Calendox

Stil vechi

11 Martie

Duminică

Stil nou

24 Martie

Ziua precedentă

Ziua următoare

Postul Paștelui. Dezlegare la ulei

Duminica Ortodoxiei (Întâia Duminică din Postul Mare). Săptămâna I din Postul Mare. Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (638-644). Sfântul Ierarh Eftimie, arhiepiscopul Novgorodului, făcătorul de minuni (1458). Sfinții Mucenici Trofim și Talu (III). Sfântul Sfinţit Mucenic Pionie, preotul din Smirna (250). Sfântul Cuvios Alexie, stareţ la Schitul Goloseev din Kiev (1917). Sfântul Cuvios Gheorghe din Constantinopol, purtătorul de Dumnezeu şi făcătorul de minuni (970). Sfântul Cuvios Grigorie Sinaitul (VI). Cuviosul Sofronie Zăvorâtul de la Pecerska, din Peșterile din Depărtare (XIII). Aducerea în Constantinopol a moaştelor sfântului mucenic Epimah cel nou din Alexandria (Egipt). Sfântul Sofronie, Episcop de Vracia (Bulgaria) (1813). Sfinții Mucenici Asclepiades, Macedonia, Linus și Sabina, care au pătimit la Smirna împreună cu Sfântul Mucenic Pionie (250). Sfinții Mucenici: Candid, Piperion şi cei dimpreună cu dânşii, care au pătimit la Cartagina şi Alexandria în Africa (254-259). Sfinții Mucenici Heraclie şi Zosima din Cartagina (263). Sfinta Muceniţă Alberta, care a pătimit în timpul împăratului Diocleţian, la Agen în Galia (286). Sfântul Constantin, mărturisitor la Cartagina în Africa. Sfântul Cuvios Petru, pustnic la Babuco-Veroli în Italia. Sfântul Cuvios Gheorghe Sinaitul, purtătorul de Dumnezeu şi fratele Sfântului Cuvios Ioan Scărarul (VII). Sfântul Cuvios Ioan Moschus, autorul „Limonarului” (622). Sfântul Sfinţit Mucenic Vigiliu, episcop de Auxerre în Franţa (685). Sfântul Ierarh Vindician, episcop în Franţa (712). Sfântul Ierarh Benedict, episcop de Milano în Italia (728). Sfântul Sfințit Mucenic Angus, episcop de Kelt în Irlanda (824). Sfântul Sfințit Mucenic Evloghie, mitropolit de Cordoba în Spania, şi Sfinta Muceniţă Leocritia fecioara (859). Sfântul Cuvios Firmian, egumen la San Sabino-Piceno în Italia (1020). Sfinta Cuvioasă Teodora, împărăteasa Epirului (XIII). Sfinții Sfințiți Noi Mucenici din Rusia, ieromonahul Patrichie (Petrov) și preotul Vasile (Malahov) (1933, 1937).

File pateric

PENTRU DRAGOSTE

5) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : parinte, sunt doi frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste cu mare infranare toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu ? Raspuns-a batranul : cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.

6) Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand : pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindea s-a stins dragostea intre preoti fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult.

