Calendox

Stil vechi

14 Februarie

Marți

Stil nou

27 Februarie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Zi fără post

Sfântul Cuvios Auxentie, nevoitor în Muntele Oxeia, care mai înainte a fost ostaş în Bitinia (Turcia de astăzi) în timpul împăratului Teodosie cel Mic (+470). Sfântul Cuvios Chiril Filosoful, luminătorul slavilor și cel întocmai cu apostolii (+869). Sfântul Cuvios Isaachie Zăvorâtul de la Pecerska, care s-a săvârșit cu pace în anul 1090. Sfântul Cuvios Maro (Maron), ieromonah din Cir în Siria (+423). Sfântul Sfințit Mucenic Valentin din Roma, Episcopul Umbriei (+269). Sfântul Cuvios Mucenic Damian, iubitorul de Dumnezeu, nevoitor la Mănăstirea Filoteu din Sfântul Munte Athos, care a mărturisit în Larisa și care s-a săvârşit prin sugrumare (+1568). Sfântul Ierarh Avraam, episcop de Carres în Mesopotamia în timpul împăratului Teodosie cel Mare (+423). Mutarea moaștelor Cuviosului Mihail, cneaz de Cernigov și boierului său, Sfântul Mucenic Mihail, făcătorii de minuni (1578). 12 greci, ziditorii Bisericii Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Lavra Peșterilor din Kiev (XI). Sfântul Ierarh Filimon, episcop de Gaza în Palestina. Sfântul Cuvios Mucenic Gheorghe Croitorul din insula Metilene, care a suferit mucenicia la Constantinopol (+1693). Sfântul Ierarh Elecadie, episcop de Ravena în Italia (+112). Sfinții Mucenici: Proclu, Efebie şi Apolonie din Terni în Italia (+273). Sfinții Mucenici: Antim, Marchian, Tian, Celerin, Magnus şi Iulian, care au pătimit pe Via Flaminiana la Roma. Sfinții Mucenici: Vitalie, Vitalian, dimpreună cu alți 44 de soldaţi, care au pătimit la Spoleto în Italia. Sfântul Sfințit Mucenic Filimon, episcopul Gazei în Palestina. Sfântul Sfințit Mucenic Petru, patriarhul Alexandriei (+380). Sfântul Ierarh Nostrianos, episcop de Napoli și mărturistor în Italia (+450). Sfântul Cuvios Antonin, egumen la Sorrente şi mărturisitor în Italia (+830). Sfântul Mucenic Nicolae din Corint, care a suferit mucenicia la Constantinopol (+1554). Sfântul Cuvios Ilarion Georgianul, nevoitor în Sfântul Muntele Athos (+1864). Sfântul Ierarh Rafail, episcop de Brooklin în America (+1915). Sfântul Sfințit Nou Mucenic din Rusia: episcopul Onisim de Tuia, care a pătimit în timpul regimului comunist (+1937). Sfântul Sfințit Mucenic Trifon (Rodonejskii), diaconul, care a suferit în timpul regimului comunist (+1938).

File pateric

PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI ŞI RĂZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE RIDICĂ ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU

40) A zis cineva din parinti, despre gandurile curviei care se nasc in inima si nu se savarsesc cu lucrul : precum cel ce va vedea vie si va pofti cu toata inima sa manance struguri, dar temandu-se sa nu fie prins si ca un fur sa fie omorat nu va intra, ci pe langa gard trecand, pandeste in vie si se uita imprejurut ei si aceasta facand, de va fi prins, nu este omorat unul ca acesta, ca nici n-a sarit peste gard, nici a gustat, dar batai ia, ca poftind s-a aflat pandind asa si cel ce pofteste, dar nu savarseste pacatul cu lucrul, vrednic este, nu de moarte, ci de batai.

