Sfântul Mucenic Leonid Cinstirea  Icoanei Maicii Domnului Iliinska din Cernigov  (1658) Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Tambov (1692) Sfintele Mucenițe Irina, Agapi și Hionia din Tesalonic, care s-au săvârşit prin foc în vremea împăratului Dioclețian (+304) Săptămâna patimilor. Lunea mare. Pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob si a smochinului neroditor.
Stil vechi
16 Aprilie

Luni

Stil nou
29 Aprilie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Paștelui. Pâine și apă seara
Săptămâna patimilor. Lunea mare. Pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob si a smochinului neroditor.. Sfintele Mucenițe Irina, Agapi și Hionia din Tesalonic, care s-au săvârşit prin foc în vremea împăratului Dioclețian (+304). Sfinţii mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa şi Teodora (258). Sfinţii Sfințiți Mucenici Filic Episcopul, Ianuarie Preotul dimpreună cu Sfinții Mucenici: Furtunat şi Septemin din Tibiuca în Licaonia, care au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (+304). Sfântul Ierarh Fructuosis, episcop de Braga în Portugalia (+665). Sfântul Mucenic Lambert din Saragosa în Spania (+303). Sfânta Muceniţă Irina din Grecia, care s-a săvârşit prin sabie în vremea împăratului Deciu (+259). Sfântul Mucenic Mihail Vurliotul, care s-a săvârşit de sabie în Smirna (+1772). Sfânta Muceniţă Encratia fecioara din Saragossa în Spania (+304). Sfinții 18 Mucenici din Saragossa în Spania, care au pătimit în timpul împăratului Diocleţian (+304). Sfântul Ierarh Torib, episcop de Astorga în Spania (+460). Sfântul Mucenic Vasie din Saintes în Franţa (+500). Sfântul Cuvios Torib din Palencia, întemeietorul Mănăstirii Liebana din Spania (+528). Sfântul Ierarh Paternus, episcop de Avranches în Franţa (+564). Sfântul Cuvios Herveus, monah la Mănăstirea „Sfântul Martin de Tours” din Franţa (+1021). Sfântul Cuvios Ilie din Irlanda, stareţ la Mănăstirile din Cologne în Germania (+1042). Sfânta Cuvioasă Teodora-Vassa, prințesă din Nijni-Novgorod, iar apoi egumenă la Mănăstirea Galitch din Rusia (+1347). Sfântul Cuvios Ioan, nebun pentru Hristos din Verkhoturye în Rusia (+1701). . Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Tambov (1692). Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Iliinska din Cernigov (1658).
File pateric

    PENTRU SFANTUL EPIFANIE, EPISCOPUL CIPRULUI

    I

    1) Povestit-a sfantul Epifanie, episcopul Ciprului, ca in vremea fericitului Atanasie cel Mare, niste pasari zburand imprejurul capistei lui Serapid, strigau neincetat: cras ! Cras ! Si venind elinii la fericitul Atanasie, au strigat : raule batrane spune-ne noua, ce striga pasarile ? Si raspunzand a zis : pasarile striga : cras, cras ! Iar cuvantul acesta: cras, cras, in limba avsonenilor insemneaza maine. Si adauga ca maine vor vedea slava lui Dumnezeu. Si dupa aceea s-a vestit moartea imparatului Iulian. Si aceasta facandu-se, s-au adunat ei si strigau asupra lui Serapid zicand: daca nu il voiai pe el, pentru ce luai darurile lui ?

    2) Acesta a povestit, ca in cetatea Alexandriei era un vizitiu, care era feciorul unei maici ce se numea Maria. Acesta la alergarea de cai ce se facea, a cazut, apoi sculandu-se a intrecut pe cel ce l-a surpat si a biruit. Si norodul a strigat: fiul Mariei a cazut si s-a sculat si a biruit. Inca graindu-se acest glas, a venit vestea in norod pentru capistea lui Serapid, ca marele Teofil suindu-se, a surpat idolul lui Serapid si a stapanit capistea.

    3) S-a vestit fericitului Epifanie, episcopul Ciprului de la avva manastirii, pe care o avea in Palestina, asa : cu rugaciunile tale nu ne-am lenevit de canonul nostru, ci cu osardie citim si ceasul intai si al treilea si al saselea si al noulea si vecernia. Iar el prihanindu-i, le-a aratat lor zicand: aratati sunteti ca va leneviti in celelalte ceasuri ale zilei, petrecand deserti la rugaciune. Ca trebuie calugaria cea adevarata neincetat sa aiba rugaciunea si cantarea psalmilor in inima sa.

