Sfântul Mucenic Codrat din Corint și cei împreună cu dânsul Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent (258) Sfânta Anastasia patriciana, din Alexandrie
Stil vechi
10 Martie

Miercuri

Stil nou
23 Martie
Ziua precedentă
Ziua următoare
Postul Paștelui. Post aspru
Săptămâna a III-a din Postul Mare. Sfântul Mucenic Codrat din Corint și cei împreună cu dânsul Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent (258). Sfîntul Mucenic Codrat din Nicomidia şi Sfinţii Mucenici Saturnin, Rufin şi ceilalţi (III). Cuvioasa Anastasia patriciana, numită în chip bărbătesc Anastasie Eunucul (567-568). Sfântul Mucenic Marcian, care s-a săvârşit fiind lovit cu lemne. Sfântul Mucenic Mihail din Agrafa. Sfântul Cuvios Agaton de la Mănăstirea Sfântul Simeon Stâlpnicul cel Tânăr din Muntele Minunat. Sfinții Mucenici din Corint: Dionisie, Victorin, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion, Papia, Leonid şi Sfintele Muceniţe Harisa, Nunehia, Vasilisa, Nichia, Gali, Galina, Teodora şi cei dimpreună cu dânşii, care au pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Codrat (258). Sfântul Silvestru, însoţitorul Sfântului Paladie în lucrarea de încreştinare a Irlandei (420). Sfântul Ierarh Simplicie, episcopul Romei, mărturisitor al Ortodoxiei (483). Sfântul Ierarh Kessog, episcop de Loch în Scoţia (VI). Sfântul Cuvios Droctovie din Galia, ucenicul Sfântului Gherman din Paris (576). Sfântul Cuvios Atalie de la Mănăstirea Sfântul Columban în Italia (VII). Sfântul Cuvios Emilian din Irlanda, egumen la Lagny în Franţa (675). Sfântul Cuvios Himelin din Irlanda (750). Sfântul Ierarh Sedna, episcop de Ossory în Irlanda (750). Sfântul Cuvios Failbhe cel Mic, egumen la Mănăstirea Iona din Scoţia (754). Sfântul Cuvios Ioan din Kakul în Georgia (XI). Sfântul Cuvios Pavel din Taganrog (879). Sfântul Sfinţit Nou Mucenic, preotul Dimitrie (Legheido) din Rusia (1938). Sfântul Sfinţit Nou Mucenic, preotul Leon, care a pătimit la Laskov în Polonia (1944).
File pateric

PENTRU DRAGOSTE

1) Un batran s-a bolnavit la Schit si poftea sa manance paine proaspata. Auzindu-l unul din fratii cei nevoitori, a luat cojocul si in el paini uscate si s-a dus in Egipt. Si schimband painile, a dus batranului. Vazandu-le ei calde s-au minunat. Batranul insa nu voia sa guste, zicand ca sangele fratelui lui este. Si l-au rugat batranii zicand : pentru Domnul mananca, sa nu se faca jertfa Domnului desarta ! Si fiind rugat, a mancat.

2) Un pustnic afland un om indracit si care nu putea sa posteasca, s-a rugat lui Dumnezeu sa se mute la dansul dracul si acela sa se slobozeasca. L-a ascultat deci Dumnezeu si a intrat dracul in pustnic, departandu-se de la omul acela. Iar pustnicul fiind ingreuiat de drac, rabda nevoindu-se in post si rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu si de la dansul dracul.

3) Un monah avea sub ascultare un alt monah, care era intr-o chilie departe cu zece mile. Deci, i-a zis lui gandul : cheama-l pe fratele sa vina sa ia painea. Si iarasi a socotit : de ce pentru paine sa supar eu pe fratele sa vina zece mile ? Mai vartos sa o duc eu. Si luand-o, a plecat la el, dar mergand, s-a lovit cu piciorul de o piatra si ranindu-i-se degetul, curgea sange mult. De durere a inceput sa planga. Atunci indata a venit la el ingerul, zicand : de ce plangi ? Iar el aratandu-i rana, a zis : pentru aceasta plang. Zis-a ingerul : nu plange pentru aceasta, ca pasii tai pe care ii faci, pentru Domnul se numara si spre marea rasplatire inaintea fetei lui Dumnezeu se vad. Atunci multumind pustnicul lui Dumnezeu, calatorea bucurandu-se. Si venind la fratele, i-a adus painile si i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu si dandu-i painea, s-a intors. A doua zi luand iarasi paine, a plecat la alt monah sa o duca. Si s-a intamplat de venea si acela la el si s-au intilnit pe cale amandoi. Astfel a zis cel ce mergea, catre cel ce venea : o comoara avem si ai cautat sa mi-o furi ? Si el a zis lui : au doara usa cea stramta numai pe tine te incape ? Lasa-ne si pe noi sa venim impreuna cu tine. Si indata vorbind ei, li s-a aratat ingerul Domnului si le-a zis, prigonirea aceasta a voastra s-a suit la Dumnezeu ca un miros de buna mireasma !

