damian, care au pătimit în Italia (312). Sfântul Ierarh Agapit, episcop de Ravenna în Italia (341). Sfântul Cuvios Finien, stareţ la Swords în Irlanda (560). Sfântului Dentlin, fiul Sfintei Waldetrudis din Belgia (VII). Sfânta Cuvioasă Eusebia, stareța Mănăstirii Hamage din Franţa (VII). Sfântul Cuvios Abban din Kilabban în Irlanda(650). Sfântul Ierarh Megingaud, episcop de Wurzburg în Germania (754). Sfântul Ierarh Grigorie, episcop de Nicopolis, apoi pustnic lângă Orleans în Franța(1000). Sfântul Ierarh Heribert, arhiepiscop de Köln în Germania (1022). Sfinții Cuvioși: Pimen cel nebun pentru Hristos şi Antonie, însoţitorul său, din Georgia (XIII). Sfântul Dimitrie al II-lea Evlaviosul, regele Georgiei, nepotul Sfintei Tamara, regina Georgiei (1289). Sfântul Mucenic Maleahi din Rodos (1500). Sfântul Ierarh Ambrozie Mărturisitorul, patriarhul Georgiei (1927). Sfântul Cuvios Hristodul Taumaturgul, făcătorul de minuni și întemeietorul Mănăstirii Sfântul Ioan Evanghelistul din insula Patmos în Grecia, care s-a săvârșit cu pace în anul 1093..
File pateric

PENTRU AVVA ANTONIE

II

14. Oarecari frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la draci.
Si aveau ei un magar si a murit pe cale.
Deci, dupa ce au venit la batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor : cum a murit magarul pe cale ? Au zis lui : de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor : dracii mi-au aratat.
Si ei au zis lui : noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam ? Si i-a incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt.

15. Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit.
Iar batranul vrand sa-l incredinteze pe el, ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui : pune sageata in arcul tau si intinde. Si a facut asa. Si a zis lui : intinde iarasi. Si a intins. Si iarasi i-a zis : intinde.
Si a zis lui vanatorul : de il voi intinde peste masura, se frange arcul.
Zis-a lui batranul : asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cateodata si cate putin a ne pogora fratilor.
Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus.
Si fratii intarindu-se, au mers la locul lor.


16. A auzit avva Antonie despre un calugar mai tanar, care a facut pe cale un semn ca acesta, adica vazand el pe oarecari batrani calatorind si slabind pe cale, a poruncit unor asini salbatici de au venit si au purtat pe batrani pana cand au ajuns la Antonie. Deci batranii au vestit acestea lui avva Antonie. Si a zis lor : mi se pare ca acest calugar este o corabie plina de bunatati, dar nu stiu de va ajunge la liman. Si dupa oarecare vreme avva Antonie incepe deodata sa planga si sa-si smulga perii si sa se tanguiasca. Ii zic lui ucenicii : de ce plangi, avvo ? Iar batranul a zis : mare stalp al Bisericii a cazut acum. Si zicea despre calugarul cel mai tanar. Ci mergeti, zicea el, pana la dansul si vedeti ceea ce s-a facut. Deci s-au dus ucenicii si l-au aflat pe calugar sezand pe rogojina si plangand pacatul pe care il facuse. Iar el vazand pe ucenicii batranului, le-a zis : ziceti batranului ca sa roage pe Dumnezeu sa-mi dea numai zece zile si nadajduiesc ca voi da raspuns, adica ma voi pocai. Si dupa cinci zile a murit.

17. Un calugar a fost laudat de frati, catre avva Antonie. Iar el, cand a mers la dansul, l-a ispitit de sufera necinste, si, aflandu-l ca nu sufera, i-a zis lui : esti asemenea unui oras, care dinainte este impodobit, iar dinapoi se jefuieste de talhari.

18. Un frate a zis lui avva Antonie : Roaga-te pentru mine ! Zis-a lui batranul : nici eu nu te miluiesc, ,nici Dumnezeu, daca tu insuti nu te vei sili si nu te vei ruga lui Dumnezeu.

19. Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul ( Antonie ) sa-i cerceteze pe ei, a pus inainte un cuvant din Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care este cuvantul acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia : inca n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum zici ca este cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu.

20. Oarecari frati s-au dus de la Schit ( 1 ) la avva Antonie si intrand intr-o corabie sa mearga la el, au aflat pe un batran care si el voia sa mearga acolo, dar nu-l cunosteau fratii. Si sezand acela in corabie, graiau cuvinte de ale parintilor si din Scripturi si iarasi pentru lucrul mainilor lor. Iar batranul tacea. Si venind ei la vad, s-a aflat ca si batranul merge la avva Antonie. Si dupa ce au venit la avva, le-a zis lor ( Antonie ) : buna tovarasie ati avut pe batranul acesta. A zis si batranului : buni frati ai aflat cu tine, avvo. Zis-a batranul : buni sunt, cu adevarat, dar ograda ( curtea ) lor n-are usa si cel ce voieste, intra in grajd si dezleaga asinul. Iar acestea zicea, insemnand, ca cele ce vin la gura, acelea graiesc.
______________________
( 1 ) Aici, prin cuvantul Schit trebuie sa se inteleaga pustia schitica sau ascetica din Egipt, iar nu vreo manastire.

