Calendox

Stil vechi

15 Aprilie

Duminică

Stil nou

28 Aprilie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Postul Paștelui. Dezlegare la pește

Duminica Floriilor. Intrarea Domnului în Ierusalim. Sfinții Apostoli Aristarh, Pud și Trofim din cei 70, ucenicii Sfântului Apostol Pavel şi împreună pătimitori cu el (+67). Sfintele Mucenițe Anastasia și Vasilisa din Roma, uceniţele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care au pătimit în vremea împăratului Nero (68). Sfântul Mucenic Sava Gotul de la Buzău (372). Sfântul Mucenic Suhie din Mesucheria și prietenii săi: Andrei, Anastasie, Talaleu, Teodorit, Ivhirion, Iordan, Condrat, Luchian, Mimnenos, Neranghios, Polieuct, Iacov, Foca, Domențian, Victor, Zosima (100-130) (Armenia). Sfântul Mucenic Crescent din Mira Lichiei, care s-a săvârşit prin foc . Sfântul Ierarh Leonid, episcopul Atenei (II). Sfinții Mucenici: Teodor preotul şi Pavsolipie din Tracia (II). Sfinții Mucenici: Mesor, Proclin, Messita și Gioconda din Italia (I). Sfinții Mucenici: Maron, Eutihie și Victorin din Roma (+99). Sfântul Mucenic Eutihie din Ferentino în Italia. Sfântul Mucenic Laurentin din Valrovina-Vicenza în Italia (+485). Sfântul Ierarh Paternus, episcop de Lanabadarn în Anglia (+500). Sfântul Cuvios Prischie pustnicul. Sfântul Ierarh Paternus, episcop de Vannes-Bretania în Franţa (+500). Sfântul Cuvios Ruadhan, egumen la Lothra în Irlanda (+584). Sfântul Cuvios Silvestru, stareţ în Franţa (+625). Sfânta Cuvioasă Huna din Alsacia în Franţa (+679). Sfântul Ierarh Efrem cel Mare, episcop de Atsquri în Georgia (IX). Sfântul Ierarh Nidger, episcop de Augsburg în Germania (+829). Sfântul Cuvios Mund, stareţ şi întemeietor al mai multor mănăstiri din Scoţia (+962). Sfântul Cuvios Daniel din Achinsk-Siberia în Rusia (+1843). Sfântul Cuvios Teodor, prinţ din Kiev, care mai târziu a devenit monah și care s-a săvârșit cu pace în anul 1132.

File pateric

PENTRU AVVA DULA

1) A zis avva Dula : de ne sileste pe noi vrajmasul sa lasam linistea, sa nu-l ascultam pe el, ca nu este nimic asemenea ca ea si ca postirea, spre ajutor asupra lui. Pentru ca ascutita vedere dau ele ochilor celor din launtru.

2) A zis iarasi : taie prietesugurile celor multi, ca sa nu se ridice razboi asupra mintii tale si va tulbura chipul linistirii.

PENTRU AVVA DIOSCOR

1) Povesteau parintii pentru avva Dioscor. episcopul Nahiastiei, ca painea lui era de orz si de linte si in tot anul punea inceput de o viata, zicand : in anul acesta sa nu ma intalnesc cu cineva, sau sa nu vorbesc, sau sa nu mananc fiertura, sau sa nu mananc poame, sau verdeturi. Si la toata lucrarea asa facea si dupa ce savarsea una, lua alta si aceasta facea in toti anii.

2) Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui batranul avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el plangand si ii zicea lui : parinte , de ce plangi ? Iar batranul zicea : pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul : nu ai pacate, parinte ! Si a raspuns batranul : cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele, nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.

3) A zis avva Dioscor : de ne vom imbraca cu imbracamintea cea cereasca, nu ne vom afla goi. Iar de nu ne vom afla purtand imbracamintea aceea, ce vom face, fratilor ? Ca avem sa auzim si noi glasul acela care zice : arunca-l pe el intru intunericul cel dinafara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Multa rusine va fi noua, daca atata vreme purtand noi chipul acesta, ne vom afla in ceasul de nevoie neavand imbracamintea cea de nunta. O, ce cainta va sa ne urmeze! O, ce intuneric va sa cada asupra noastra inaintea parintilor si a fratilor nostri, care ne vor vedea pe noi muncindu-ne de demonii cei infricosatori!

Pilda zilei

Căința

Un principe, cercetand intr-o zi pe cei din galera, i-a intrebat cu ce au gresit. Fiecare se scuza, zicand ca este nevinovat, numai unul raspunse ca ar fi meritat o pedeapsa cu mult mai mare.