7) Zis-a un batran oarecare : parintii nostri cei de demult aveau obicei : care erau mai batrani, cercetati pururea pe cei mai tineri, mergeau la chilia lor si luau seama cum petrec la chilii, cu ce se indeletnicesc si cum isi pazesc pravila, rugaciunea si datoria lor. Si luau seama, daca nu cumva au oarecare mandrie si parere intru ei, parandu-li-se ca fac lucruri bune si placute lui Dumnezeu, prin care se socotesc a fi vrednici de toata sfintenia si darurile lui Dumnezeu. Sau daca nu cumva li se arata lor ceva vedenie si naluciri desarte in visuri sau aievea si parandu-li-se lor ca sunt lucruri dumnezeiesti si ingeresti, se incred acelora, si se biruiesc de trandavie si lenevie si nu-si pazesc randuiala dupa datoria lor : pravila, rugaciunea, lucrul mainilor. Sau de sunt cumva surpati de ganduri rele si necuvioase, sau de spurcata pofta si razboiul curviei. Pentru acestea parintii cei mai batrani pururea cercetau si ispiteau pe fratii cei mai tineri si-i invatau din sfintele si dumnezeiestile Scripturi si-i intareau spre buna nevointa. Fratii cei mai tineri mergeau adesea la parintii cei mai batrani cu cuvioasa smerenie si plecaciune si isi aratau patimile, gandurile si cugetele lor si-i intrebau, ce se cade a face ca sa fie placuti lui Dumnezeu si sa-si mantuiasca sufletele. Iar Domnul, vazand cuvioasa smerenie si plecaciune ale celor tineri catre cei batrani si dragostea celor batrani catre cei tineri, le da lor indestulat darul Sau in inimile lor si cuvantul Sau in gandurile batranilor. Cand mergeau fratii cei mai tineri la parintii cei mai batrani, cu smerenie si plecaciune se jeluiau de neputintele si patimile si supararile lor si-i intrebau ce vor face pentru folosul si mantuirea sufletului lor. Atunci batranii deschizandu-si gurile, le da Dumnezeu cuvant si indata stiau ce vor zice si ce vor raspunde fratilor celor ce ii intrebau, ca sa-i foloseasca si indata ii foloseau. Si de era fratele cat de cazut si deznadajduit, daca mergea la vreun parinte si ii spunea caderea si scarba sa, batranul indata il ridica si il mangaia. Si asa unii pe altii se intareau, se imbarbatau si se indemnau spre nevointa mantuirii. Iar acum a inceput sa se stinga si sa se raceasca dragostea dintre frati, caci parintii cei mai batrani n-au parinteasca iubire catre fratii cei mai tineri, nici purtare de grija pentru cercetarea, invatatura, indemnarea si mantuirea lor, ci fiecare numai pentru sine se ingrijeste, iar pentru povatuirea si indreptarea fratelui sau nici nu gandeste. Fratii cei mai tineri n-au cuvioasa smerenie si plecaciune catre parintii cei mai batrani, nici nu merg la dansii sa-si arate lor patimile, neputintele si supararile si sa-i intrebe cuvant de folosul mantuirii, ci fiecare se socoteste pe sine a fi indestulat cu stiinta, priceperea si intelepciunea sa. Pentru aceea, Dumnezeu vazand atata mandrie, neiubire si nebagare de seama intre frati, a inceput a ridica si a lua darul Sau dintre frati si cuvantul Sau cel de invatatura folositoare din gurile batranilor atat de mult, incat de ar si merge cineva la vreun cuvant pentru folosul mantuirii, el nu stie ce sa raspunda ca sa-l foloseasca pe fratele. Cuvantul lui Dumnezeu s-a luat din gura batranilor. Si asa, fratilor, cei ce voiti sa va folsiti si sa va mantuiti sufletele cu acest parintesc si smerit cin calugaresc, pe care l-ati iubit si l-ati primit si in care v-ati imbracat, desteptati-va si luati seama, cercati-va pururea si va ispititi si vedeti, oare mergeti pe urmele si calea fratilor prea cuviosilor parintilor nostri celor mai dinainte, al caror cin si oranduiala ati primit, sau pe alt drum, intr-alta parte rataciti si mergeti. Si cunoscand fiecare ratacirea sa din urma si calea prea cuviosilor parinti, indata sa va intoarceti la calea si obiceiurile prea cuviosilor si fericitilor parinti si asa Dumnezeu iaraasi va va da indestulat darul Sau in inimile voastre si cuvantul Sau in gurile batranilor vostri, asemenea parintilor nostri celor dinainte. Si va veti invata si va veti indrepta, povatuindu-va si folosindu-va unul pe altui si va veti mantui toti si nici unul din voi nu va pieri. Iar de nu veti urma prea cuviosilor parinti celor mai dinainte si nu veti pazi obiceiurile, randuiala si invataturile lor, sa stiti ca in zadar ati primit si purtati cinul si oranduiala calugareasca si traiti prin manastiri si prin pustii, neavand rabdare, smerenie si dragoste frateasca. In zadar este tacerea voastra si pravila si citirea voastra cea multa, in care va nadajduiti si va pare ca va va mantui. In zadar este rugaciunea voastra cea intru multa vorba si postul si infranarea voastra. Acestea nimic nu va vor folosi voua, caci cu toate acestea, in pieirea vesnica veti merge de nu veti urma sfintilor parinti si obiceiurilor si oranduielilor lor cu rabdare, smerenie si dragoste frateasca. Sa stiti, ca alt drum si alt chip nu este calugarului, decat numai drumul sfintilor prea cuviosilor parinti al caror chip si cin il purtati.

Pilda zilei

Credinţa lui Newton

Un oarecare om îl întrebă odată pe marele fizician Isaak Newton: "Crezi că omul, după ce prin moarte a devenit praf şi cenuşă, poate să învie din morţi?". Fizicianul îi răspunse: "Cred, cum să nu cred". Omul îl întrebă mai departe: "Poţi să-mi dovedeşti lucrul acesta?" Newton îi răspunse: "Da, voi încerca". El luă un pumn cu nisip şi unul cu pilitură de fier, le amestecă şi apoi îl întrebă pe acel om: "Crezi că se poate despărţi nisipul de această pilitură de fier?" Omul îi răspunse: "Nu, cum să se poată!".

Newton luă atunci un magnet, îl apropie de grămadă şi adună laolaltă toată pilitura de fier despărţind-o astfel de nisip. Apoi adăugă: "Dacă Dumnezeu a dat atâta putere acestui magnet ca să poată atrage toată pilitura de fier, nu va avea el oare atâta putere, încât să poată învia pe oameni din morţi? Cu siguranţă că da".

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Duminică

De vreme ce ziua duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om; pentru acesta, iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție, și-Ți multumesc foarte pentru darurile cele mari ce ai făcut tuturor zidirilor Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget ca numai Tu singur ești Dumnezeu Sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins și în puține cuvinte nu-Ți lipsește vreo bunatate sau vreo mărire. Mă bucur cu asemenea că tu ești Dumnezeu în trei fețe: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Să se tulbure, Doamne, toți cei ce se închina la alți dumnezei, ca nu este alt dumnezeu afara de Tine. Pentru acesta fă să sporeasca creștinii în slava și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu Adevărat și Te mărturisesc și Ți se închina și-Ti slujesc pururea cu toata inima și puterea. O, Părinte Sfinte! miluiește-ne! O, Binecuvantate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne darul Tau și acoperămânul Tău!

Așa Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritul și nevrednicul, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică, dupa porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și maicii noastre. Dăruiește-mi pocaința adevărata, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva Împarației Tale și împotriva sufletului meu, și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de azi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, multumesc din toată inima pentru atâtea bunătăți ce-mi trimiți în toate zilele și mai vârtos pentru înoirea sufletului meu, pentru rabdarea Ta cea mare, că nu mai pedepsit după mulțimea păcatelor mele ci mă îngăduiesti și-mi astepți pocăința, ca un iertător, bun și milostiv. Încă mă rog, Doamne Iisuse Hristose, să-mi dai har, ca să petrec bine și crestinește întru acesta săptămna, făra de a-Ți greși cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstirea buneivestiri a Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău cel Sfant asupra Apostolilor. Deosebi, înca, mă rog întru acesta rugăciune a mea pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosâdit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău. Iar pentru Sfintele patimi și moartea Ta cea mărita, dumirește pe păcătoși să se cunoască pe sine și să se căiasca de pacatele lor, să se îndepărteze prin mărturisire, să urască pacatele lor, și să se lase de ele și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, in ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți și pe cei vii și pe cei morți, veșniciei Tale Împarății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu Preasfânt Sângele Tău; înviaza-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înaltarea Ta, pentru ca să Te mărim în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Cartea II a Regilor, 9-12

Capitolul 9

1. "N-a mai rămas, oare, cineva din casa lui Saul? - zise David. Eu i-aş arăta milă din pricina lui Ionatan".

2. În casa lui Saul însă fusese un rob, cu numele Ţiba. Pe acesta l-au chemat la David şi i-a zis regele: "Tu eşti Ţiba?"Eu, robul tău", a răspuns acesta.

3. "Nu cumva mai este cineva din casa lui Saul? a întrebat regele, că i-aş arăta mila lui Dumnezeu". "Ba este, fiul lui Ionatan, cel şchiop de picioare", a zis Ţiba către rege.

4. Iar regele zise: "Unde este?"Iată, a răspuns Ţiba regelui, el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar".

5. Şi a trimis regele David de l-au luat de la casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.

6. Şi a venit Mefiboşet, fiul lui Ionatan, la David şi, căzând cu faţa la pământ, s-a închinat regelui. Şi a zis regele: "Mefiboşet!"Da, robul tău!" a răspuns acesta.

7. "Nu te teme, a zis regele David, că eu îţi voi arăta milă pentru tatăl tău, Ionatan, şi-ţi voi întoarce toate ţarinile lui Saul, bunicul tău, şi tu vei mânca totdeauna pâine la masa mea".

8. Atunci s-a închinat Mefiboşet şl a zis: "Ce este robul tău, de ai căutat tu la un asemenea câine mort, cum sunt eu?"

9. Regele însă a chemat pe Ţiba, sluga lui Saul, şi i-a zis: "Toate câte au fost ale lui Saul şi ale întregii lui case le dau fiului stăpânului tău:

10. Deci lucrează pentru el pământul, tu cu fiii tăi şi cu robii tăi, şi strânge roadele lui, ca fiul stăpânului tău să aibă pâine de hrană. Mefiboşet, fiul stăpânului tău, va mânca totdeauna la masa mea".

11. Ţiba avea cincisprezece feciori şi douăzeci de robi. Şi a zis Ţiba către rege: "Tot ce porunceşte regele, stăpânul meu, robului său, robul tău va îndeplini".

12. Şi mânca Mefiboşet la masa lui David, ca unul din copiii regelui. Mefiboşet avea un copil mic cu numele Micha. Şi toţi cei ce trăiau în casa lui Ţiba erau slugile lui Mefiboşet.

13. Iar Mefiboşet era olog. Trăia în Ierusalim şi mânca totdeauna la masa regelui.

Capitolul 10

1. Trecând câtăva vreme, a murit regele Amoniţilor, iar în locul lui s-a făcut rege Hanun, fiul lui.

2. Atunci a zis David: "Voi arăta milă lui Hanun, fiul lui Nahaş, pentru binefacerea ce mi-a arătat tatăl său". Apoi a trimis David pe slugile sale să mângâie pe Hanun de moartea tatălui său. Şi au venit slugile lui David în ţara Amoniţilor.

3. Însă căpeteniile Amoniţilor au zis către Hanun, domnul lor: "Socotiţi, oare, că David din dragoste către tatăl tău a trimis mângâietori la tine? Nu cumva a trimis David slugile sale la tine ca să iscodească cetatea şi să vadă ce este în ea şi apoi s-o dărâme?

4. Atunci a luat Hanun pe slugile lui David şi a ras fiecăruia jumătate de barbă şi le-a tăiat hainele pe jumătate, până la şolduri, şi apoi le-a dat drumul.

5. Când i s-a spus aceasta lui David, acesta a trimis înaintea lor, deoarece erau foarte batjocoriţi. Şi a poruncit regele să li se spună: "Rămâneţi în Ierihon până vă vor creşte bărbile şi atunci vă veţi întoarce".

6. Amoniţii insă, văzând că s-au făcut nesuferiţi înaintea lui David, au trimis să tocmească cu plată pe Sirienii din Bet-Rehov şi pe Sirienii din Ţoba, douăzeci de mii de pedestraşi, de la regele Amalecit din Maacha o mie de oameni şi din Iştov douăsprezece mii de oameni.