21. S-au dus oarecari frati la avva Antonie si i-au zis lui : spune-ne noua cuvant, cum sa ne mantuim ? Zis-a lor batranul : ati auzit Scriptura ? Bine va este voua. Iar ei au zis : voim sa auzim si de la tine, parinte. Si a zis lor batranul : zice Evanghelia : de te va lovi cineva peste fata cea dreapta a obrazului, intoarce-i lui si pe cealalta. Zis-au lui : nu putem face aceasta. Zis-a lor batranul : de nu puteti intoarce si pe cealalta, macar pe aceea una s-o suferiti. Zis-au lui : nici aceasta nu putem. Zis-a batranul : daca nici aceasta nu puteti, nu dati in locul aceluia ce ati luat. Si au zis ei : nici aceasta nu putem. Deci, zis-a batranul, ucenicului sau : fa-le putina fiertura caci sunt neputinciosi. Daca aceasta nu puteti si aceea nu voiti, ce sa va fac voua ? De rugaciuni este trebuinta.

22. Un frate, dupa ce s-a lepadat de lume si a impartit averile sale saracilor, tinand putine pentru sine, a mers la avva Antonie. Si de aceasta instiintandu-se batranul, a zis lui : de voiesti sa te faci calugar, mergi in satul acela si cumpara carne, si pune-o imprejurul trupului tau gol si asa vino aici. Si facand fratele asa, cainii si pasarile ii rupeau trupul lui. Si venind el la batarnul, il intreba, de a facut cum l-a sfatuit. Iar acela, aratandu-i trupul lui rupt, sfantul Antonie i-a zis : cei ce se leapada de lume si voiesc sa aiba bani, asa fiind luptati de draci, se rup.

23. Unui frate odata i s-a intamplat ispita in chinovia lui avva Ilie si gonit fiind de acolo, s-a dus in munte la avva Antonie si ramanand fratele la dansul, l-a trimis la chinovie, de unde venise. Iar cei din chinovie vazandu-l, iarasi l-au gonit. Iar el s-a intors la avva Antonie, zicand : n-au voit sa ma primeasca, parinte. Deci l-a trimis batranul inapoi, zicand : o corabie s-a spart in mijlocul noianului si a prapadit povara si cu osteneala a scapat la uscat. Iar voi cele scapate la uscat voiti sa le inecati. Iar ei auzind ca avva Antonie l-a trimis, indata l-a primit.

24. A zis avva Antonie : socotesc ca trupul are miscare fireasca amestecata cu el, dar nu lucreaza de nu va voi sufletul, ci numai insemneaza in trup nepatimasa miscare. Este inca si alta miscare ce sta intru a hrani si a ingrasa trupul cu mancari si cu bauturi, din care fierbinteala sangelui zadaraste trupul spre lucrare. Pentru aceasta si zice Apostolul : nu va imbatati cu vin intru care este curvia. ( 1 ) Si iarasi Domnul in Evanghelie, poruncindu-le ucenicilor, zicea : luati aminte sa nu se ingreuieze inimile voastre cu satiul mancarii si cu betia. ( 2 ) Este inca si alta miscare la cei ce se nevoiesc, care se face din vrajmasia si zavistia dracilor. Pentru aceasta trebuie a sti, ca trei sunt miscarile trupesti : una fireasca, alta din neluarea aminte a hranei si a treia de la draci.
______________________
( 1 ) Efeseni V, 18( 2 ) Luca XXII, 34

25. A zis iarasi, ca Dumnezeu nu sloboade razboaiele peste neamul acesta ca peste cel vechi, caci stie ca sunt slabi si nu pot suferi.

26. Lui avva Antonie i s-a descoperit in pustie, ca in cetate este oarecine asemenea lui, doctor cu stiinta, care din prisosinta lui da celor ce au trebuinta si in toate zilele canta " Sfinte Dumnezeule " cu ingerii.

27. A zis iarasi : va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.

28. Oarecari frati au venit la avva Antonie si au pus inaintea lui un cuvant din cartea preotiei. Deci a iesit batranul in pustie si a mers avva Ammona pe urmele lui in ascuns, stiind obiceiul lui si dupa ce s-a departat batranul, stand la rugaciune a strigat cu glas mare : Dumnezeule, trimite pe Moise ca sa ma invete cuvantul acesta ! Si a venit glas vorbind cu dansul. Deci a zis avva Ammona : glasul care vorbea, l-am auzit, dar puterea cuvantului n-am inteles-o.

29. Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si cei doi il intrebau pentru gandurile sale si pentru mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui : iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi ! Si raspunzand fratele, i-a zis : destul imi este numai sa te vad, parinte.

30. Se spune, ca unul dintre batrani s-a rugat lui Dumnezeu sa vada pe parinti si i-a vazut pe ei fara avva Antonie. Deci a zis celui ce ii arata lui : unde este avva Antonie ? Iar el a zis lui : in locul unde este Dumnezeu, acolo este el.

31. Un frate a fost napastuit in chinovie pentru desfranare si sculandu-se a mers catre avva Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca sa-l caute pe el si sa-l ia si au inceput sa-l mustre, ca asa a facut. Iar el se indrepta, ca nimic de acest fel nu a facut. Iar dupa intamplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala si a spus o pilda ca aceasta : am vazut pe marginea raului un om bagat in noroi pana la genunchi si venind unii sa-i dea mana, l-au cufundat pe el pana la grumazi. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie : iata om aevarat, care poate sa vindece si sa mantuiasca suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele batranului, au pus metanie fratelui.