    4) A trimis odata sfantul Epifanie catre avva Ilarion, rugandu-l pe el si zicand: vino sa ne vedem mai inainte de a ne duce din trup. Si mergand el, s-au bucurat unul cu altul. Dar mancand ei, s-a adus o pasare. Si luand episcopul, a dat lui avva Ilarion si a zis batranul : iarta-ma, ca de cand am luat schima, nu am mancat junghiat. Si i-a zis lui episcopul: iar eu de cand am luat schima, nu am lasat pe cineva sa adoarma avand ceva asupra mea, nici eu nu am adormit avand ceva asupra cuiva. Si a zis lui batranul : iarta-ma, ca petrecerea ta este mai mare decat a mea.

    5) Acestasi zicea: daca Melchisedec, chipul lui Hristos, a binecuvantat pe Avraam, radacina iudeilor, cu mult mai vartos insusi adevarul Hristos binecuvinteaza si sfinteste pe toti ce cred in El

    6) Acestasi zicea: cananianca striga si se asculta. Si femeia caruia ii curgea sange, tace si se fericeste iar fariseul striga si se osandeste; vamesul nici nu deschide gura si se asculta.

    PENTRU SFANTUL EPIFANIE, EPISCOPUL CIPRULUI

    I

    1) Povestit-a sfantul Epifanie, episcopul Ciprului, ca in vremea fericitului Atanasie cel Mare, niste pasari zburand imprejurul capistei lui Serapid, strigau neincetat: cras ! Cras ! Si venind elinii la fericitul Atanasie, au strigat : raule batrane spune-ne noua, ce striga pasarile ? Si raspunzand a zis : pasarile striga : cras, cras ! Iar cuvantul acesta: cras, cras, in limba avsonenilor insemneaza maine. Si adauga ca maine vor vedea slava lui Dumnezeu. Si dupa aceea s-a vestit moartea imparatului Iulian. Si aceasta facandu-se, s-au adunat ei si strigau asupra lui Serapid zicand: daca nu il voiai pe el, pentru ce luai darurile lui ?

    2) Acesta a povestit, ca in cetatea Alexandriei era un vizitiu, care era feciorul unei maici ce se numea Maria. Acesta la alergarea de cai ce se facea, a cazut, apoi sculandu-se a intrecut pe cel ce l-a surpat si a biruit. Si norodul a strigat: fiul Mariei a cazut si s-a sculat si a biruit. Inca graindu-se acest glas, a venit vestea in norod pentru capistea lui Serapid, ca marele Teofil suindu-se, a surpat idolul lui Serapid si a stapanit capistea.

    3) S-a vestit fericitului Epifanie, episcopul Ciprului de la avva manastirii, pe care o avea in Palestina, asa : cu rugaciunile tale nu ne-am lenevit de canonul nostru, ci cu osardie citim si ceasul intai si al treilea si al saselea si al noulea si vecernia. Iar el prihanindu-i, le-a aratat lor zicand: aratati sunteti ca va leneviti in celelalte ceasuri ale zilei, petrecand deserti la rugaciune. Ca trebuie calugaria cea adevarata neincetat sa aiba rugaciunea si cantarea psalmilor in inima sa.

    4) A trimis odata sfantul Epifanie catre avva Ilarion, rugandu-l pe el si zicand: vino sa ne vedem mai inainte de a ne duce din trup. Si mergand el, s-au bucurat unul cu altul. Dar mancand ei, s-a adus o pasare. Si luand episcopul, a dat lui avva Ilarion si a zis batranul : iarta-ma, ca de cand am luat schima, nu am mancat junghiat. Si i-a zis lui episcopul: iar eu de cand am luat schima, nu am lasat pe cineva sa adoarma avand ceva asupra mea, nici eu nu am adormit avand ceva asupra cuiva. Si a zis lui batranul : iarta-ma, ca petrecerea ta este mai mare decat a mea.

    5) Acestasi zicea: daca Melchisedec, chipul lui Hristos, a binecuvantat pe Avraam, radacina iudeilor, cu mult mai vartos insusi adevarul Hristos binecuvinteaza si sfinteste pe toti ce cred in El

    6) Acestasi zicea: cananianca striga si se asculta. Si femeia caruia ii curgea sange, tace si se fericeste iar fariseul striga si se osandeste; vamesul nici nu deschide gura si se asculta.