41) Un frate calatorea impreuna cu altul si l-au biruit gandurile spre curvie si mergand a vestit parintilor, zicand : ce voi face, ca nu mi se mangaie inima pentru ca m-am aplecat razboiului vrajmasului. Sunt ca si cum as fi facut pacatul. Si i-au zis lui parintii : nu este pacat desavarsit, caci vrajmasul a venit sa te ispiteasca, iar Dumnezeu te-a acoperit. Fratele auzind aceasta, nu s-a incredintat, fiind biruit de scarba. Si i-au povestit lui parintii, zicand : doi frati trimisi fiind din chinovie la un sat, calatoreau impreuna. Si asupra unuia s-a sculat razboi de la diavolul de cinci ori sa pacatuiasca. El insa sculandu-se, facea rugaciune si nu s-a biruit de ganduri, dar s-a suparat tare. Deci, intorcandu-se ei catre parintele lor, era fata fratelui aceluia tulburata si intrebandu-se care este pricina tulburarii, a pus metanie, zicand : roaga-te, parinte, pentru mine, ca am cazut in curvie, si i-a povestit cum a fost luptat de ganduri. Iar batranul fiind vazator cu mintea, a vazut pe capul lui cinci cununi si i-a zis : indrazneste, fiule, ca nu te-ai biruit ci mai vartos ai biruit cu faptul ca nu ai savarsit pacatul. Deci si tu frate, a zis batranul, indrazneste si nu te scarbi, ca nu ai facut pacatul, fiindca mare lupta este cand omul avand prilej, se infraneaza. Si mare plata ia pentru aceasta. Caci nu este razboi mai tare decat acesta si mai iute. Pentru aceea a-l birui pe acesta este foarte greu si cu osteneala. Ca ce socotesti despre fericitul Iosif : oare fara osteneala a ispravit el un lucru ca acesta ? Nu, ci cu multa osteneala si lupta si ca intr-o priveliste era ceea ce se facea si insusi Dumnezeu si multimile sfintilor ingeri priveau de sus spre nevoitorul luptandu-se cu diavolul si cu toata oastea lui cea rea, aprinzand pofta barbatului si pe femeie mai mult salbatacind-o. Deci, cand a biruit nevoitorul, toate ostile ingerilor cu mare glas au dat lauda lui Dumnezeu, zicand : a biruit nevoitorul, facand biruinta straina ! Bine este, deci, frate, a nu face raul nici cu gandul, iar de esti ispitit, nevoieste-te ca sa nu te biruiesti si sa faci cu lucrul.

42) A zis un batran : daca curvia se lupta cu trupul tau, vezi din care pricina s-a pornit razboiul asupra ta si o indrepteaza. Sau din desfatare, sau din somn mult, sau din mandrie, sau de te socotesti pe tine mai bun decat pe altul, sau ai osandit pe cineva cand gresea, fiindca afara de acestea nu se lupta omul spre curvie.

Pilda zilei

Hoţul

Mi-a spus demult un bătrân hâtru, că hoţul este un aluat („a luat”) din maia („mai ia”) şi secară („se cară”). Dar nu întotdeauna este aşa. Să vedeţi de ce.

Odată, un negustor bogat se întorcea acasă, după ce vânduse multă marfă, într-un iarmaroc. Avea, aşadar, cu sine, o însemnată sumă de bani. Mergând cu căruţa pe drum, se porni o ploaie mare. Negustorul, necăjit din această pricină, ridică glas de cârtire împotriva lui Dumnezeu, zicând:

- La ce mai e bună si ploaia aceasta, Doamne? Dar cum mergea aşa, iată că se ivi în faţa căruţei un bandit, care întinse puşca spre el, voind să-l omoare, ca, pe urmă, să-l jefuiască.

Negustorul rămase încremenit.

Hoţul apăsă pe trăgaci, dar arma nu luă foc. Din pricina ploii, capsa şi pulberea se udaseră.

Văzând aceasta, negustorul dădu bice cailor şi luând-o la goană, scăpă de tâlhar.

După ce ieşi din impas, se opri, se închină şi zise:

- Iartă-mă, Doamne, că n-am ştiut ce zic. De nu era ploaia, tâlharul m-ar fi ucis.

Si de-atunci, negustorul acela nu a mai cârtit niciodată. Dar şi pentru bandit a fost o lecţie. Şi-a dat seama că o mână nevăzută l-a salvat pe negustor. Iar de atunci nu şi-a mai pus nădejdea în arma sa, înţelegând că oricând aceasta poate să-l trădeze şi astfel să cadă prea uşor în mâna autorităţilor. Iar povestea cu… „aluat”, „maia” şi „secară”, s-a încheiat, tâlharul devenind băiat... „cu minte”.

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Marţi

Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.

Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale.

Amin.