32. Ziceau unii pentru avva Antonie, ca era purtator de duh, dar nu voia sa graiasca pentru oameni. Ci cele ce se faceau in lume si cele ce aveau sa vina, le vestea.

33. Odata avva Antonie a primit scrisori de la imparatul Constantin ca sa mearga la Constantinopol si socotea ce sa faca. Deci a zis catre avva Pavel, ucenicul lui : oare, trebuie sa merg ? Si a zis ucenicul lui : de vei merge, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva Antonie.

34. Zis-a avva Antonie : eu nu ma mai tem de Dumnezeu, ci il iubesc pe El. Ca dragostea scoate afara frica.

35. Acelasi a zis : totdeauna sa ai inaintea ochilor frica de Dumnezeu : sa-ti aduci aminte de cel ce omoara si face viu ( 1 ). Sa urati lumea si cele ce sunt intr-insa, sa urati toata odihna trupeasca, sa va lepadati de viata aceasta, ca sa vietuiti lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte, ce ati fagaduit lui Dumnezeu. Ca cere aceasta de la voi in ziua judecatii : sa flamanziti, sa insetati, sa umblati in haine sarace, sa privegheati, sa va tanguiti, sa plangeti, sa suspinati cu inima voastra, sa va incercati de sunteti vrednici de Dumnezeu, sa defaimati trupul, ca sa va mantuiti sufletele voastre.
______________________
( 1 ) Impar. II, 6

Pilda zilei

 Necaz sau bucurie?

Trăia odată într-un sat, împreună cu fiul său, un bătrân foarte sărac, dar cu frică de Dumnezeu. Şi la bucurie, şi la necaz, totdeauna spunea: "Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie". Nici la necaz nu se întrista, nici la bucurie nu juca, ci pe toate le considera fireşti şi le primea ca din mâna lui Dumnezeu. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât domnitorul ţării voia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i: "Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?"

Dar, într-una din zile, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au zis: "Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lui vodă. Vezi dacă nu ai ascultat!  E clar că oamenii lui ţi l-au furat! Ce mare ghinion!"

"Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie", zise bătrânul.

Toţi au râs de el. După două săptămâni însă calul s-a întors acasă. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai. Acesta, după ce scăpase din grajd, a întâlnit pe câmp  o  turmă de  cai sălbatici, iar  când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

"Ce bucurie pe capul tău!" strigară sătenii.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

"Ce ghinion!" îi ziseră prietenii bătrânului. "Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!"

"Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie", le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la accidentul băiatului, soldaţii lui vodă trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

"Ce bucurie pe capul tău!"  strigară vecinii. "Toţi copiii noştri au fost duşi la război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi."

Bătrânul le răspunse: "Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie".

Şi aşa şi-a petrecut bătrânul toată viaţa, liniştit în ispite, smerit în reuşite şi netulburat de gura lumii.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    Cartea a treia a Regilor

    cap. 1-4

    Capitolul 1

    1.     Când regele David a ajuns la adânci bătrâneţe, îl acopereau cu haine, însă nu putea să se încălzească.
    2.     Atunci slugile lui i-au zis: "Să se caute pentru domnul nostru rege o fată tânără, care să stea înaintea regelui, să-l îngrijească şi să se culce cu el, ca să se încălzească domnul nostru regele".
    3.     Şi i-au căutat în toate ţinuturile lui Israel o fată frumoasă şi au găsit pe Abişag Sunamiteanca şi au adus-o la rege.
    4.     Fata era foarte frumoasă, îngrijea pe rege şi-l servea; însă regele n-a cunoscut-o.
    5.     Atunci Adonia, fiul Haghitei, s-a fălit şi a zis: "Eu am să fiu rege". Şi Şi-a gătit care de război, călăreţi şi cincizeci de oameni care să-i alerge înainte.
    6.     Căci tatăl său niciodată nu-l oprise şi nu-i zisese: "Pentru ce faci aceasta?" El însă mai era şi foarte frumos la chip şi născut după Abesalom.
    7.     Şi s-a înţeles cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu Abiatar preotul; şi aceştia ajutau pe Adonia.
    8.     Iar preotul Ţadoc şi Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan, Şimei, Rei şi vitejii lui David n-au fost de partea lui Adonia.
    9.     Şi junghiind Adonia ai, boi şi viţei graşi la piatra Zohelet, cea de la En-Roghel, a chemat pe taţi fraţii săi, fiii regelui, dimpreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, care erau în slujbă la rege.
    10.     Iar pe proorocul Natan, pe Benaia, pe viteji şi pe Solomon, fratele lui, nu i-a chemat.
    11.     Atunci Natan a grăit către Batşeba, mama lui Solomon, zicând: "Auzit-ai tu că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege, iar domnul nostru David nu ştie de aceasta?
    12.     Acum, iată, iţi dau un sfat: Să-ţi scapi viaţa ta şi a fiului tău Solomon.
    13.     Du-te şi intră la regele David şl-i spune: "Nu tu, oare, domnul meu rage, te-ai jurat către roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine: şi va şedea pe tronul meu? Pentru ce dar Adonia s-a făcut rege?"
    14.     Şi iată, când tu încă vei vorbi acolo cu regele, voi intra şi eu în urma ta, voi adeveri şi voi întregi cuvintele tale",
    15.     Deci a intrat Batşeba la rege în odaia unde odihnea. Şi iată regele era foarte bătrân şi Abişag Sunamiteanca îngrijea de el.
    16.     Şi s-a plecat Batşeba şi s-a închinat regelui şi el a întrebat-o: "Ce voieşti?"
    17.     Iar ea i-a spus: "Domnul meu rege, tu te-ai jurat pe Domnul Dumnezeul tău câtre roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege după mine şi va şedea pe tronul meu.
    18.     Dar acum iată că Adonia s-a făcut rege şi tu, domnul meu rege, nu ştii nimic da aceasta.
    19.     Acela a înjunghiat o mulţime de boi, viţei graşi şi oi; şi a poftit pa toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, mai-marele oştirii; iar pe Solomon, robul tău, nu l-a chemat.
    20.     Însă tu eşti rege, domnul meu. Ochii tuturor Israeliţilor la tine privesc, ca să le arăţi cine va şedea rege pe tronul domnului meu, după el.
    21.     Altfel, când domnul meu, regele, va răposa cu părinţii săi, voi fi învinuită eu şi fiul meu Solomon".
    22.     Şi iată, când încă vorbea cu regele, a venit şi proorocul Natan.
    23.     Şi i s-a spus regelui, zicând: "Iată Natan proorocul!" Şi a intrat Natan la rege şi i s-a închinat regelui cu faţa până la pământ.
    24.     Şi a zis Natan: "Domnul meu rege, ai spus tu oare: Adonia va fi rege şi va şedea pe tronul meu după mine?
    25.     Pentru că el chiar astăzi a plecat Şi a junghiat o mulţime de boi, viţei graşi şi oi; şi a poftit pe toţi fiii regelui, pe mai-marii oştirii şi pe Abiatar preotul; şi, iată, ei mănâncă şi beau dinaintea lui şi zic: "Trăiască regele Adonia!"
    26.     Iar pe mine, robul tău, pe preotul Ţadoc, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, robul tău, nu ne-a chemat.
    27.     Şi dacă cu voia ta, domnul meu rege, s-a făcut lucrul acesta, atunci pentru ce tu n-ai descoperit robului tău cine va şedea rege pe tronul domnului meu, după el?"
    28.     Dar regele David a răspuns şi a zis: "Chemaţi pe Batşeba la mine!" şi a intrat ea la rege şi a stat înaintea lui.
    29.     Atunci regele s-a jurat şi a zis: "Viu este Domnul, Care mi-a scăpat sufletul meu de la orice necaz!
    30.     Precum m-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, zicând: "Solomon, fiul tău, va fi rege după mine, şi va şedea pe tronul meu în locul meu, aşa voi face chiar astăzi!"
    31.     Şi s-a plecat Batşeba cu fata până la pământ şi i s-a închinat regelui şi i-a zis: "Să trăiască domnul meu, regele David, În veci!"
    32.     Apoi a zis regele David: "Chemaţi la mine pe preotul Ţadoc, pe proorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!" Şi ei au intrat la rege.
    33.     Şi regele le-a spus: "Să luaţi pe slugile domnului vostru cu voi şi să puneţi pe Solomon, fiul meu, călare pe catârul meu şi să-l duceţi până la Ghihon,
    34.     Şi acolo să-l ungă preotul Ţadoc şi proorocul Natan de rege peste Israel şi să sunaţi din trâmbiţă şi să ziceţi: "Să trăiască regele Solomon!"
    35.     Apoi să-l petreceţi înapoi, ca să vină şi să şadă pe tronul meu; căci el va fi rege în locul meu şi lui i-am poruncit să fie conducătorul lui Israel şi al lui Iuda".
    36.     Şi a răspuns Benaia, fiul lui Iehoiada regelui şi i-a zis: "Amin! Aşa să întărească Domnul Dumnezeul domnului meu, regele, cuvântul acesta!
    37.     Şi cum Domnul Dumnezeu a fost cu domnul meu, regele, aşa să fie el şi cu Solomon şi să-i preamărească tronul lui mai mult decât tronul domnului meu, regele David!"
    38.     Şi aşa au plecat preotul Ţadoc, proorocul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, Cheretienii şi Peletienii şi au pus pe Solomon călare pe catârul regelui David şi l-au dus până la Ghihon.
    39.     Şi a luat preotul Ţadoc cornul cu untdelemn sfinţit din cort şi a uns pe Solomon. Şi s-a sunat din trâmbiţe şi tot poporul a strigat: "Trăiască regele Solomon! "
    40.     Apoi tot poporul l-a petrecut pe Solomon şi i-a cântat din fluiere şi bucurie mare era pe popor, încât şi pământul se zguduia de strigătele lui.
    41.     Atunci a auzit Adonia de aceasta şi toţi cei chemaţi ai lui, tocmai când isprăviseră de mâncat; iar Ioab, auzind sunetul de trâmbiţe, a zis: "Ce este acest zgomot de care răsună cetatea?"
    42.     Şi pe când el încă vorbea, iată că a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi a zis Adonia: "Intră, căci tu eşti om cinstit şi aduci veste bună!"
    43.     Şi a răspuns Ionatan lui Adonia şi i-a zis: "Ba chiar veste rea; căci domnul nostru, regele David, a făcut rege pe Solomon.
    44.     Şi a trimis regele cu el pe Ţadoc şi pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Cheretieni şi Peletieni şi l-au pus călare pe catârul regelui.
    45.     Şi l-au uns preotul Ţadoc şi proorocul Natan rege la Ghihon şi de acolo s-au întors cu bucurie şi au pus în mişcare cetatea. Iată zgomotul pe care-l auziţi".
    46.     Şi a şezut Solomon pe tronul regatului.
    47.     Şi slugile regelui au venit să-l binecuvânteze pe domnul nostru regele David, zicând: "Să mărească Dumnezeul tău numele lui Solomon mai mult decât numele tău şi să-i aducă tronul lui la mărire mai multă decât tronul tău!" Şi s-a închinat regele în patul lui;
    48.     Şi a zis regele aşa: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a făcut să fie astăzi din sămânţa mea un urmaş pe tronul meu şi să văd cu ochii mei aceasta!"
    49.     Atunci toii cei chemaţi, care erau cu Adonia, s-au spăimântat şi, sculându-se, s-au dus fiecare în drumul său.
    50.     Iar Adonia, temându-se de Solomon, s-a sculat şi s-a dus şi s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului.
    51.     Şi i s-a spus lui Solomon, zicând: "Iată, Adonia s-a temut de regele Solomon; căci iată, că se ţine cu mâinile de coarnele jertfelnicului, zicând: Să-mi făgăduiască astăzi cu jurământ regele Solomon că nu va omorî pe robul său cu sabia".
    52.     Şi a zis Solomon: "Dacă el va fi om cinstit, nici un păr din capul lui nu va cădea pe pământ; iar dacă va fi om viclean, va muri".
    53.     Şi a trimis regele Solomon şi l-a adus de la jertfelnic cu de-a sila; şi a venit şi s-a închinat regelui Solomon. Şi Solomon i-a zis: "Du-te la casa ta!"

