Sfinţii Apostoli din cei 70: Apelie (Appeles) din Smirna, Luca (Lucius), arhiepiscop în Laodiceea Siriei şi Climent (Clement), episcopul Sardiei (I) Sfântul Cuvios Pavel Cel Ascultător („fiul ascultării”) de la Pecerska (XIII) Sfântul Cuvios Ioasaf (în lume cneazul Andrei), făcătorul de minuni, monah la Lacul Kubensk-Vologda în Rusia (+1453) Sfintele Mucenițe și surori: Minodora, Mitrodora şi Nimfodora din Bitinia, care au pătimit în timpul împăratului Maximian (+304) Sfânta Pulheria împărăteasa, sora împăratului Teodosie cel Mic (+453) Sfântul Mucenic Varipsava (Baripsabas), făcător de minuni în Dalmaţia (II)
Stil vechi
10 Septembrie

Luni

Stil nou
23 Septembrie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Zi fără post
Sfintele Mucenițe și surori: Minodora, Mitrodora şi Nimfodora din Bitinia, care au pătimit în timpul împăratului Maximian (+304). Sfânta Pulheria împărăteasa, sora împăratului Teodosie cel Mic (+453). Sfinţii Apostoli din cei 70: Apelie (Appeles) din Smirna, Luca (Lucius), arhiepiscop în Laodiceea Siriei şi Climent (Clement), episcopul Sardiei (I). Sfântul Cuvios Pavel Cel Ascultător („fiul ascultării”) de la Pecerska (XIII). Sfântul Mucenic Varipsava (Baripsabas), făcător de minuni în Dalmaţia (II). Sfântul Ierarh Petru, Episcopul Niceii, apărător al Sfintelor Icoane (+826). Sfântul Cuvios Ioasaf (în lume cneazul Andrei), făcătorul de minuni, monah la Lacul Kubensk-Vologda în Rusia (+1453). Sfânta Muceniță Ia, care s-a săvârşit de sabie. Sfântul Cuvios Neofit cel Mare. Sfintele 3 Cuvioase Pustnice. Sfânta Evdochia cea Tânără (V). Sfântul Ierarh Veran, episcop din Franţa (V). Sfântul Cuvios Finian, egumen la Ulster în Irlanda (+579). Sfântul Ierarh Salvie, episcop de Alhi în Galia (+584). Sfântul Teodaard de la Maastricht în Olanda (+668). Sfântul Ierarh Aubert, episcop de Avranches în Franţa (+725). Sfântul Cuvios Casian, egumen la Spaso-Kamenny în Rusia (XV). Sfântul Cuvios Eufrosin cel Nou, ocrotitorul Mănăstirii Grădinarilor din Kefalonia (+1811). Sfinţii Sfințiți Noi Mucenici din Rusia: preoții: Ismail (Kudreavțev), Evghenie (Popov), Ioan (Popov), Constantin (Kolpețkii), Petru (Grigorev), Vasile (Maximov), Gleb (Apuhtin), Vasile (Malinin), Ioan (Sofronov), Petru (Iurkov), Nicolae (Pavlinov), Paladie (Popov), monahii: Meletie (Fediunev și Gavriil (Iațik), şi binecredincioșii creștini: Simeon (Turkin) şi Tatiana (Grimblit) fecioara (+1937) și episcopul Uar (Var) de Lipetsk (+1938) care au pătimit în timpul regimului comunist.
File pateric