Biblia intr-un an

Cartea lui Iosua Navi 1-3

Capitolul 1
1. După moartea lui Moise, robul Domnului, a grăit Domnul cu Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, şi a zis:
2. "Moise, robul Meu, a murit. Scoală dar şi treci Iordanul tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care o voi da fiilor lui Israel.
3. Tot locul pe care vor călca tălpile picioarelor voastre, îl voi da vouă, cum am spus lui Moise:
4. De la pustie şi de la Libanul acesta până la râul cel mare, până la râul Eufratului şi până la marea cea mare spre asfinţitul soarelui vor fi hotarele voastre.
5. Nimeni nu se va putea împotrivi ţie, în toate zilele vieţii tale. Precum am fost cu Moise, aşa voi fi şi cu tine; nu Mă voi depărta de tine şi nu te voi părăsi.
6. Fii tare şi curajos, că tu vei împărţi poporului acestuia, prin sorţi, tara pe care M-am jurat părinţilor lor să le-o dau.
7. Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti toată legea pe care ţi-a încredinţat-o Moise, robul Meu; să nu te abaţi de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate câte ai de făcut.
8. Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să plineşti întocmai tot ce este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale şi vei păşi cu spor.
9. Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge".
10. Atunci a poruncit Iosua căpeteniilor poporului şi a zis:
11. "Treceţi prin tabără şi porunciţi poporului şi-i ziceţi: Pregătiţi-vă merinde de drum, că după trei zile veţi trece peste Iordanul acesta, ca să mergeţi şi să luaţi în stăpânire pământul pe care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri are să vi-l dea".
12. Iar seminţiei lui Ruben şi seminţiei lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, Iosua le-a zis:
13. "Aduceţi-vă aminte ce v-a poruncit Moise, sluga Domnului, când v-a zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a liniştit şi v-a dat pământul acesta.
14. Femeile voastre, copiii voştri şi vitele voastre să rămână în pământul pe care vi l-a dat Moise dincoace de Iordan, iar voi toţi câţi puteţi lupta, înarmându-vă, duceţi-vă înaintea fraţilor voştri şi le ajutaţi,
15. Până ce Domnul Dumnezeul vostru va linişti şi pe fraţii voştri, cum va liniştit şi pe voi, şi până ce vor primi şi ei de moştenire pământul pe care Domnul Dumnezeul vostru îl dă lor. Atunci vă veţi întoarce în moştenirea voastră şi veţi stăpâni pământul pe care Moise, sluga Domnului, vi l-a dat dincolo de Iordan, spre răsăritul soarelui".
16. Iar ei au răspuns lui Iosua şi au zis: "Toate, oricâte ne vei porunci, vom face şi oriunde ne vei trimite, vom merge.
17. Cum am ascultat pe Moise, aşa te vom asculta şi pe tine, numai să fie Domnul Dumnezeul tău cu tine cum a fost cu Moise.
18. Tot cel ce se va împotrivi poruncilor tale şi nu va asculta cuvintele tale, în toate câte vei porunci, să moară. Dar fii tare şi curajos!"

Capitolul 2
1. Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi tineri să iscodească ţara şi a zis: "Duceţi-vă şi cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul!" Şi s-au dus cei doi tineri şi, ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, şi au rămas să se odihnească acolo.
2. Şi s-a dat de ştire regelui Ierihonului: "Iată, nişte oameni din fiii lui Israel au venit aici în noaptea aceasta, ca să iscodească ţara!"
3. Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună: "Scoate pe oamenii care au intrat în casa ta, în noaptea aceasta, că au venit să iscodească ţara".
4. Femeia însă, luând pe cei doi oameni, i-a ascuns şi a zis: "Adevărat, au venit la mine nişte oameni,
5. Dar în amurg, când se închideau porţile, bărbaţii au plecat şi nu ştiu unde s-au dus. Alergaţi după ei şi-i veţi ajunge".
6. Apoi ea a suit pe cei doi oameni pe acoperiş şi i-a ascuns în nişte fuioare de în ce se aflau pe acoperişul casei ei.
7. Iar trimişii regelui au alergat după ei pe drumul cel către Iordan, până la vad, şi porţile s-au închis îndată ce au ieşit cei ce urmăreau pe iscoade.
8. Înainte însă de a adormi iscoadele femeia s-a suit la dânşii pe acoperiş,
9. Şi le-a zis: "Ştiu că Domnul v-a dat vouă pământul acesta, căci frica voastră a căzut asupra noastră şi toţi locuitorii pământului acestuia au frică de voi,
10. Pentru că am auzit noi cum a secat Domnul Dumnezeu înaintea voastră Marea Roşie, când ah ieşit din Egipt, şi câte aţi făcut voi cu cei doi regi ai Amoreilor peste Iordan, cu Sihon şi cu Og, pe care i-aţi pierdut.
11. Când am auzit noi de acestea, ne-a slăbit inima şi în nici unul din noi n-a mai rămas bărbăţie în faţa voastră, căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus şi pe pământ jos.
12. Acum dar juraţi-mi pe Domnul Dumnezeul vostru că, precum am făcut eu milă cu voi, veţi face şi voi milă cu casa tatălui meu şi daţi-mi semn de nădejde,
13. Că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, toată casa mea şi veţi izbăvi sufletul meu de la moarte".
14. Iar oamenii aceia au zis către dânsa: "Sufletul nostru îl vom pune pentru voi". Şi ea a zis: "Când Domnul vă va da cetatea aceasta, să faceţi cu mine milă şi dreptate".
15. Apoi le-a dat drumul cu o frânghie pe fereastră, căci casa ei era în zidul cetăţii şi ea locuia chiar deasupra zidului.
16. Şi le-a zis: "Duceţi-vă în munte, ca să nu vă întâlniţi cu cei ce vă urmăresc şi staţi acolo ascunşi trei zile, până se vor întoarce cei ce vă urmăresc şi apoi vă veţi duce în drumul vostru".
17. Iar oamenii aceia au zis către dânsa: "De nu vei face cum îţi vom zice, vom fi slobozi de acest jurământ al tău:
18. Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui semn această funie roşie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toţi cei din familia tatălui tău să-i aduni în casa ta.
19. Şi de va ieşi cineva afară pe uşa casei tale, sângele aceluia să fie asupra capului lui, şi noi vom fi slobozi de acest jurământ al tău; iar cine va fi cu tine în casa ta, sângele aceluia să fie asupra capului nostru, de se va atinge de el mâna cuiva.
20. Dacă însă ne va năpăstui cineva şi va descoperi fapta noastră, atunci vom fi slobozi de acest jurământ al tău".
21. Şi ea le-a zis: "Să fie cum ai grăit!" Apoi le-a dat drumul şi s-au dus, iar ea a legat la fereastră funia cea roşie.
22. Ducându-se oamenii aceia şi ajungând în munte, au aşteptat acolo trei zile, până ce s-au întors cei ce-i urmăreau, care-i căutaseră pe toate drumurile şi nu-i găsiră.
23. Întorcându-se apoi, cei doi tineri s-au coborât din munte, au trecut Iordanul şi au venit la Iosua, fiul lui Navi, şi i-au povestit tot ce se întâmplase cu ei,
24. Şi au zis către Iosua: "Domnul Dumnezeul nostru a dat tot pământul acesta în mâinile noastre şi toţi cei ce locuiesc în ţara aceea tremură de frica noastră".