     

    Capitolul 2

    1.     Apropiindu-se vremea lui David ca să moară, a lăsat el fiului său Solomon acest legământ:
    2.     "Iată, eu mă duc pe drumul pe care toţi pământenii se duc; fii tare şi să fii bărbat.
    3.     Să păzeşti legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi aşezămintele Lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca să-ii fie bine-cunoscut tot ce vei face, oriunde şi ori încotro te vei întoarce;
    4.     Şi ca să Îşi ţină şi Domnul cuvântul Său care l-a grăit către mine, zicând: "Dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, ca să se poarte cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima şi din tot sufletul lor, atunci nu va conteni să fie din tine bărbat pe tronul lui Israel.
    5.     Dar şi tu ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, cum s-a purtat cu cele două căpetenii ale oştirii lui Israel, cu Abner, fiul lui Ner, şi cu Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât; şi cum a vărsat în timp de pace sânge ca în timp de război, mânjind cu sângele cel vărsat ca la război încingătoarea de la coapsele sale şi încălţămintea din picioarele sale.
    6.     Să faci dar cu el după înţelepciunea ta, ca să nu se coboare cărunteţea lui cu pace în locuinţa morţilor.
    7.     Iar fiilor lui Barzilai Galaaditul arată-le milă, ca să fie cu cei care se hrănesc la masa ta, căci ei au venit la mine când am fugit de Abesalom, fratele tău.
    8.     Iată că ai la tine şi pe Şimei, fiul lui Ghera veniamineanul din Bahurim, care m-a blestemat cu greu blestem, când mergeam la Mahanaim; dar fiindcă mi-a ieşit în cale la Iordan, m-am jurat pe Domnul către el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia.
    9.     Acum însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti bărbat înţelept, şi ştii ce să faci cu el, ca să cobori cărunteţea lui cu sânge în locuinţa morţilor".
    10.     Şi a răposat David cu părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea lui David.
    11.     Timpul domniei lui David peste Israel a fost de patruzeci de ani: în Hebron şapte ani şi în Ierusalim treizeci şi trei de ani.
    12.     Şi s-a aşezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, şi domnia lui s fost foarte strălucită.
    13.     Atunci a venit Adonia, fiul Haghitei, la Batşeba, mama lui Solomon, şi i s-a închinat. Şi ea i-a zis: "Cu pace îţi este venirea?" Iar el a răspuns: "Cu pace!"
    14.     Apoi a zis: "Am să-ti spun o vorbă!" Şi ea a zis: "Spune;!"
    15.     Şi a zis el: "Tu ştii că domnia era a mea şi că tot Israelul privea la mine ca la viitorul lor rege; dar domnia a trecut de la mine şi i s-a dat fratelui meu, pentru că de la Domnul i-a fost lui aceasta.
    16.     Acum te rog un lucru: să nu mă nesocoteşti!" Şi ea i-a zis: "Grăieşte!"
    17.     Iar el a zis: "Te rog vorbeşte cu regele Solomon, căci el va ţine seamă de vorba ta, ca să-mi dea pe Abişag Sunamiteanca de femeie".
    18.     Şi a zis Batşeba: "Bine, voi vorbi cu regele pentru tine".
    19.     Deci, a intrat Batşeba la regele Solomon, ca să-i vorbească pentru Adonia. Regele s-a sculat înaintea ei, i s-a închinat şi s-a aşezat pe tronul lui. Şi s-a pus şi pentru mama regelui un tron; şi ea a stat de-a dreapta lui
    20.     Şi a zis: "Am să-ii fac o mică rugăminte, să nu mi-o treci cu vederea!" A zis regele: "Cere, mama mea!"
    21.     Ea a zis: "Să dai pe Abişag Sunamiteanca lui Adonia, fratele tău, de femeie!"
    22.     Atunci a răspuns regele Solomon şi a zis mamei sale: "Dar de ce ceri tu pe Abişag Sunamiteanca pentru Adonia? Cere atunci pentru el şi domnia, căci el este fratele meu cel mai mare şi cu el este preotul Abiatar şi tot cu el este prieten şi Ioab, fiul Ţeruiei, mai-marele oştirii!"
    23.     Apoi s-a jurat regele Solomon pe Domnul, zicând: "Aşa rău să-mi dea mie Dumnezeu şi încă şi altele să mă ajungă, dacă n-a grăit Adonia cuvântul acesta împotriva vieţii mele.
    24.     Dar acum, viu este Domnul, Care m-a socotit pe mine vrednic de cinste şi m-a aşezat pe tronul lui David, tatăl meu, şi mi-a zidit casă precum a grăit el; Adonia chiar astăzi va muri".
    25.     Şi a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care fără de milă l-a lovit pe acela şi a murit Adonia în ziua aceea.
    26.     Iar lui Abiatar preotul, regele i-a zis: "Să pleci la Anatot, la moşia ta; căci şi tu eşti vrednic de moarte; dar acum nu te voi omorî, căci ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu şi ai suferit şi tu ce a suferit tatăl meu".
    27.     Şi l-a îndepărtat Solomon pe Abiatar de la preoţia Domnului, ca să se împlinească cuvântul Domnului care l-a grăit pentru casa lui Eli în Şilo.
    28.     Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei, fiindcă şi Ioab se dăduse de partea lui Adonia şi nu de partea lui Solomon şi a fugit Ioab la cortul Domnului şi s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului.
    29.     Şi i s-a spus regelui Solomon, zicând: "Iată Ioab a fugit la cortul Domnului şi iată s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. Şi a trimis Solomon la Ioab să-i zică: "Ce ii-am făcut de ai fugit la jertfelnic?" Şi a răspuns Ioab: "M-am temut de faţa ta şi am fugit la Domnul". Şi a trimis Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: "Mergi, omoară-l şi-l îngroapă!"
    30.     Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada, la Ioab, la cortul Domnului, şi i-a zis: "Aşa zice regele: Să ieşi!" Şi a zis Ioab: "Nu ies, pentru că vreau să mor aici! " şi s-a întors Benaia, fiul lui Iehoiada şi a spus de aceasta regelui, zicând: "Aşa a zis Ioab şi aşa mi-a răspuns!"
    31.     Iar regele i-a zis: "Du-te şi fă-i aşa cum a zis; omoară-l şi-l îngroapă. Şi ia de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele nevinovat vărsat de Ioab.
    32.     Să-i întoarcă Domnul pe capul lui sângele nedreptăţii lui, pentru că a ucis pe doi bărbaţi nevinovaţi şi mai buni decât el, omorându-i cu sabia, fără de ştirea tatălui meu, David: pe Abner, fiul lui Ner, mai-marele oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai marele oştirii lui Iuda.
    33.     Pe capul lui şi pe capul seminţiei lui în veci să se întoarcă sângele lor; iar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul lui să aibă în veci pace de la Domnul!
    34.     Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada şi a lovit pe Ioab şi l-a omorât; şi a fost înmormântat la casa lui, în pustiu.
    35.     Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oştire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar mai mare peste preoţi, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Ţadoc preotul. Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel şi Iuda, în Ierusalim. Şi a dat Domnul lui Solomon înţelepciune şi pricepere foarte mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. şi Solomon a avut înţelepciune mai presus de înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi de înţelepciunea tuturor înţelepţilor Egiptenilor. El a luat pentru sine pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până ce a terminat de zidit casa sa şi, mai întâi, templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului; în şapte ani a făcut acestea şi le-a isprăvit. Solomon a avut şaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de mii de tăietori de piatră în munte. El a făcut marea şi postamentele şi spălătoriile cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte şi marea de aramă; şi a zidit el cetăţuia şi întăriturile ei şi a împărţit cetatea lui David. Atunci fiica lui Faraon o trecut din cetatea lui David în casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul dimprejurul cetăţii. Şi aducea Solomon de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; şi săvârşea la el şi tămâieri înaintea Domnului. Şi a isprăvit zidirea templului. La lucrările lui Solomon erau trei mii şapte sute de ispravnici mari care conduceau poporul ce făcea lucrul. Şi a zidit el Asurul, Magdinul, Gazerul, Bet-Horonul de Sus şi Valatul. Dar aceste cetăţi le-a zidit el după ce a făcut templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului. Încă din timpul vieţii sale, David poruncise lui Solomon, zicând: "Iată, ai pe Şimei, fiul lui Ghera, fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a blestemat cu greu blestem, în ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el mi-a ieşit în cale la Iordan şi eu m-am jurat pe Domnul faţă de el, zicând: Nu te voi mai ucide eu sabia! Tu însă să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti bărbat înţelept şi ştii ce să faci cu el, ca să-i cobori cărunteţea lui cu sânge în casa morţilor".
    36.     Şi trimiţând regele, a chemat pe Şimei şi i-a zis: "Fă-ţi casă în Ierusalim şi trăieşte aici şi de aici să nu mai ieşi.
    37.     Dar să ştii că în ziua în care vai ieşi şi vei trece pârâul Chedron, numaidecât cu moarte vei muri. Sângele tău va fi asupra capului tău!"
    38.     Şi a zis Şimei regelui: "Bine, cum a poruncit domnul meu regele, aşa va face robul tău". Şi a trăit Şimei în Ierusalim multă vreme.
    39.     Iar peste trei ani s-a întâmplat că au fugit doi robi de la Şimei la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s-a spus lui Şimei: "Iată, robii tăi sunt la Gat".
    40.     Şi sculându-se Şimei şi punând şaua pe asinul său, a plecat la Gat, la Achiş, ca să-şi caute robii săi. Şi s-a întors Şimei şi a adus robii săi de la Gat.
    41.     Dar, spunându-i-se lui Solomon că Şimei a mers din Ierusalim până la Gat şi că s-a întors, a trimis regele şi a chemat pe Şimei şi i-a zis:
    42.     "Nu m-am jurat eu, oare, pe Domnul către tine şi nu ţi-am spus eu, oare, înainte, zicând: Să ştii că în ziua în care vei ieşi din Ierusalim şi te vei duce undeva, numaidecât vai muri? Şi tu mi-ai spus: Bine!
    43.     De ce n-ai păzit legea pe care ţi-am dat-o înaintea Domnului cu jurământ?
    44.     Apoi a mai zis regele către Şimei: "Tu ştii şi ştie şi inima ta tot râul care l-ai făcut tatălui meu David; să se întoarcă asupra capului tău răutatea ta!
    46.     Iar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!"
    46.     Şi a poruncit regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el s-a dus şi a lovit pe Şimei şi acela a murit.