O fată credincioasă a plecat cu colegii si cu diriginta ei într-o vacantă la munte. În fiecare seară, în fata taberei se organiza o discotecă. Aproape toti elevii dansau, dar fata îsi lua cartea de rugăciuni si se ducea să îsi facă canonul în camera bucătăresei sefe. Bucătăreasa, rudă cu mama fetei, era o femeie cu frică de Dumnezeu. Asa că s-a bucurat că fata vroia să se roage în camera ei.
Un băiat, care o plăcea pe fată, tot căuta să o găsească în discotecă, să o invite la dans, dar nu o găsea. Întâlnind-o la cantină, a întrebat-o:
- Unde ai fost aseară? Nu te-am văzut la dans. Si nici în cameră nu erai.
Ca să nu fie luată peste picior, fata i-a spus:
- Am fost afară, dar am dansat foarte putin.
După ce a primit de două ori acelasi răspuns, băiatul s-a hotărât să o urmărească. A văzut-o pe fată cum urcă la mansarda vilei, cu două cărti în mână. Abia după două ore a coborât.
- Unde ai fost? Tot la dans? o întrebă băiatul, ironic. Ce ai citit?
Văzându-i cărtile de rugăciune, se miră:
- Tu mergeai să te rogi? De ce nu mi-ai spus?
- Nu am vrut nici să sune a laudă si nici să mă iei peste picior.
- Dar stii că si eu merg la biserică.
- Părintele meu mi-a spus că nu trebuie să stie altii că îmi fac canonul.
- Eu de când am venit în tabără nu m-am rugat deloc. Nici nu mi-am luat cartea de rugăciuni la mine.
- Pe mine părintele m-a întrebat dacă o să îmi fie greu să îmi zic canonul. Mi-a spus că, dacă nu am conditii, să spun numai o parte. A zis să nu mă rog de fată cu altii. Dar m-a ajutat Dumnezeu si am găsit un loc în care mă rog fără să mă deranjeze nimeni. Si nici eu nu deranjez pe nimeni.
- Dar de ce îmi ziceai că erai la dans, afară?
- Nu vroiam să stie altii că mă rog. Nu vreau nici să fiu batjocorită de altii, dar nici lăudată de tine pentru că îmi tin canonul.

Evloghie oarecare, ucenic fiind al fericitului Ioan arhiepiscopul, preot si pustnic mare, postind din două în două zile, iar de mai multe ori si toată săptămâna petrecând mâncând numai pâine si sare, se slăvea de oameni. Acesta s-a dus la avva Iosif la Panefo, nădăjduind să vadă ceva mai multă asprime de viată la dânsul. Si primindu-l pe el bătrânul cu bucurie, orice a avut a pus ca să facă mângâiere si i-au zis lui ucenicii lui Evloghie: "Nu mănâncă preotul afară de pâine si sare"; iar avva Iosif, tăcând, mânca. Si petrecând trei zile, nu i-au auzit pe ei cântând sau rugându-se, că era ascunsă lucrarea lor. Si au iesit nefolosindu-se Evloghie cu ucenicul său.
Iar după iconomie s-a făcut negură si rătăcindu-se s-au întors la bătrânul. Si mai înainte de a bate ei în usă, i-au auzit pe ei cântând, si stăruind [acestia] mult, mai pe urmă au bătut în usă. Iar aceia, tăcând din cântarea de psalmi, i-au primit cu bucurie. Si pentru arsită, au turnat ucenicii lui Evloghie apă în vas si i-au dat lui. Si era amestecată [apa] de mare cu [apă] de râu si nu a putut să o bea. Si venind întru sine, a căzut înaintea bătrânului, voind să stie petrecerea lor, zicând: "Avvo, ce este aceasta, că întâi nu cântati, ci [abia] acum, după ce ne-am dus noi. Si vasul de apă, acum luându-l, am aflat apă sărată". Zis-a bătrânul: "Fratele este nebun si după amăgire a amestecat-o cu apă de mare". Iar Evloghie îl ruga pe bătrânul, voind să stie adevărul.
Si i-a zis lui bătrânul: "Acel mic pahar de vin era al dragostei, iar apa aceasta este pe care o beau fratii totdeauna". Si l-a învătat pe el deosebirea socotelilor si a tăiat de la el toate cele omenesti. Si s-a făcut iconomicos si pogorâtor. Si după aceea mânca toate cele ce i se puneau înainte. Si s-a învătat si el să lucreze în ascuns. Si a zis bătrânului: "Negresit, într-adevăr [mare] este lucrarea voastră". (1-68)