- Ei bine, zise principele, atunci locul tau nu este aici, raufacatorule, intre oamenii acestia de treaba. Pleaca de aici!

Si indata il puse in libertate.

Asa face si Dumnezeu cu noi; El lasa in pacatele lor pe cei ce se scuza si iarta pe cei care se caiesc si isi recunosc pacatele.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Cartea a doua Paralipomena

(a doua a Cronicilor)

cap. 20-22

Capitolul 20

    1.     După aceasta au venit Moabiţii şi dimpreună cu ei au venit şi Amon asupra lui Iosafat cu război.
    2.     Atunci au venit unii şi au spus lui Iosafat, zicând: "Vine o mare mulţime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; şi iată-i se află la Haţaţon-Tamar, adică la Enghedi".
    3.     La vestea aceasta s-a înfricoşat Iosafat şi şi-a îndreptat faţa sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca să postească.
    4.     Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul şi au venit din toate cetăţile lui Iuda ca să roage pe Domnul.
    5.     Iar Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curţii noi
    6.     Şi a zis: "Doamne Dumnezeul părinţilor noştri! Nu eşti Tu oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor şi n-ai Tu oare în mâna Ta tăria şi puterea, încât nimeni nu este să-ţi stea ţie împotrivă?
    7.     Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei ţări din faţa poporului Tău Israel şi ai dat-o pe veci urmaşilor lui Avraam, pe care îl iubeai?
    8.     Şi ei s-au aşezat în ea şi ţi-au zidit templu sfânt numelui Tău, zicând:
    9.     De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepseşte, sau vreo boală molipsitoare, sau foamete, şi noi vom sta înaintea templului acesta şi înaintea feţei Tale - căci numele Tău este în templul acesta - şi vom striga în strâmtorarea noastră, către Tine, Tu să ne asculţi şi să ne izbăveşti.
    10.     Şi acum, iată Amoniţii, Moabiţii şi locuitorii muntelui Seir, prin ţara cărora Tu nu le-ai îngăduit Israeliţilor să treacă, când veneau ei din pământul Egiptului, ci au trecut pe lângă ei şi nu i-au nimicit,
    11.     Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moştenire.
    12.     Dumnezeul nostru, judecă-i Tu, căci noi n-avem nici o putere împotriva acestei mari mulţimi care a venit asupra noastră şi nu ştim ce să facem; dar ochii noştri ne sunt la Tine".
    13.     Şi stăteau toţi Iudeii înaintea feţei Domnului şi copiii cei mici ai lor, femeile lor şi feciorii lor.
    14.     Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf
    15.     Şi acesta a zis: "Ascultaţi toţi ai lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului, şi tu rege Iosafat! Aşa zice Domnul către voi: Să nu vă temeţi, nici să vă spăimântaţi de mulţimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
    16.     Mâine să plecaţi împotriva lor; iată ei urcă coasta ţiţ şi aveţi să-i găsiţi în capătul văii din faţa pustiei Ieruel.
    17.     Nu voi aveţi să vă luptaţi de astă dată; dar înşiraţi-vă, staţi şi priviţi izbăvirea Domnului, pe care o va trimite El vouă. Iuda şi Ierusalime! Să nu vă temeţi, nici să vă spăimântaţi! Să le ieşiţi mâine înainte şi Domnul va fi cu voi!"
    18.     Atunci s-a plecat Iosafat cu faţa la pământ, de asemenea şi toţi Iudeii şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.
    19.     Apoi. s-au sculat leviţii dintre fiii lui Cahat şi dintre fiii lui Core, ca să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare.
    20.     Şi s-au sculat ei de dimineaţă tare şi au ieşit să se ducă în pustiul Tecoa; pe când ieşeau ei, a stat Iosafat şi a zis: "Ascultaţi-mă Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveţi încredere în Domnul Dumnezeul vostru şi fiţi tari! Aveţi încredere în proorocii Lui şi veţi izbuti cu bine!"
    21.     Apoi s-a sfătuit el cu poporul şi a rânduit cântăreţi care să cânte Domnului, ca, ieşind aceştia în podoabe sfinte înaintea celor înarmaţi, să preamărească şi să zică: "Slăviţi pe Domnul, că în veac este mila Lui!"
    22.     Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă şi să preamărească, Domnul a stârnit neînţelegeri între Amoniţi şi Moabiţi şi între locuitorii muntelui Seir, care veniseră în Iuda, şi au fost bătuţi;
    23.     Căci s-au sculat Amoniţii şi Moabiţii împotriva locuitorilor muntelui Seir, bătându-i şi stârpindu-i; iar când au sfârşit cu locuitorii din Seir, atunci au început să se ucidă şi ei unul pe altul.
    24.     Şi când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul şi s-au uitat la acea mulţime de lume, iată toţi erau stârvuri căzute pe pământ şi nici unul nu era teafăr.
    25.     Atunci a venit Iosafat şi poporul lui ca să adune prada; şi au găsit la ei multe bogăţii, haine şi lucruri scumpe şi au adunat atâta cât nu puteau să ducă. Trei zile au adunat, atât de multă pradă au aflat.
    26.     Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se şi cheamă locul acela Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
    27.     Apoi toţi bărbaţii din Iuda şi din Ierusalim şi cu Iosafat în fruntea lor s-au întors foarte voioşi la Ierusalim, pentru că Domnul le dăduse biruinţă asupra vrăjmaşilor lor.
    28.     Şi au venit în Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe şi cu trâmbiţe.
    29.     Şi frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pământului, când au auzit că Însuşi Domnul a luptat împotriva vrăjmaşilor lui Israel.
    30.     După aceea domnia lui Iosafat a fost în linişte, pentru că Dumnezeu i-a dat odihnă din toate părţile.
    31.     Aşa a domnit Iosafat peste Iuda. Când s-a făcut rege, el era de treizeci şi cinci de ani şi douăzeci şi cinci de ani a domnit în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Şilhi.
    32.     El a ţinut drumul lui Asa, tatăl său şi nu s-a dat în lături de loc, făcând tot fapte ce erau plăcute în ochii Domnului.
    33.     Numai înălţimile n-au fost de tot îndepărtate şi nici poporul nu se îndreptase încă cu tărie către Dumnezeul părinţilor lor.
    34.     Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele din urmă, se află scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, şi sunt trecute şi în cartea regilor lui Israel.
    35.     Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat în legătură cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea în fărădelegi,
    36.     Şi s-a întovărăşit cu el, ca să facă corăbii, spre a fi trimise la Tarsis; şi corăbiile le-au făcut ei la Eţion-Gheber.
    37.     Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicând: "Fiindcă tu ai intrat în legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ţi-a sfărâmat lucrurile tale". Şi s-au spart corăbiile şi n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.

Capitolul 21

    1.     Iosafat a răposat cu părinţii săi şi a fost înmormântat la un loc cu părinţii lui, în cetatea lui David. Iar în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.
    2.     El avea ca fraţi pe fiii lui Iosafat, adică pe Azaria, pe Iehiel, pe Zaharia, pe Azaria, pe Micael şi pe Şefatia. Toţi erau fiii lui Iosafat, regele Iudei.
    3.     Acestora tatăl lor le făcuse daruri mari de argint, de aur şi de lucruri preţioase, dimpreună cu cetăţile întărite, care erau în Iuda, iar domnia a dat-o lui Ioram, pentru că el era fiul lui cel întâi-născut.
    4.     Însă Ioram, dacă a luat domnia tatălui său şi s-a întărit, a ucis pe toţi fraţii lui cu sabia, de asemenea şi pe unii dintre căpeteniile lui Israel.
    5.     Ioram era de treizeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit opt ani în Ierusalim.
    6.     Dar el a umblat pe drumul regilor lui Israel, după cum făcuse şi casa lui Ahab, pentru că el avea de femeie chiar pe o fiică a lui Ahab; şi a făcut lucruri care nu erau plăcute în ochii Domnului.
    7.     Totuşi Domnul, pentru legământul pe care-l făcuse cu David, n-a vrut să piardă de tot casa lui David, căci îi făgăduise să-i dea lui şi fiilor lui un sfeşnic luminos în toate timpurile.
    8.     În zilele lui s-a rupt Edomul de sub stăpânirea lui Iuda şi şi-au pus pentru ei rege osebit.
    9.     Atunci a plecat Ioram împotriva lor cu mai-marii oştirii lui şi cu toate carele de război, care le avea; şi, sculându-se noaptea, a bătut pe toţi Edomiţii care-l împresuraseră şi pe toate căpeteniile carelor acelora; şi poporul s-a întors repede la taberele lor.
    10.     Edomul a rămas tot rupt de sub stăpânirea lui Iuda până în ziua de astăzi. Tot în acel timp s-a mai rupt de sub stăpânirea lui Iuda şi Libna, pentru că el a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi.
    11.     De asemenea a făcut el înălţimile de pe munţii lui Iuda şi a dus pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu şi pe Iuda la rătăcire.
    12.     Atunci i-a venit o scrisoare de la Ilie proorocul, în care se spunea: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Fiindcă tu n-ai umblat pe căile lui Iosafat, tatăl tău, şi pe căile lui Asa, regele lui Iuda,
    13.     Ci ai umblat pe drumul regilor lui Israel şi ai dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului la desfrâu, după cum a dus şi casa lui Ahab pe Israel la desfrâu, ba încă ai ucis şi pe fraţii tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât tine,
    14.     Pentru aceasta, iată Domnul va lovi cu lovitură mare pe poporul tău, pe fiii tăi şi pe femeile tale şi toată averea ta.
    15.     Iar pe tine însuţi te va lovi cu boală grea, cu boala măruntaielor tale, până ce vor ieşi din tine zi cu zi din pricina bolii".
    16.     Apoi a întărâtat Domnul împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, care se învecinează cu Etiopienii;
    17.     Şi au plecat aceştia împotriva Iudei, au năvălit în toată ţara şi au luat toată averea care se afla în casa regelui; de asemenea şi pe fiii lui şi pe femeile lui şi nu i-a mai rămas lui nici un fecior, afară de Ohozia, cel mai mic dintre fiii lui.
    18.     Iar după toate acestea l-a lovit Domnul la măruntaiele lui şi cu o boală fără vindecare.
    19.     Aşa s-a trecut zi cu zi, una după alta; iar la sfârşitul anului al doilea, din pricina bolii lui, au ieşit din el toate măruntaiele şi a murit în cele mai grozave chinuri. La înmormântarea lui poporul nu i-a mai ars aromate, cum făcuse pentru părinţii lui.
    20.     El a fost de treizeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi opt ani a domnit în Ierusalim; şi a murit neplâns şi l-au îngropat în cetatea lui David; însă nu în gropniţele regilor.