     

    Capitolul 3

    1.     După ce regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon, Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului, căci a luat pentru el pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până o terminat de zidit casa sa, templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului.
    2.     Poporul tot mai aducea jertfe pe înălţimi, căci nu era încă zidit templul numelui Domnului până în acel timp.
    3.     Şi Solomon, care iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său, a adus şi el jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
    4.     Deci s-a sculat şi el şi s-a dus la Ghibeon, ca să aducă jertfe acolo, căci acolo era cea mai mare înălţime. O mie de jertfe pentru ardere de tot a adus Solomon pe acel jertfelnic.
    5.     La Ghibeon însă S-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis şi a zis: "Cere ce vrei să-ţi dau!"
    6.     Şi a zis Solomon: "Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu, mare milă; şi, pentru că el s-a purtat cu vrednicie şi cu dreptate şi inimă curată înaintea Ta, nu ţi-ai luat această milă mare de la el; şi i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum şi este aceasta astăzi.
    7.     Şi acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr şi nu ştiu să conduc.
    8.     Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârşit de mare, care din pricina mulţimii lui nu se poate nici socoti, nici număra.
    9.     Dăruieşte-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte şi să judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ca este rău; căci cine poate să povăţuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârşit de mare?"
    10.     Şi i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta.
    11.     Şi a zis Dumnezeu: "Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut viaţă lungă; n-ai cerut bogăţie, n-ai cerut sufletele duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune, ca să ştii să judeci,
    12.     Iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îţi dau minte înţeleaptă şi pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta şi cum nici nu se va mai ridica după tine.
    13.     Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi slavă, aşa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale.
    14.     Şi dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzeşti legile Mele şi poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îţi voi înmulţi şi zilele tale".
    15.     Şi s-a trezit Solomon din somn Şi iată, acesta fusese vis. Apoi s-a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat înaintea jertfelnicului celui de dinaintea chivotului cu legea Domnului, care era în Sion, a adus arderi de tot, a săvârşit jertfe de împăcare şi a făcut mare ospăţ pentru toate slugile sale.
    16.     Atunci au venit două femei desfrânate la rege şi au stat înaintea lui.
    17.     Şi a zis una din femei: "Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o casă; şi eu am născut la ea, în casa aceea.
    18.     A treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie şi eram împreună şi nu era nimeni străin cu noi în casă, afară de noi amândouă.
    19.     Însă noaptea a muţit fiul acestei femei, căci a adormit peste el.
    21.     Dimineaţa când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar când m-am uitat la el mai bine dimineaţa, acesta nu era fiut meu, pe care-l născusem".
    22.     Iar cealaltă femeie a zis: "Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău e mort!" Iar aceasta îi zicea: "Ba nu, fiul tău este mort şi al meu e viu!" şi vorbeau ele aşa înaintea regelui.
    23.     Atunci regele a zis: "Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort; iar aceea zice; Ba nu, fiul tău este cel mort şi fiul meu aste cel viu".
    24.     Şi s-a sculat ea pe la miezul nopţii şi mi-a luat pe fiul meu de lângă mine, când eu, roaba ta, dormeam şi l-a pus la pieptul ci; iar pe fiul ei cel mort l-a pus la pieptul meu.
    24.     Apoi a zis Solomon: "Daţi-mi o sabie"; şi i s-a adus regelui o sabie.
    25.     Şi a zis regele: "Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi o jumătate din el uneia şi o jumătate din el celeilalte!"
    26.     Şi a răspuns femeia al cărui fiu era viu regelui, - căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: "Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei acest prunc viu şi nu-l omorâţi!" Iar cealaltă a zis: "Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l!"
    27.     Şi regele a zis: "Daţi-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!"
    28.     Şi a auzit tot Israelul do judecata aceasta pe care a făcut-o regele. Şi au început să se teamă de rege, căci vedeau că înţelepciunea lui Dumnezeu este în el, ca să facă judecată şi dreptate.