Pilda zilei

Un bătrân monah, drag sufletului meu, odată fiind întrebat de ce lăcrimează și suspină pentru sufletele triste, care își lasă durerile pe umerii lui și poate nu se vor mai întoarce niciodată ?
Iar bătrânul, ștergându-și cu mâneca dârele mari de pe obrajii uzi i-a spus având chipul luminos:
„Dacă-l plâng nu-mi mai este străin îmi este ca un frate. Hotărârea o iau lacrimile mele...“
"...toate le putem cunoaște, toate le putem învăța. Numai din suferință nu vrem să învățăm ceva!
Credem că știm ce e suferința, că nu mai putem avea surprize, că am mers până la capăt. Da de unde ! Suferința e veșnic nouă, mereu variabilă, orișicând proaspătă.
Însă cred că totul nu e să învingi, totul e să lupți până la capăt; aici e mângâierea, aici e cununa, aici e jertfa.
Să fii iubit de Dumnezeu și să iubești pe Dumnezeu înseamnă a suferi...
„Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.“(Matei 5,4). Hristos e cel mai intim cu noi, mai intim decât noi înșine. Eu nu mă cunosc la fel de bine cum mă cunoaște El și nu țin la mine așa cum ține El.
Hristos Dumnezeu vrea ce e mai bine pentru noi. Nici noi nu vrem atât bine, cât bine ne vrea El.
Dacă noi vedem doar aici și acum, Domnul vede în perspectivă, știe ce voi face în viitor, vede și cunoaște ceea ce eu nu pot pătrunde.
Și ce este interesant că nu ne dă mai mult decât putem duce.
Hristos e cel mai bun prieten al nostru și ar trebui să vorbim cu El ori de câte ori simțim, liber, deschis și sincer.
Nimeni nu poate cât poate Hristos și nimeni nu mă poate duce de mână așa cum o face El.
Să fim întru Hristos înseamnă să devenim una cu El într-o comuniune unde trăirea depășește cuvintele și totul se petrece într-un grai al inimii.
Hristos este atât de prezent în viața noastră încât sunt convins că fiecare dintre noi de multe ori i-am simțit răsuflarea în ceafă...
Dumnezeu, Tatăl nostru Cel din ceruri, ne iubește mult iar noi trebuie să învățăm ce înseamnă cuvintele „Facă-se Voia Ta“ cea sfântă și nu pofta mea cea egoistă.
Dumnezeu are pedagogia Lui pe care nu o putem înțelege.
El le așază pe toate atât de minunat și armonios încât chiar trăiești din plin sentimentul minunii, numai că noi nu avem răbdare.
De ce nu înțelegi oare suflete că dacă Dumnezeu te pierde pe tine, nici îngerii nu-i sunt consolare ?!
Biserica nu e tribunal
, ci este prilej de întâlnire și de mângâiere cu Hristos.
E răspunsul nostru la invitația lui Hristos care zice „Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!“ (Marcu 6, 50) ; „Nu te teme. Crede numai.“ (Marcu 5, 36)
Ridicați-vă din păcat și nu vă mai temeți „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28, 20)
E bucurie, e trăire, e binecuvântarea de a simți gustul dulce al iertării.
Numai păcătoșii pot gusta creștinismul în toată plinătatea lui, căci nu este nici un păcat care să stea împotriva iubirii lui Dumnezeu.
Căci contrariul păcatului nu e virtutea, ci contrariul păcatului e libertatea. A fi liber pentru Hristos.
Ca să revin la suferință îmi dau seama că nu suntem aproapele nimănui.
Ni-l facem pe un altul aproapele nostru, făcându-ne aproapele său printr-o faptă, printr-un gând de rugăciune sau un cuvânt bun ce ne poate aduce Raiul, aidoma tâlharului de pe cruce.
Să ne doară durerea celui de lângă noi și să ne bucure bucuria lui și așa vom împlini porunca lui Hristos căci „dacă l-am câștigat pe fratele meu, l-am câștigat pe Dumnezeu”

Rugaciunea Zilei

Rugăciunea de Luni

O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adancă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că gresesc in toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca sa pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.

Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, pâna la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărației Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne! Astazi îți dau sufletul și trupul meu și vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngaduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu în cealalta viața.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic:
O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrajmași ai duhurilor rele, ma închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de marirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, făra numai să departați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor! mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul. O, Sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și voi Sfinților Arhangheli Mihaile și Gavrile, nu vă scârbiți de mine, nici mă lăsati pustiu, ci mă paziți ziua si noaptea până îmi voi da cu pocăința sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar ca eu nu va ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu.

Înca vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mai gresesc de acum înaintea Dumnezeului meu; și mă învredniciți să vă vad la moartea mea și să stati împrejurul meu și să duceți în ceruri sufletul meu ca să se închine măririi lui Dumnezeu și sa vada bucuria Sfinților Lui pentru ca să am pricina să va mulțumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce ați avut-o pentru mine și să vă spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor.

Amin.