Capitolul 3
1. Sculându-se apoi Iosua a doua zi dis-de-dimineaţă, a pornit de la Sitim şi a venit până la Iordan, el şi toţi fiii lui Israel, şi au poposit acolo înainte de a-l trece.
2. Iar după trei zile au trecut vestitori prin tabără,
3. Şi au poruncit poporului, zicând: "Când veţi vedea chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru şi preoţii voştri şi pe leviţii cei ce-l duc, atunci să porniţi şi voi de la locul vostru şi să mergeţi după el.
4. Iar depărtarea între voi şi el să fie ca de două mii de coţi; să nu vă apropiaţi prea mult de el, ca să puteţi vedea bine calea pe care aveţi să mergeţi; căci înainte n-aţi mai umblat pe calea aceasta niciodată".
5. Şi a mai zis Iosua către popor: "Sfinţiţi-vă pentru dimineaţă, căci mâine are să facă Domnul minuni între voi".
6. Iar preoţilor le-a zis Iosua: "Ridicaţi chivotul legământului Domnului şi mergeţi înaintea poporului!" Şi au luat preoţii chivotul legământului Domnului şi au purces înaintea poporului.
7. Atunci a zis Domnul către Iosua: "În ziua aceasta voi începe a te preamări înaintea ochilor tuturor fiilor lui Israel, ca să cunoască ei că, precum am fost cu Moise, aşa am să fiu şi cu tine.
8. Tu însă să porunceşti preoţilor care poartă chivotul legământului şi să zici: "Îndată ce veţi intra în mijlocul apelor Iordanului, să vă opriţi în Iordan!"
9. Iar Iosua a zis către fiii lui Israel: "Veniţi încoace şi ascultaţi cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veţi cunoaşte că în mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei şi pe Iebusei.
11. Iată chivotul legământului Domnului a tot pământul va trece înaintea voastră peste Iordan.
12. Să vă alegeţi doisprezece oameni dintre fiii lui Israel, câte un om din fiecare seminţie;
13. Şi îndată ce tălpile picioarelor preoţilor care duc Chivotul Domnului, Stăpânul a tot pământul, vor călca în apa Iordanului, apele Iordanului se vor despărţi: cele de la vale se vor scurge, iar cele care vin din sus se vor opri ca un perete".
14. Deci poporul a pornit de la corturile sale, ca să treacă Iordanul, iar preoţii care duceau chivotul legământului Domnului mergeau înaintea poporului.
15. Îndată ce preoţii cei ce duceau chivotul au intrat în Iordan şi picioarele preoţilor, care duceau chivotul, s-au afundat în apa Iordanului,
16. Apa care curgea din sus s-a oprit şi s-a făcut perete pe o foarte mare depărtare, până la cetatea Adam, care e lângă Ţartan, iar cea care curgea spre marea cea din Arabah, spre Marea Sărată, s-a scurs şi a secat, iar poporul a trecut în fala Ierihonului. Atunci Iordanul umplea matca sa şi ieşea din toate malurile sale, ca în timpul secerişului grâului.
17. Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului stăteau ca pe uscat în mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate; iar fiii lui Israel au mers ca pe uscat, până ce tot poporul a trecut prin Iordan.