     

    Capitolul 4

    1.     Şi a fost regele Solomon rege peste tot Israelul.
    2.     Iată acum căpeteniile pe care le avea el la curtea sa: Azaria, fiul lui Ţadoc, preotul;
    3.     Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, scriitori; Ioasaf, fiul lui Ahilud, cronicar;
    4.     Benaia, fiul lui Iehoiada, căpetenie peste oştire; Ţadoc şi Abiatar, preoţi;
    5.     Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste ispravnici, iar Zabud, fiul lui Natan, preot şi prieten al regelui;
    6.     Ahişar era căpetenie peste casa regelui; Eliav, fiul lui Saf, era peste moşii şi Adoniram, fiul lui Abda, era peste dări.
    7.     Şi mai avea Solomon doisprezece ispravnici peste tot Israelul, care aduceau alimente pentru rege şi casa lui; fiecare trebuia să aducă alimente pe o lună în an.
    8.     Iată numele lor: Ben-Hur, peste muntele lui Efraim, singur;
    9.     Ben-Decher, peste Macaţ, peste Şaalebim, peste Bet-Şemeş, peste Elon şi peste Bet-Hanan;
    10.     Ben-Hased, peste Arubot; şi tot sub el mai era şi Soco, cum şi tot pământul Hefer;
    11.     Ben-Abinadab, peste tot Nafat-Dor; Tafat, fiica lui Solomon, era femeia lui;
    12.     Baana, fiul lui Ahilud, peste Tanac, peste Meghidon şi peste tot pământul Bet-Şeanului, care este aproape de Ţartan, mai jos de Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehol şi chiar până dincolo de Iocmeam;
    13.     Ben-Gheber, peste Ramot-Galaad; sub el mai erau şi satele lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; tot sub el mai era şi ţinutul Argob, care este în Vasan, şaizeci de cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă;
    14.     Ahinadab, fiul lui Ido, peste Mahanaim;
    15.     Ahimaaţ, care a avut de femeie pe Basemat, fiica lui Solomon, era peste pământul Neftali;
    16.     Baana, fiul lui Huşai, peste Aşer şi Bealot;
    17.     Iosafat, fiul lui Paruah, peste Isahar;
    18.     Şimei, fiul lui Ela, peste Veniamin;
    19.     Gheber, fiul lui Urie, peste Galaad, peste ţara lui Sihon, regele Amoreilor, şi a lui Og, regele Vasanului. El era singur ispravnic peste aceste pământuri.
    20.     Iuda şi Israel, care erau nesfârşit de mulţi la număr, ca nisipul de pe ţărmul mării, mâncau, beau şi se veseleau.
    21.     Solomon domnea peste toate regatele de la râul Eufrat până la pământul Filistenilor şi până în hotarul Egiptului. Acestea îi aduceau daruri şi au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui.
    22.     Hrana lui Solomon pe fiecare zi era: treizeci de core făină de grâu şi şaizeci core de alte preparate de făină;
    23.     Zece boi îngrăşaţi, douăzeci boi din cei care păşteau iarbă şi o sută de oi, afară de vânatul de cerbi, căprioare, ciute şi de păsările îngrăşate;
    24.     Căci domnea peste tot pământul de dincoace de Eufrat, de la Tifsah până la Gaza, şi peste toţi regii de dincoace de Eufrat, şi era în pace cu toate ţările de primprejur.
    25.     Astfel a trăit Iuda şi Israelul în linişte, fiecare sub viţa sa de vie şi sub smochinul său, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele lui Solomon.
    26.     Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi.
    27.     Şi acei ispravnici aduceau regelui Solomon tot ce trebuia pentru masa regelui, fiecare în luna lui, şi nu lăsa să ducă lipsă de nimic.
    28.     Şi orz şi paie pentru cai şi pentru celelalte vite aducea fiecare, când îi era rândul lui, la locul unde se afla regele.
    29.     Şi a dat Dumnezeu lui Solomon înţelepciune şi pricepere foarte mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării.
    30.     Şi era înţelepciunea lui Solomon mai presus de înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi mai presus de toată înţelepciunea Egiptenilor.
    31.     El era mai înţelept decât toţi oamenii; mai înţelept mult şi decât Etan Ezrahiteanul, decât Heman şi decât Calcol şi Darda, feciorii lui Mahol; şi numele lui era în slavă la toate popoarele de primprejur.
    32.     Solomon a spus trei mii de pilde; şi cântările lui au fost o mie şi cinci.
    33.     El a vorbit despre copaci, de la cedrii cei din Liban până la isopul de pe ziduri; a vorbit şi despre animale, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti.
    34.     Şi veneau de la toate popoarele, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi de la toţi regii pământului care auzeau de înţelepciunea lui.