Biblia intr-un an

Osea

Capitolul 1
1.  Cuvântul Domnului care a fost către Osea, feciorul lui Beeri, în vremea domniei lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii din Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele din Israel.
2.  Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: "Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul".
3.  Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim, şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.
4.  Şi a zis Domnul către acesta: "Pune-i numele Izreel! Căci iată puţină vreme mai este şi Eu voi răzbuna vărsările de sânge ale lui Israel asupra casei lui Iehu şi voi sfârşi regatul casei lui Israel.
5.  Şi atunci voi sfărâma arcul lui Israel în valea lui Izreel!"
6.  Şi ea a rămas însărcinată şi a mai născut o fiică. Şi i-a zis atunci Domnul: "Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea neiubită), căci de acum încolo nu voi mai avea milă de casa lui Israel, ca să-i iert păcatele.
7.  Dar de casa lui Iuda Mă voi milostivi şi o voi mântui prin Domnul Dumnezeul lui Israel, şi nu-i voi mântui pe ei nici cu arcul, nici cu sabia, nici prin luptă, nici prin puterea cailor sau a călăreţilor".
8.  Şi ea a înţărcat pe Lo-Ruhama şi a rămas însărcinată şi a născut încă un fiu.
9.  Şi a zis: "Pune-i numele: Lo-Ami (Nu este poporul Meu), căci voi nu sunteţi poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru!" 

Capitolul 2
1.     Iar numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se socoteşte, nici nu se numără. Şi în loc să vă zică vouă: "Voi nu sunteţi poporul Meu",
2.     Vi se spune: "Voi sunteţi fiii Dumnezeului celui viu!"
3.     Şi se vor aduna Iudeii şi fiii lui Israel laolaltă şi îşi vor alege o căpetenie şi vor ieşi din ţara robiei şi Izreel se va face mare şi vor numi pe fratele lor: "Ami" şi pe sora lor: "Ruhama".
4.     Osândiţi pe mama voastră, învinuiţi-o - că ea nu mal este femeia Mea, iar Eu nu mai sunt bărbatul ei ca să lepede de la dânsa podoabele desfrânării ei şi semnele destrăbălării dintre sânii ei;
5.     Altfel, Eu îi voi dezveli goliciunea ei şi o voi înfăţişa goală ca în ziua când s-a născut şi o voi preface într-un pustiu, ca un pământ uscat şi o voi prăpădi de sete.
6.     Nu voi avea milă de fiii ei - că ei sunt copii de desfrânată -
7.     De vreme ce mama lor a preadesfrânat, cea care i-a zămislit a săvârşit lucruri ruşinoase. Că ea a zis: "Mă voi duce după iubiţii mei, cei care îmi dau pâine, apă, lână şi în, untdelemn şi băuturi".
8.     Pentru aceasta iată că-i voi astupa drumul său cu mărăcini, voi ridica zid, ca ea să nu-şi mai găsească cărările sale.
9.     Ea va umbla după iubiţii săi, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va afla. Şi va grăi atunci: "Merge-voi şi mă voi întoarce la bărbatul meu cel dintâi, că atunci îmi mergea mai bine decât acum".
10.     Dar ea n-a recunoscut că Eu am fost Acela Care i-a dat ei grâul, mustul şi untdelemnul şi i-am înmulţit argintul şi aurul pe care l-a întrebuinţat pentru Baal.
11.     Pentru aceasta îmi voi lua înapoi grâul la vremea lui şi mustul la timpul lui şi-Mi voi lua lâna şi inul cu care ea îşi acoperă goliciunea ei.
12.     Şi acum voi descoperi goliciunea ei în ochii iubiţilor ei şi nimeni nu va putea s-o scape din mâna Mea.
13.     Şi voi face să încetez toate desfătările ei, sărbătorile şi lunile noi şi zilele de odihnă şi toate prăznuirile ei.
14.     Şi voi pustii via ei şi smochinii ei, despre care ea zicea: "Acesta este darul pe care mi l-au dat iubiţii mei". Şi-i voi preface în păduri şi-i vor strica dobitoacele cele sălbatice.
15.     "Şi o voi pedepsi pentru zilele de sărbătoare în cinstea lui Baal, căruia îi aducea tămâieri, atunci când se gătea cu inelele sale şi îşi punea podoabele şi se ducea după iubiţii ei, iar pe Mine M-a dat uitării", zice Domnul.
16.     Pentru aceasta, iată Eu o voi atrage şi o voi duce în pustiu şi voi vorbi inimii ei;
17.     Şi îi voi da viile ei de acolo şi valea Acor o voi preface în poartă de nădejde; şi ea va fi voioasă ca în vremea tinereţii ei, ca în ziua când tu ai scos-o din pământul Egiptului.
18.     Şi va fi în vremea aceea - zice Domnul - că ea Mă va numi: "Bărbatul meu" şi nu-Mi va mai zice: "Baalul (stăpânul) meu".
19.     Şi voi scoate din gura ta numele Baalilor şi nu vor mai fi chemaţi fiecare pe numele lor.
20.     Şi voi încheia în ziua aceea un legământ cu dobitoacele câmpului şi cu păsările cerului şi cu târâtoarele de pe pământ şi voi sfărâma arcul şi sabia şi voi face să nu mai fie război în ţară, iar pe cei ce o locuiesc, îi voi pune la adăpost.
21.     Şi te voi logodi cu Mine pe vecie şi te voi logodi Mie după dreptate şi bunăcuviinţă întru bunătate şi dragoste;
22.     Şi te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul!
23.     şi în ziua aceea, zice Domnul, Eu voi răspunde cerurilor, iar cerurile vor răspunde pământului,
24.     Şi pământul va răspunde grâului, mustului şi untdelemnului, şi ele vor răspunde lui Izreel.
25.     Şi-Mi voi semăna pe Israel în tară şi Mă voi milostivi spre Lo-Ruhama şi voi zice către Lo-Ami: "Tu eşti poporul Meu", iar el Îmi va răspunde: "Tu eşti Dumnezeul meu!" 