Pilda zilei

    Intr-un autobuz, un hot de buzunare a bagat mâna în geanta unei femei si i-a scos portofelul. Simtind ceva, femeia s-a uitat în geanta si si-a dat seama ca fusese jefuita. Fara sa-si dea seama cine e hotul, s-a închinat si s-a rugat ca Dumnezeu sa îl ierte pe hot. Dar acesta, vazând-o ca se închina, s-a speriat, pentru ca a crezut ca femeia îl blestemase. Si, pentru ca îi era frica de blesteme, a încercat sa îi puna portofelul la loc. De data aceasta femeia l-a simtit. Fara sa faca scandal, l-a întrebat:

    - De ce furi?

    - De foame.

    Scotând o parte din banii pe care îi avea în portofel, femeia i-a dat tânarului, sfatuindu-l sa caute ceva de munca.

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

    Cartea a doua Paralipomena

    (a doua a Cronicilor)

    cap. 23-25

    Capitolul 23

    1.     Iar în anul al şaptelea s-a întărit Iehoiada şi a luat de tovarăş cu el pe căpeteniile de peste sute, adică pe Azaria, fiul lui Ieroham, pe Ismael, fiul lui Iohanan, pe Azaria, fiul lui Obed, pe Maaseia, fiul lui Adaia şi pe Elişafat, fiul lui Zicri.
    2.     Şi au umblat de jur-împrejur prin Iuda şi au adunat pe leviţii din toate cetăţile lui Iuda şi pe capii de familii după tată ai lui Israel şi au venit la Ierusalim.
    3.     Aici a făcut toată adunarea legământ cu regele în templul lui Dumnezeu. Şi a zis Iehoiada către ei: "Iată fiul regelui trebuie să fie de acum rege, aşa a grăit Domnul pentru fiii lui David.
    4.     Iată ce trebuie să faceţi voi: Trei părţi dintre voi, care intră cu rândul de săptămână, atât dintre preoţi, cât şi dintre leviţi, să fie uşieri pe la uşi;
    5.     Trei părţi la casa regelui şi trei părţi la poarta Iesod; iar poporul să stea tot în curţile templului Domnului.
    6.     Nimeni să nu intre în templul Domnului, afară de preoţii şi leviţii care fac slujbă. Ei pot să intre, pentru că sunt sfinţiţi; iar tot poporul să stea de strajă pentru Domnul.
    7.     Leviţii să înconjoare pe rege din toate părţile, fiecare cu arma lui în mâna sa; şi cine va intra în templu să fie ucis. Şi să fiţi pe lângă rege, când va intra şi când va ieşi".
    8.     Şi au făcut leviţii şi tot Iuda ce le-a poruncit Iehoiada preotul. Atunci şi-a luat fiecare oamenii săi, de aceia care intrau eu rândul de săptămână sau pe acei care îşi făcuseră săptămâna, pentru că Iehoiada preotul nu dăduse drumul rândurilor care erau să fie schimbate.
    9.     Şi a împărţit Iehoiada preotul căpeteniilor de peste sute suliţile şi scuturile cele mari şi cele mici ale lui David, care erau în templul lui Dumnezeu.
    10.     Apoi a aşezat tot poporul, având fiecare în mână arma sa, de la partea dreaptă a templului până la partea stângă a templului, înconjurând jertfelnicul şi templul, ca să facă cerc în jurul regelui.
    11.     După aceea l-au adus pe rege şi i-au pus coroana şi podoabele, i-au dat să ţină în mână legea şi l-au făcut rege; iar ungerea a săvârşit-o Iehoiada preotul şi fiii lui, zicând: "Să trăiască regele!"
    12.     Atunci a auzit Atalia strigătele poporului care alerga şi cânta laude pentru rege şi a venit şi ea la popor în templul Domnului să privească;
    13.     Şi iată regele şedea pe tronul lui la intrare şi pe lângă rege, căpeteniile, trâmbiţaşii şi tot poporul ţării se veseleau şi sunau din trâmbiţe; iar cântăreţii, care erau cu instrumente de cântare şi cei care cântau din gură, cântau cântările de laudă. Atunci Atalia şi-a rupt hainele sale şi a început să strige: "Vânzare! Vânzare!"
    14.     Iar Iehoiada preotul a chemat pe căpeteniile cele peste sute, care erau cu comanda armatei şi le-a zis: "Scoateţi-o afară din templu şi cine va urma după ea să fie ucis cu sabia!" Pentru că preotul zisese: "Să nu o ucideţi în templul Domnului!"
    15.     Şi i-au făcut loc să iasă. Iar când a ajuns ea la intrarea casei regelui, cea dinspre poarta cailor, au omorât-o acolo.
    16.     Şi a făcut Iehoiada legământ cu tot poporul şi cu regele, ca să fie ei popor al Domnului.
    17.     Apoi s-a dus tot poporul la capiştea lui Baal şi au dărâmat-o şi au sfărâmat jertfelnicele lui şi chipurile lui şi a omorât pe Matan, preotul lui Baal, dinaintea jertfelnicelor.
    18.     După aceea a încredinţat Iehoiada dregătoriile templului Domnului în mâinile preoţilor şi ale leviţilor; a împărţit pe preoţi şi pe leviţi în cete, care trebuiau să facă slujbă cu rândul, cum aşezase David pentru templul Domnului, ca să aducă arderi de tot Domnului, cum este scris în legea lui Moise, cu bucurie şi cu cântare după cum rânduise David.
    19.     A aşezat de asemenea portari la porţile templului Domnului, ca să nu poată intra cel ce este necurat prin vreo faptă.
    20.     Apoi a luat pe căpeteniile cele peste sute, pe viteji, pe căpeteniile poporului şi pe tot poporul ţării şi l-au petrecut pe rege de la templul Domnului până la casa domnească, intrând pe poarta cea înaltă, în casa regelui; şi l-au aşezat pe tronul regatului.
    21.     Şi s-a veselit tot poporul ţării şi s-a liniştit cetatea. Iar pe Atalia au omorât-o cu sabia.