Capitolul 22

    1.     În locul lui locuitorii Ierusalimului au făcut rege pe Ohozia, fiul cel mai mic al lui, fiindcă pe toţi fiii cei mai mari îi ucisese mulţimea care venise cu Arabii la tabără. Astfel s-a făcut rege Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei.
    2.     Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim un an. Pe mama lui o chema Atalia şi era fiica lui Omri.
    3.     El de asemenea a mers pe drumul casei lui Ahab, pentru că a avut pe mama lui sfătuitoare la fapte nelegiuite.
    4.     De aceea a făcut el lucruri care nu erau plăcute ochilor Domnului, ca şi casa lui Ahab; pentru că pe casa aceasta a avut-o el de sfătuitor după moartea tatălui său, spre pieirea lui.
    5.     După sfatul lor, a plecat cu Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, la război împotriva lui Hazael, regele Siriei, în Ramotul din Galaad. Atunci arcaşii sirieni au rănit pe Ioram.
    6.     Acesta, ca să se lecuiască de rănile ce căpătase la Ramot, când s-a luptat cu Hazael, regele Siriei, s-a întors înapoi la Izreel. Şi Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei, s-a dus şi el la Izreel, ca să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, pentru că acela era bolnav.
    7.     Cu voia lui Dumnezeu şi spre pieirea lui a venit Ohozia la Ioram, căci, după sosirea lui aici, a plecat cu Ioram împotriva lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul pentru stârpirea casei lui Ahab.
    8.     Astfel pe când Iehu aducea la îndeplinire judecata care era asupra casei lui Ahab, a găsit şi pe căpeteniile lui Iuda şi pe fiii fraţilor lui Ohozia, care-i slujeau, şi i-a ucis.
    9.     Apoi Iehu a poruncit să caute şi pe Ohozia şi l-au prins pe când el se ascundea în Samaria, l-au adus la Iehu şi l-au ucis şi l-au înmormântat, căci ziceau: "Este fiul lui Iosafat care a căutat pe Domnul din toată inima sa". şi n-a rămas în casa lui Ohozia nimeni care să poată domni,
    10.     Căci Atalia, mama lui Ohozia, văzând că a murit fiul ei, s-a sculat şi a stârpit toată sămânţa de rege din casa lui Iuda.
    11.     Dar Ioşeba, fiica regelui Ioram, a pus mâna pe Ioaş, fiul lui Ohozia" l-a scos din mijlocul fiilor regelui, care aveau să fie ucişi şi l-a ascuns pe el şi pe doica lui în odaia de dormit. Şi astfel Ioşeba, fiica regelui Ioram, femeia lui Iehoiada preotul şi sora lui Ohozia, a ascuns pe Ioaş din fata Ataliei, şi nu l-a omorât.
    12.     Şi l-au ţinut ei ascuns în templul lui Dumnezeu şase ani; iar peste ţară a domnit Atalia.