4) Zis-a un batran oarecare : mai mare dragoste decat aceasta nu este, a-si pune cineva viata pentru fratele sau. Iar cel ce aude de la cineva din frati cuvinte de ocara asupra lui si ar putea sa-i zica si el asa, si nu-i zice, ci se sileste sa-i rabde vitejeste si sa nu-i rasplateasca raul cu rau, unul ca acela isi pune sufletul si viata pentru fratele sau.

 

Pilda zilei

  Învierea - cel mai simplu lucru

  Filozoful francez Voltaire, care dispreţuia creştinismul, dădu odată un răspuns, la care oamenii nu se aşteptau. O femeie "din lumea bună" îl întrebă pe filozof cum de este posibil să mai creadă oamenii în înviere. Probabil aştepta ca Voltaire să înceapă încă o partidă de ironie la adresa Bisericii şi a religiei creştine. Dar el îi răspunse respectuos: "Doamnă, învierea este cel mai simplu lucru din lume. Acela care i-a creat o dată pe oameni poate să-i creeze şi pentru a doua oară". 

Rugaciunea Zilei

Rugaciunea de Miercuri

Doamne Atotputernice și Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!

Primește, Doamne, această mică a mea rugăciune, și umilita a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat, și mă amărăsc pentru ca Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranța, și cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci, și să mă învrednicești Împărăției Tale.

Nu Te depărta de la mine Doamne, și ajută-mi, ca în toate sa fac voia Ta, și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici sa Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea pacătoasa să-Ti spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele...

Amin.

Biblia intr-un an

Cartea a II-a a Regilor, cap. 5-8

Capitolul 5

1.            Atunci au venit toate triburile lui Israel la David în Hebron şi au zis:

2.            "Iată, noi suntem oasele tale şi carnea ta. Încă de pe când Saul domnea peste noi, tu ai povăţuit pe Israel şi Domnul a zis către tine: Tu vei paşte pe poporul Meu Israel şi tu vei fi povăţuitorul lui Israel".

3.            Au venit toţi bătrânii lui Israel la rege în Hebron şi a încheiat cu ei regele David legământ în Hebron, înaintea Domnului; şi au uns pe David rege peste tot Israelul.

4.            David însă era ca de treizeci de ani când s-a făcut rege şi a domnit patruzeci de ani.

5.            în Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, iar în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani peste tot Israelul şi peste Iuda.

6.            Atunci au pornit regele şi oamenii lui la Ierusalim, împotriva Iebuseilor, locuitorii ţării aceleia. Dar aceştia au zis către David: "Nu vei intra aici, căci te vor goni orbii şi şchiopii care zic: David nu va intra aici!"

7.            David însă a luat cetatea Sionului; aceasta este cetatea lui David.

8.            Şi a zis David în ziua aceea: "Tot cel ce va ucide pe Iebusei să lovească cu lancea şi pe şchiopii şi pe orbii care urăsc sufletul lui David". De aceea se şi zice: "Orbul şi şchiopul nu vor intra în casa Domnului!"

9.            Atunci s-a mutat David în cetate şi a numit-o cetatea lui David; şi a făcut întărituri de jur împrejur, de la Milo şi până înăuntru.

10.          Şi a propăşit David şi s-a înălţat, şi Domnul Dumnezeul Savaot era cu el.

11.          În vremea aceea a trimis Hiram, regele Tirului, soli la David şi lemn de cedru, tâmplari, pietrari şi zidari, şi aceştia au făcut casă lui David.

12.          Şi a înţeles David că Domnul l-a întărit rege peste Israel şi a înălţat regatul său din pricina poporului său Israel.