7. Când a auzit de aceasta, David a trimis pe Ioab cu toată oştirea de viteji.

8. Şi ieşind, Amoniţii s-au aşezat în rânduri de luptă la poartă, iar Sirienii din Ţoba, din Rehov, din Iştov şi din Maacha au stat deoparte în câmp.

9. Văzând Ioab că oştirea duşmană era aşezată împotriva lui şi înainte şi în urmă, a ales oştenii cei mai de seamă ai lui Israel şi i-a pus în rânduri de luptă împotriva Sirienilor.

10. Iar cealaltă parte de oameni a încredinţat-o lui Abişai, fratele său, ca să-i pună în rânduri de luptă împotriva Amaleciţilor:

11. Apoi a zis Ioab: "Dacă Sirienii mă vor birui pe mine, tu să mă ajuţi, iar dacă Amoniţii te vor birui pe tine, îţi voi veni eu în ajutor.

12. Fii curajos şi să ne ţinem cu bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul va face ce va binevoi".

13. După aceea a întrat Ioab şi poporul ce era cu el în luptă cu Sirienii, dar aceştia au fugit de el.

14. Amoniţii, văzând că Sirienii pleacă, au fugit şi ei de Abişai şi s-au dus în cetate. Întorcându-se Ioab de la Amoniţi, a intrat în Ierusalim.

15. Sirienii însă, văzând că au fost biruiţi de Israeliţi, s-au adunat la un loc.

16. Şi a trimis Hadad-Ezer de au chemat pe Sirienii cei de peste râul Eufrat şi aceştia au venit la Helam, iar Sovac, căpetenia oştirii lui Hadad-Ezer, îi conducea.

17. Când s-a spus de aceasta lui David, acesta a adunat pe toţi Israeliţii şi, trecând Iordanul, a venit la Helam. Sirienii s-au aşezat împotriva lui David şi s-au bătut cu el.

18. Dar au fugit Sirienii de Israeliţi şi David a nimicit Sirienilor şapte sute de care şi patruzeci de mii de călăreţi; ba a lovit şi pe căpetenia Sovac, care a şi murit acolo.

19. Şi când regii supuşi lui Hadad-Ezer au văzut că sunt învinşi de Israeliţi, au încheiat pace cu Israeliţii şi s-au supus acestora. Iar Sirienii s-au temut să mai dea ajutor Amoniţilor.

Capitolul 11

1. Peste un an, pe vremea când regii pornesc la război, David a trimis pe Ioab şi slugile sale cu el şi pe toţi Israeliţii şi aceştia au lovit pe Amoniţi şi au împresurat Raba;

2. Dar David a rămas în Ierusalim. Odată, spre seară, sculându-se David din pat şi plimbându-se pe acoperişul casei domneşti, a văzut de pe acoperiş o femeie scăldându-se, şi femeia aceasta era foarte frumoasă.

3. Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie. Şi i s-a spus că este Batşeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul.

4. Apoi David a trimis slugile să o ia; ea a venit la el şi el s-a culcat cu ea. Iar dacă s-a curăţit ea de necurăţia ei, s-a întors la casa sa.

5. Femeia aceasta a rămas însărcinată şi a trimis de s-a vestit lui David, zicând: "Eu sunt însărcinată".

6. Atunci a trimis David să se zică lui Ioab: "Trimite la mine pe Urie Heteul!" Şi a trimis Ioab pe Urie la David.

7. Venind Urie la David, acesta l-a întrebat de sănătatea lui Ioab, de starea poporului şi de mersul războiului.

8. Apoi a zis David către Urie: "Du-te acasă şi-ţi spală picioarele!" Ieşind Urie din casa regelui, în urma lui i s-a trimis un dar de la masa regelui.

9. Dar Urie a dormit la poarta casei regelui cu toate slugile stăpânului său şi nu s-a dus la casa sa.

10. Şi i s-a spus lui David, zicând: "Urie nu s-a dus la casa sa". "Iată, a zis David către Urie, tu ai venit de pe drum, de ce nu te-ai dus la casa ta?"