    Capitolul 24

    1.     Ioaş era de şapte ani când a fost făcut rege şi a domnit patruzeci de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Ţibia şi era din Beer-Şeba.
    2.     Ioaş a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, în toate zilele lui Iehoiada preotul.
    3.     Iehoiada i-a luat două femei şi a avut cu ele băieţi şi fete.
    4.     După aceasta şi-a pus în gând Ioaş să înnoiască templul Domnului.
    5.     De aceea a adunat pe preoţi şi pe leviţi şi le-a zis: "Duceţi-vă prin cetăţile lui Iuda şi strângeţi de la toţi Israeliţii argint în fiecare an pentru repararea templului Dumnezeului vostru şi grăbiţi-vă cu lucrul acesta". Însă leviţii nu s-au grăbit.
    6.     Atunci a chemat regele pe Iehoiada, capul lor şi i-a zis: "Pentru ce nu ceri de la leviţi să adune din Iuda şi din Ierusalim darea hotărâtă de Moise, robul Domnului, şi de către adunarea Israeliţilor pentru cortul adunării?
    7.     Căci Atalia cea nelegiuită şi fiii ei au despuiat templul lui Dumnezeu şi toate lucrurile care erau sfinţite pentru templul Domnului şi le-au întrebuinţat pentru baali".
    8.     Apoi a poruncit regele de s-a făcut o ladă şi a pus-o afară la uşa templului Domnului.
    9.     Şi s-a dat de veste la tot poporul din Iuda şi din Ierusalim ca să aducă Domnului darea pe care o pusese Moise, robul lui Dumnezeu, asupra Israeliţilor în pustiu.
    10.     De aceasta le-a părut bine la toate căpeteniile şi la tot poporul şi au adus şi au aruncat argint în ladă până s-a umplut ea.
    11.     Şi când la timpul său se aducea lada de către leviţi la dregătorii regelui şi când vedeau că era mult argint în ea, atunci veneau scriitorul regelui şi dregătorul arhiereului şi deşertau lada, o ridicau şi o puneau iar la locul ei. Aşa făceau în toate zilele şi s-a strâns argint mult.
    12.     Iar regele şi Iehoiada preotul l-au dat meşterilor de lucrări ai templului Domnului şi aceştia şi-au tocmit cioplitori de piatră şi dulgheri pentru înnoire, asemenea şi lucrători în fier şi aramă ca să repare templul Domnului.
    13.     Şi au luat meşterii şi au săvârşit lucrările cu mâinile lor şi au adus templul lui Dumnezeu la starea lui de mai înainte şi l-au întărit.
    14.     Iar după ce au sfârşit toate de lucru, au adus argintul rămas înaintea regelui şi a lui Iehoiada. Şi au făcut din acest argint vase pentru templul Domnului, vase pentru slujbe şi pentru arderi de tot, cupe şi celelalte vase de aur şi de argint. Şi au adus necontenit arderi de tot în templul Domnului în toate zilele lui Iehoiada.
    15.     Apoi a îmbătrânit Iehoiada şi a murit sătul de zile, căci era de o sută treizeci de ani când a murit.
    16.     Şi l-au înmormântat în cetatea lui David, la un loc cu regii, pentru binele care îl făcuse în Israel, pentru Dumnezeu şi pentru templul Lui.
    17.     Iar după moartea lui Iehoiada, au venit căpeteniile lui Iuda şi s-au închinat regelui; şi de atunci regele a început să asculte de ei.
    18.     Şi au părăsit templul Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au început să slujească Aşerelor şi idolilor. Din pricina acestui păcat, s-a coborât mânia Domnului peste Iuda şi peste Ierusalim.
    19.     Şi a trimis la ei prooroci, pentru a-i face să se întoarcă la Domnul şi i-au sfătuit, dar ei nu i-au ascultat.
    20.     Atunci Duhul lui Dumnezeu a cuprins pe Zaharia, fiul lui Iehoiada preotul, care s-a suit pe amvon înaintea poporului şi le-a zis: "Aşa zice Domnul: Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi, fiindcă voi aţi părăsit pe Domnul şi El vă va părăsi pe voi".
    21.     Dar s-au vorbit cu toţii împotriva lui şi l-au ucis cu pietre, din porunca regelui Ioaş, în curtea templului Domnului.
    22.     Regele Ioaş nu şi-a adus aminte de binefacerea care i-a făcut-o Iehoiada, tatăl lui Zaharia, ci a ucis pe fiul lui şi acesta, când murea, a zis: "Domnul să vadă şi să facă dreptate!"
    23.     Iar după un an, a venit împotriva lui armata siriană, a intrat în Iuda şi în Ierusalim şi a stârpit din popor pe toate căpeteniile poporului şi toată prada luată de la ei a trimis-o regelui, la Damasc.
    24.     Deşi oştirea Sirienilor care venise era alcătuită dintr-un mic număr de oameni, Domnul însă a dat în mâna lor o oaste foarte mare, pentru că ei părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, iar Sirienii aduceau la îndeplinire judecata care era asupra lui Ioaş.
    25.     Iar după ce s-au retras Sirienii de la el, rămânând el greu bolnav, slujitorii lui au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului lui Iehoiada preotul; şi l-au ucis în patul lui şi aşa a murit. Şi l-au înmormântat în cetatea lui David, însă nu l-au îngropat în mormântul regilor.
    26.     Iar acei care au uneltit împotriva lui au fost: Zabad, fiul Şimeatei Amonita şi Iehozabad, fiul Şimritei Moabita.
    27.     Amănuntele despre fiii lui şi despre mulţimea proorociilor împotriva lui, precum şi despre înnoirea templului lui Dumnezeu, se găsesc scrise în cartea regilor. Iar în locul său a fost făcut rege Amasia, fiul său.