13.          Şi şi-a mai luat David femei şi concubine din Ierusalim, după ce a venit din Hebron.

14.          Şi i s-au mai născut lui David fii şi fiice. Iată şi numele celor ce i s-au născut în Ierusalim: Şamua şi Şobab, Natan şi Solomon;

15.          Ibhar şi Elişua, Nefeg şi Iafia;

16.          Elişama, Eliada şi Elifelet; Samae, Iesivat, Natan, Galamaan, Ievaar, Teisus, Elfalat, Naged, Nafec, Ionatan, Leasamis, Baalimat şi Elifaat.

17.          Iar dacă au auzit Filistenii că David a fost uns rege peste Israel, s-au ridicat Filistenii cu toţii să caute pe David. Auzind însă David, s-a dus în cetate;

18.          Iar Filistenii au venit şi s-au aşezat în valea Refaim.

19.          Şi a întrebat David pe Domnul, zicând: "Să mă duc oare împotriva Filistenilor? Îi vei da Tu, oare, în mâinile mele?"Du-te, a zis Domnul către David, căci Eu voi da pe Filisteni în mâinile tale!"

20.          Atunci s-a dus David la Baal-Peraţim şi i-a lovit acolo şi a zis David: "Domnul a măturat pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca şi cum i-ar fi luat apa". Şi de aceea s-a şi dat locului aceluia numele de Baal-Peraţim.

21.          Filistenii însă şi-au lăsat acolo idolii lor, iar David şi oamenii săi i-au luat şi a poruncit să-i ardă cu foc.

22.          Dar Filistenii au năvălit iarăşi şi s-au aşezat în valea Refaim.

23.          David a întrebat din nou pe Domnul, zicând: "Să mă duc oare împotriva Filistenilor şi îi vei da Tu oare în mâinile mele?"Să nu ieşi înaintea lor, i-a răspuns El, ci i-ai pe la spate şi înaintează spre ei dinspre dumbrava murelor;

24.          Şi când vei auzi un zgomot, ca şi cum ar veni pe vârful arborilor dumbrăvilor, atunci să porneşti, căci atunci a pornit Domnul înaintea ta, ca să lovească oştirea Filistenilor".

25.          Şi a făcut David cum i-a poruncit Domnul şi a lovit pe Filisteni de la Ghibeon până la Ghezer.

Capitolul 6

1.            După aceea a adunat David din nou pe toţi aleşii săi din Israel, ca la treizeci de mii.

2.            Şi, David, cu tot poporul care era cu el, a pornit la Baalat în Iuda, ca să aducă chivotul Domnului, asupra căruia este chemat numele Domnului Savaot Cel ce şade pe heruvimi.

3.            Şi punând chivotul Domnului într-un car nou, l-au scos din casa lui Aminadab; iar fiii lui Aminadab, Uza şi Ahio, duceau carul cel nou.

4.            Şi l-au adus cu chivotul Domnului din casa lui Aminadab cea de pe deal şi Ahio mergea înaintea chivotului Domnului.

5.            Iar David şi toţi fiii lui Israel cântau înaintea Domnului din tot felul de instrumente muzicale de lemn de chiparos, din harpe, din psaltire, din timpane, din fluiere şi din chimvale.

6.            Când însă au ajuns la aria lui Nachon, Uza şi-a întins mâinile sale spre chivotul Domnului ca să-l sprijine, şi s-a apucat de el, căci boii erau gata să-l răstoarne.

7.            Domnul însă s-a mâniat pe Uza şi l-a lovit Dumnezeu chiar acolo pentru îndrăzneala lui şi a murit el acolo lingă chivotul Domnului.

8.            Atunci s-a întristat David că a lovit Domnul pe Uza şi locul acesta şi până astăzi se cheamă Perei-Uza.

9.            Şi s-a temut David în ziua aceea de Domnul şi a zis: "Cum va intra chivotul Domnului la mine?"

10.          Şi n-a voit David să ducă chivotul Domnului la sine, în cetatea lui David, ci l-au întors în casa lui Obed-Edom Gateanul.

11.          Şi a rămas chivotul Domnului în casa lui Obed-Edom Gateanul trei luni şi a binecuvântat Domnul pe Obed-Edom şi toată casa lui.

12.          Iar când i s-a spus regelui David şi i s-a zis: "Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi toate câte erau ale lui pentru chivotul Domnului", atunci s-a dus David şi a adus cu alai chivotul Domnului din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David.