11. Iar Urie a zis: "Chivotul Domnului şi Israel şi Iuda sunt în corturi; stăpânul meu Ioab şi robii domnului meu sunt în tabără, iar eu să mă duc la casa mea să mănânc, să beau şi să mă culc cu femeia mea? Mă jur pe viaţa ta şi pe viata sufletului tău că nu voi face aceasta".

12. "Rămâi aici şi ziua aceasta, a zis David lui Urie, iar mâine îţi voi da drumul". Şi a rămas Urie în Ierusalim în ziua aceea până a doua zi.

13. Şi l-a chemat David şi a mâncat Urie înaintea lui şi a băut şi David i-a arătat cinste. Dar seara Urie s-a dus să se culce în patul său cu robii stăpânului său, iar la casa sa nu s-a dus.

14. Dimineaţa David a scris scrisoare lui Ioab şi a trimis-o pe Urie.

15. În scrisoarea aceea el scria aşa: "Puneţi pe Urie unde va fi luptă mai crâncenă şi retrageţi-vă de la el, ca să fie lovit şi ucis".

16. De aceea, când Ioab a împresurat cetatea, a pus pe Urie într-un astfel de loc, de care ştia că este apărat de oameni viteji.

17. Şi au ieşit oamenii din cetate şi s-au luptat cu Ioab şi au căzut câţiva din popor, din slugile lui David. Acolo a fost ucis şi Urie Heteul.

18. Atunci a trimis Ioab să se facă cunoscut lui David tot mersul luptei.

19. Şi a poruncit trimisului şi i-a zis: "După ce vei povesti regelui tot mersul luptei,

20. Şi vei vedea că regele se mânie şi-ţi zice: "De ce v-aţi apropiat să vă luptaţi aşa aproape de cetate? Nu ştiaţi voi că de pe zidurile cetăţii pot să arunce în voi?

21. Cine oare a ucis pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Au nu o femeie, care a aruncat în el de pe zid o bucată de râşniţă şi l-a lovit şi el a murit în Tebeţ? De ce v-aţi apropiat aşa tare de cetate?" Atunci să-i zici: "Şi robul tău Urie Heteul a fost lovit şi a murit".

22. S-a dus deci trimisul lui Ioab la rege în Ierusalim şi, ajungând, a povestit lui David despre toate, pentru care fusese trimis de Ioab şi de tot mersul luptei. Şi s-a mâniat David pe Ioab şi a zis trimisului: "De ce v-aţi apropiat aşa tare de cetate să vă luptaţi? Nu ştiaţi voi oare că vă pot lovi de pe zidurile cetăţii? Cine a ucis pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Oare nu o femeie care a aruncat în el de pe zid cu o bucată de râşnită, şi a murit în Tebeţ? De ce v-aţi apropiat aşa tare de zid?"

23. Atunci trimisul a spus lui David: "Acei oameni ne-au răpus pe noi şi au ieşit asupra noastră în câmp, dar noi i-am alungat până la poartă.

24. Atunci au început a săgeta arcaşii de pe ziduri asupra robilor tăi şi au murit câţiva din robii regelui; şi a murit de asemenea şi robul tău Urie Heteul".

25. Atunci David a zis: "Aşa să spui lui Ioab: Să nu te tulbure lucrul acesta, căci sabia o dată mănâncă pe unul, altă dată mănâncă pe altul. Înteţeşte lupta împotriva cetăţii şi dărâm-o. Aşa să-l încurajezi".

26. Şi auzind femeia lui Urie că a murit Urie, bărbatul ei, a plâns după el.

27. Iar dacă s-a isprăvit vremea plângerii, a trimis David şi a luat-o în casa sa şi ea a ajuns femeia lui şi i-a născut un fiu. Fapta aceasta, pe care a făcut-o David, a fost rea înaintea Domnului.

Capitolul 12

1. Atunci a trimis Domnul pe Natan proorocul la David şi a venit acela la el şi i-a zis: "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul sărac.

2. Cel bogat avea foarte multe vite mari şi mărunte,

3. Iar cel sărac n-avea decât o singură oiţă, pe care el o cumpărase de mică şi o hrănise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi ea şi se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiică.