Capitolul 3
1.     Şi a zis Domnul către mine: "Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie îndrăgită de un prieten, şi totuşi desfrânată, aşa precum Domnul iubeşte pe fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre dumnezei străini şi iubesc turtele de struguri".
2.     Şi am cumpărat-o pe preţ de cincisprezece sicli de argint, un homer de orz şi un letec de orz;
3.     Şi i-am zis: "Zile fără număr vei sta aşa, nu vei desfrâna şi nu vei fi a nici unui bărbat, şi Eu voi face asemenea faţă de tine".
4.     Că zile fără de număr fiii lui Israel vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără stâlp de aducere aminte, fără efod şi fără terafimi.
5.     După aceasta, fiii lui Israel se vor întoarce la credinţă şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor, şi pe David, împăratul lor, iar la sfârşitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu înfricoşare de Domnul şi de bunătatea Lui. 

Capitolul 4
1.     Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului,
2.     Că nu mai este credinţă, nici iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu în ţară.
3.     Toţi jură strâmb, mint, ucid, fură şi sunt desfrânaţi; săvârşesc fapte silnice, iar sângele vărsat curge peste sânge.
4.     Pentru aceasta ţara e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fără vlagă.
5.     Tu te poticneşti ziua, iar noaptea se poticneşte cu tine şi profetul şi voi face să piară poporul tău.
6.     Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi.
7.     Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva Mea; cinstea lor au schimbat-o în ruşine.
8.     Ei se hrănesc din fărădelegile poporului Meu, şi năzuinţa lor este numai către păcat.
9.     Dar şi poporului i se va întâmpla ca şi preotului; voi pedepsi purtarea lui, iar faptele lui le voi întoarce împotriva lui;
10.     Vor mânca, dar nu se vor sătura. Când se vor desfrâna, nu se vor înmulţi, că au părăsit pe Domnul.
11.     Desfrânarea, vinul şi mustul dau curaj inimii.
12.     Poporul Meu întreabă o bucată de lemn şi toiagul lui îi vesteşte viitorul, că un duh de desfrânare i-a făcut să rătăcească şi au săvârşit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor;
13.     Ei aduc jertfe pe vârfurile munţilor şi tămâieri pe înălţimea colinelor, sub stejari, plopi şi terebinţi, căci umbra este bună. Iar dacă fiicele voastre se desfrânează şi nurorile voastre sunt prea desfrânate,
14.     Nu voi pedepsi pe fetele voastre fiindcă au fost ticăloase şi nici pe nurorile voastre că s-au desfrânat, că ele înseşi merg laolaltă cu desfrânatele şi aduc jertfă la un loc cu ticăloasele, astfel că poporul Meu merge la pieirea lui.
15.     Dacă te desfrânezi, o, Israele, Iuda să nu mai păcătuiască. Nu mai veniţi la Ghilgal şi nu vă mai suiţi în Bet-Aven şi nu vă juraţi: "Viu este Domnul!"
16.     Că asemenea junincei îndărătnice, aşa şi Israel s-a îndărătnicit. Şi să-i mai pască pe ei Domnul ca pe un miel în păşuni întinse?
17.     Efraim este alipit de idoli; lasă-l!...
18.     După ce isprăvesc de băut, se dedau desfrâului; iar mai-marii lor năzuiesc numai către fapte de ruşine.
19.     Vântui îi va strânge în aripile sale şi ruşinea îi va cuprinde din pricina jertfelor lor.