13.          Dar când cei ce duceau chivotul Domnului făceau câte şase paşi, el aducea jertfă un viţel şi un berbec.

14.          Şi David dănţuia cât putea înaintea Domnului şi era îmbrăcat cu efod de in.

15.          Aşa a adus David şi tot poporul chivotul Domnului cu strigăte şi cu sunete de trâmbiţă.

16.          Iar când a intrat chivotul Domnului în cetatea lui David, Micol, fiica lui Saul, se uita pe fereastră şi, văzând pe regele David sărind şi jucând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima sa.

17.          Şi au dus chivotul Domnului şi l-au pus la locul lui, în mijlocul cortului, pe care-l făcuse pentru el David; apoi David a adus arderi de tot înaintea Domnului şi jertfe de împăcare.

18.          Iar dacă a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de împăcare, a binecuvântat poporul în numele Domnului Savaot.

19.          Şi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel de la Dan până la Beer-Şeba, fiecăruia, atât bărbaţilor cât şi femeilor, câte o pâine şi câte o bucată de carne friptă şi câte o turtă. Şi s-a dus tot poporul, mergând fiecare la casa sa.

20.          Dar când s-a întors David ca să binecuvânteze casa sa, atunci Micol, fiica lui Saul, i-a ieşit întru întâmpinare şi i-a zis: "Câtă cinste şi-a făcut azi regele lui Israel, descoperindu-se înaintea ochilor roabelor şi robilor săi, cum se descoperă un om de nimic".

21.          "Înaintea Domnului voi juca, a zis David către Micol; binecuvântat este Domnul, Cel ce m-a ales pe mine în locul tatălui tău şi a casei lui întregi, întărindu-mă cârmuitor al poporului Domnului, Israel; cânta-voi şi voi juca înaintea Domnului.

22.          Şi încă şi mai mult mă voi înjosi şi voi fi încă şi mai mic în ochii tăi, iar înaintea slujnicilor de care grăieşti tu, voi fi în cinste".

23.          Şi Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până în ziua morţii ei.

Capitolul 7

1.            Pe când regele trăia în casa sa şi-l liniştise Domnul dinspre toţi vrăjmaşii săi de primprejur,

2.            A zis regele către proorocul Natan: "Iată, eu locuiesc în casă de cedru, iar chivotul Domnului stă în cort".

3.            "Tot ce ai la inimă, a zis Natan către rege, mergi şi fă, căci Domnul este cu tine!"

4.            Şi chiar în noaptea aceea a fost cuvântul Domnului către Natan, zicând:

5.            "Mergi şi spune robului Meu David: Aşa grăieşte Domnul: Tu oare ai să-Mi zideşti casă pentru locuinţa Mea,

6.            Când Eu n-am locuit în casă din timpul în care am scos pe fiii lui Israel din Egipt şi până astăzi, ci am trecut din cort în cort?

7.            Pe oriunde am umblat cu toţi fiii lui Israel, am spus Eu, oare, măcar o vorbă cuiva din seminţii, căruia i-am încredinţat să păstorească poporul Meu Israel şi am zis Eu oare: Pentru ce nu-Mi faceţi casă de cedru?

8.            Şi acum aşa să zici robului Meu David: Aşa zice Domnul Savaot: Te-am luat de la stână, de la oi, ca să fii povăţuitorul poporului Meu Israel;

9.            Am fost cu tine pretutindeni; oriunde ai umblat, am stârpit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea feţei tale şi am făcut numele tău mare, ca numele celor mari de pe pământ.

10.          Voi tocmi loc pentru poporul Meu, pentru Israel, îl voi înrădăcina şi va trăi el în pace la locul său şi mai mult nu se va mai nelinişti; oamenii necredincioşi nu-l vor mai strâmtora, ca mai înainte,

11.          Pe vremea când puneam judecători peste poporul Meu Israel. Ba te voi linişti şi pe tine dinspre vrăjmaşii tăi.

12.          Iată Domnul îţi vesteşte că-ţi va întări casa, iar când se vor împlini zilele tale şi vei răposa cu părinţii tăi, atunci voi ridica după tine pe urmaşul tău, care va răsări din coapsele tale şi voi întări stăpânirea sa.

13.          Acela va zidi casă numelui Meu şi Eu voi întări scaunul domniei lui în veci.

14.          Eu voi fi aceluia tată, iar el Îmi va fi fiu; de va greşi, îl voi pedepsi Eu cu toiagul bărbaţilor şi cu loviturile fiilor oamenilor,

15.          Dar mila Mea nu o voi lua de la el cum am luat-o de la Saul, pe care l-am lepădat înaintea feţei tale. 16. Casa ta va fi neclintită, regatul tău va rămâne veşnic înaintea ta şi tronul tău va sta în veci".

17.          Toate cuvintele acestea şi toată vedenia aceasta le-a spus Natan lui David.

18.          Atunci s-a dus regele David şi, stând înaintea feţei Domnului, a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, şi ce este casa mea, de m-ai mărit aşa?

19.          Ba încă aceasta s-a părut lucru mic în ochii Tăi, Doamne Dumnezeul meu, şi ai mai vestit încă şi de viitorul casei robului Tău! Este aceasta, oare lucru omenesc, Doamne Dumnezeul Meu?

20.          Ce mai poate să-ţi spună David? Tu ştii pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!

21.          Pentru cuvântul Tău şi după inima Ta faci aceasta, descoperind toată mărirea aceasta robului Tău.

22.          În toate eşti mare, Doamne Dumnezeule, căci nu este asemenea ţie şi nu este Dumnezeu afară de Tine, după toate câte am auzit noi cu urechile noastre.

23.          Cine este asemenea poporului Tău Israel, singurul popor de pe pământ, pentru care a venit Dumnezeu, ca să şi-I câştige de popor, să-Şi preaslăvească numele Lui şi să săvârşească lucruri mari şi minunate, înaintea poporului Tău, pe care Tu ţi l-ai câştigat de la Egipteni, izgonind popoarele şi zeii lor?

24.          Şi Tu ţi-ai întărit pe poporul Tău Israel, ca popor al Tău pe veci, şi Tu; Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.

25.          Şi acum, Doamne Dumnezeule, întăreşte pe veci cuvântul pe care l-ai rostit despre robul Tău şi despre casa lui şi împlineşte ceea ce i-ai sortit,

26.          Ca să preaînalţe numele Tău în veci şi să se zică: Domnul Savaot este Dumnezeu peste Israel. Casa robului Tău David să fie tare înaintea feţei Tale.

27.          De vreme ce Tu, Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău, zicând: "Îţi voi face casă", apoi robul Tău şi-a gătit inima sa, ca să se roage ţie cu această rugăciune.

28.          Deci, Doamne Dumnezeul meu, Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele Tale sunt neschimbate şi Tu ai vestit robului Tău un astfel de bine.

29.          Începe acum şi binecuvântează casa robului Tău, ca să fie ea veşnic  înaintea feţei Tale, căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta, şi, prin binecuvântarea Ta, se va face casa robului Tău binecuvântată, ca să fie înaintea Ta în veci".

Capitolul 8

1.            După aceasta David a lovit pe Filisteni şi i-a supus şi a luat David Meteg-Haama din mâna Filistenilor.

2.            Apoi a bătut şi pe Moabiţi şi i-a măsurat cu funia, punându-i la pământ; şi a măsurat două funii spre ucidere, şi o funie spre cruţare şi lăsare în viaţă. Atunci au ajuns Moabiţii robi lui David şi birnici.

3.            Apoi a bătut David pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele din Ţoba, pe când acesta mergea ca să-şi întemeieze din nou domnia sa la râul Eufratului;

4.            Şi a luat David de la el o mie şapte sute de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi şi a tăiat David vinele la toţi caii de la care, lăsând pentru sine din ei numai pentru o sută de care.

5.            Atunci au venit Sirienii din Damasc în ajutor lui Hadad-Ezer, regele Ţobei; însă David a omorât douăzeci şi două de mii de Sirieni.

6.            Şi a pus David oşti de pază în Siria Damascului, iar Sirienii au ajuns robi şi birnici lui David. Domnul însă a păzit pe David pretutindeni unde s-a dus.

7.            Atunci a luat David scuturile cele de aur care s-au găsit la robii lui Hadad-Ezer şi le-a dus la Ierusalim.

8.            Pe acestea le-a luat apoi Şişac, regele Egiptului, în timpul năvălirii lui asupra Ierusalimului, în zilele lui Roboam, fiul lui Solomon. