Sfântul mucenic Sava, numit şi Gotul sau Romanul, se născu în veacul al IV-lea într-un sat liniştit de pe valea Buzăului, din părinţi creştini cu viaţă aleasă de la care deprinse vieţuirea în evlavie şi smerenie.

Mişcat încă din copilărie de adâncă dragoste de Dumnezeu si de Biserică, sfântul Sava sluji în biserica satului drept cântăreţ, pătrunzând în adâncimea frumuseţii slujbelor liniştite din biserica mică de lemn şi urmând cu smerenie poveţele şi viaţa piduitoare a părintelui său duhovnicesc care slujea aici pe numele său Sansala.

După o vreme însă, Dumnezeu socoti că a venit vremea ca cele crescute în inima tânărului Sava să îşi arate roadele cele bogate, astfel că în anii 370-372 se porni cumplită prigoană împotriva creştinilor, mulţi fiind prinşi, bătuţi, înecaţi sau arşi de vii.

În primăvara anului 372, în a treia zi de Paşti, noaptea, ostaşii îl prinseră pe părintele Sansala şi pe ucenicul său, sfântul Sava, făcându-le răni pe trup, pentru a-i îndupleca să se închine idolilor. Sfântul Sava, înfruntându-i cu bărbăţie, a fost condamnat la moarte prin înecare. Ostaşii, legându-i un lemn greu de gât, l-au aruncat în apele râului Buzău, punând însă pe grumajii săi în loc de lemn, cunună nepieritoare de slavă. Din apele râului, creştinii îi luară trupul său şi al părintelui său şi le îngropară cu toată evlavia.

Curând, în anii 373-374, sfântul ierarh Vasile cel Mare cerându-i rudeniei sale care era pe atunci dregător al Sciţiei Mici, moaşte de sfinţi, acesta din urmă îi trimise moaştele sfântului Sava pe care marele ierarh le primi cu adâncă cinstire numindu-l pe sfântul Sava „atlet al lui Hristos”.

Astfel rândui Dumnezeu încă dintru început ca bineplăcutul Său rob, vlăstar al neamului nostru românesc, să fie cinstit şi să săvârşească mulţime de minuni peste veacuri, până la noi.

+ * + * +

Veniţi toţi credincioşii să lăudăm pe măritul Sava, pe cel împodobit cu dreapta credinţă, cu cucernicia, cu purtarea paşnică şi smerenia, pe cel a strălucit cu blândeţea şi cu învăţătura, pe cel ce a zdrobit îndrăzneala idolatrilor, pe cel simplu la cuvânt şi bogat în cunoştinţă, şi să-i zicem: Roagă-te, prea fericite Mucenice, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc de bucurie, purtătoare şi pururea pomenită prăznuirea ta, mijlocind către Hristos să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Izbăveşte de primejdii pe cei ce te cinstesc, Mucenice preamărite, şi-i împodobeşte pe dânşii cu ajutorul harului, tu, cel ce te-ai împodobit cu virtuţile şi cu lucrarea faptelor, cu smerenia surpând mândria, cu sărăcia, cu postul şi cu privegherea ca un sihastru arătându-te şi cu propovăduirea ca un Apostol, iar prin cântare şi cunoştinţa dogmelor, după vrednicie te-ai numit slujitor al Bisericii lui Hristos. Pe Acela roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă. (dintre Stihirile ce se cântă la Vecernia mare)

Neîntrecutule cântăreţ al Învierii lui Hristos, cel ce dar ai primit de la Dumnezeu, întăreşte-ne pe noi spre slujba Bisericii noastre dreptslăvitoare, cerând pace şi milă pentru sufletele noastre. (dintre Stihirile ce se cântă la Vecernia mică)

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări, să săltăm în cele de praznic şi să dănţuim, bucurându-ne de prăznuirea cea de peste an a purtătorului de chinuri Mucenic; preoţii şi monahii, cu tot poporul, să laude pe robul cel ales al Împăratului tuturor, pe cel ce cu întrarmarea dumnezeiescului Duh a biruit pe Veliar; păstorii şi învăţătorii să laude pe îndreptătorul şi învăţătorul, pe cel ce a întărit poporul în ortodoxie; pe cel curat în dogme; pe cel mult pătimitor; pe cel lăudat de Marele Vasilie, pe coroana cea scumpă a ţării noastre şi pe marele ajutător, lăudându-l toţi, să zicem: Prea lăudate Sava, mărturisitorule al lui Hristos, sârguieşte şi ne scoate pe noi dintru aceste nevoi şi mântuieşte pe poporul tău, cu rugăciunile tale. (dintre Stihirile ce se cântă la Vecernia mare)

+ * + * +

Din roadele evlaviei vrednice de cinste pentru Sfântul Mucenic Sava şi pentru sfinţii neamului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/71/aprilie_sava_de_la_buzau.html