4. Dar iată că a venit la bogat un călător, şi gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oiţa săracului şi a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".

5. Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a zis către Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;

6. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă".

7. Atunci Natan a zis către David: "Tu eşti omul care a făcut aceasta. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel şi Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul,

8. Ţi-am dat casa domnului tău şi femeile domnului tău la sânul tău; ţi-am dat ţie casa lui Israel şi a lui Iuda şi, dacă aceasta este puţin pentru tine, ţi-aş mai adăuga.

9. Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniţilor.

10. Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine şi ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ţi fie nevastă.

11. Aşa zice Domnul: Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa ta şi voi lua pe femeile tale înaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău şi se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui acestuia.

12. Tu ai făcut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot Israelul şi înaintea soarelui". "Am păcătuit înaintea Domnului", a zis David către Natan.

13. "Şi Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta, a zis Natan, şi tu nu vei muri.

14. Dar fiindcă tu prin această faptă ai dat vrăjmaşilor Domnului pricină să-L hulească, de aceea va muri fiul ce ţi se va naşte".

15. Apoi s-a dus Natan la casa sa, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse lui David femeia lui Urie şi acela s-a îmbolnăvit.

16. Şi s-a rugat David Domnului pentru copil, a postit şi, ducându-se deoparte, a petrecut noaptea întins pe pământ.

17. Atunci au intrat la el bătrânii casei lui ca să-l ridice de la pământ, dar el n-î voit şi nici n-a mâncat pâine cu ei.

18. După şapte zile a murit copilul şi slugile lui David se temeau să-i spună că a murit copilul. Căci ei îşi ziceau: "Când copilul era încă viu şi noi îl mângâiam, el nu ne băga în seamă; cum să-i spunem acum: A murit copilul? Ar putea să facă vreun rău".

19. Dar văzând David că slugile sale şoptesc între ele, a priceput că a murit copilul şi le-a întrebat: "A murit copilul?"A murit", i s-a răspuns.

20. Atunci David s-a sculat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele şi s-a dus în casa Domnului şi s-a rugat. Întorcându-se apoi acasă, a cerut să i se dea pâine şi a mâncat.

21. Şi i-au zis slugile: "Ce va să zică aceasta? Când copilul era încă în viaţă, ai postit, ai plâns şi n-ai dormit; iar după ce copilul a murit, te-ai sculat, ai mâncat şi ai băut?"

22. "Câtă vreme copilul era viu, a zis David, am postit şi am plâns, căci socoteam: Cine ştie, poate mă va milui Domnul şi va trăi copilul.

23. Dar acum el a murit; de ce să mai postesc? Îl mai pot eu, oare, întoarce? Eu mă voi duce la el, iar el nu se va mai întoarce la mine".

24. Şi a mângâiat David pe Batşeba, femeia sa, a intrat la ea, s-a culcat cu ea şi ea a zămislit şi a mai născut un fiu şi i-a pus numele Solomon. Domnul l-a iubit pe acesta,

25. Şi a trimis pe proorocul Natan, şi acesta i-a pus numele Iedida, adică iubitul Domnului, cum îi spusese Domnul.

26. Ioab însă lupta împotriva cetăţii Amoniţilor, Raba, şi aproape luase cetatea domnească.

27. Atunci a trimis Ioab la David să i se spună: "Am tăbărât asupra cetăţii Raba şi am luat cetatea prin apă.

28. Adună acum celălalt popor şi vino asupra cetăţii şi o ia; căci de o voi lua eu, atunci se va slăvi numele meu".

29. Atunci a adunat David tot poporul şi s-a dus asupra cetăţii Raba, s-a luptat împotriva ei şi a luat-o.

30. Şi a luat David de pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur şi cu pietre scumpe, şi a pus-o pe capul său; a luat şi foarte multă pradă din cetate.

31. Iar pe poporul care se afla în ea l-a scos şi l-a pus sub fierăstrău şi sub grapă de fier şi sub securi de fier şi i-a aruncat în cuptoarele de ars cărămidă. Aşa a făcut el cu toate cetăţile Amoniţilor. După aceea David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.