    Capitolul 25

    1.     Amasia a început să domnească când era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Iehoadan şi era de loc din Ierusalim.
    2.     El a făcut lucruri plăcute înaintea Domnului, însă nu din toată inima.
    3.     Când domnia s-a întărit în mâna lui, el a ucis pe robii săi care uciseseră pe rege, tatăl său.
    4.     Însă pe copiii lor nu i-a ucis, fiindcă a făcut după cum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde a poruncit Domnul, zicând: "Părinţii nu trebuie să fie ucişi pentru feciori, nici feciorii nu trebuie să fie ucişi pentru părinţi, ci fiecare să fie ucis pentru păcatul lui".
    5.     Apoi a adunat Amasia pe cei din Iuda şi i-a aşezat după neamurile cele după tată sub comanda căpeteniilor peste mii şi a căpeteniilor peste sute, pe toţi ai, lui Iuda şi ai lui Veniamin; şi i-a socotit de la vârsta de douăzeci de ani în sus şi a găsit trei sute de mii de oameni voinici care erau în stare să meargă la război şi să poarte suliţă şi scut.
    6.     Apoi a mai tocmit cu plată din Israeliţi încă o sută de mii de ostaşi viteji cu o sută de talanţi de argint.
    7.     Dar un om al lui Dumnezeu a venit la el şi i-a zis: "O, rege, oştirea care o ai din Israel să nu meargă cu tine, pentru că Domnul nu ţine cu Israeliţii, nici cu toţi fiii lui Efraim;
    8.     Ci du-te singur şi luptă-te cu bărbăţie în război. Altfel Dumnezeu te va face să cazi în faţa duşmanului; căci Dumnezeu are putere şi să te sprijine şi să te facă să cazi".
    9.     Iar Amasia a zis către omul lui Dumnezeu: "Ce să fac cu cei o sută de talanţi dăruiţi oştirii lui Israel?" şi a zis omul lui Dumnezeu: "Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atâta".
    10.     Atunci Amasia a ales oştirea care îi venise din ţara lui Efraim, ca să se întoarcă la locul său. Dar ei s-au aprins de mânie asupra lui Iuda şi s-au întors la locul lor foarte mânioşi.
    11.     Iar Amasia a prins curaj şi şi-a luat poporul său şi a plecat la bătălie cu el în Valea Sării şi a omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir;
    12.     Şi alte zece mii de oameni vii i-au luat ca robi fiii lui Iuda şi i-au dus pe vârful unei stânci şi i-au aruncat de pe vârful stâncii. şi toţi s-au zdrobit cu desăvârşire.
    13.     Iar oştirea pe care Amasia o trimisese înapoi, ca să nu meargă cu el la război, a năvălit asupra cetăţilor lui Iuda din Samaria până la Bet-Horon şi au ucis în ele trei mii de oameni, luând foarte multă pradă.
    14.     Iar Amasia după ce a lovit pe Edomiţi, a adus, la întoarcerea lui acasă, pe zeii fiilor lui Seir şi i-a aşezat să-i aibă ca dumnezei pentru el şi s-a închinat lor şi i-a tămâiat.
    15.     Atunci Domnul S-a făcut foc de mânie asupra lui Amasia şi a trimis pe un prooroc şi acela i-a zis: "De ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, care n-au fost în stare să-şi scape poporul din mâna ta?"
    16.     Când el i-a grăit aceste vorbe, regele i-a răspuns: "Te-a pus cineva să fii sfătuitor regelui? Stăpâneşte-te, ca nu cumva să fii ucis". Şi s-a oprit proorocul şi a zis: "Ştiu că Dumnezeu a hotărât să te piardă, pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai ascultat sfatul meu!"
    17.     Atunci s-a sfătuit Amasia, regele lui Iuda, cu ai săi şi a trimis la Ioaş, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i spună: "Vino să ne vedem unul cu altul!"
    18.     Iar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele lui Iuda, ca să-i spună: "Spinul, care este în Liban, a trimis să-i spună cedrului, care este tot în Liban: Dă pe fiica ta fiului meu de femeie. Însă fiarele sălbatice, care sunt în Liban, au trecut pe lângă acest spin şi l-au călcat.
    19.     Tu zici: Iată eu am bătut pe Edomiţi şi s-a înălţat inima ta de mărire deşartă. Şezi mai bine acasă şi te astâmpără; de ce să te apuci de un lucru primejdios, prin care să cazi şi tu şi Iuda cu tine?"
    20.     Dar Amasia nici n-a vrut să audă, fiindcă aceasta a fost de la Dumnezeu să cadă el în mâna lui Ioaş, pentru că a căutat pe dumnezeii Edomiţilor.
    21.     Şi a venit Ioaş, regele lui Israel, să dea ochi unul cu altul, el şi cu Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Şemeş, care este în Iuda.
    22.     Şi Iuda a fost bătut de Israel şi fiecare a fugit la cortul său.
    23.     Şi pe Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, l-a prins Ioaş, regele lui Israel, la Bet-Şemeş, şi l-a dus la, Ierusalim şi a dărâmat zidul Ierusalimului pe o întindere de patru sute de coţi, de la porţile lui Efraim până la porţile din colţul cetăţii;
    24.     Apoi a luat tot aurul şi argintul şi toate vasele care erau în templul lui Dumnezeu, sub îngrijirea lui Obed-Edom şi vistieriile casei regelui, precum şi oameni ca ostatici şi s-a întors cu ei în Samaria.
    25.     Amasia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit după moartea lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, cincisprezece ani.
    26.     Celelalte fapte ale lui Amasia, cele dintâi şi cele de pe urmă, se află scrise în cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel.
    27.     De pe timpul când Amasia s-a abătut de la Domnul, s-a urzit în Ierusalim o uneltire împotriva lui şi a fugit la Lachiş, dar l-au omorât acolo.
    28.     Şi l-au adus pe cai şi l-au înmormântat cu părinţii lui în cetatea lui Iuda.a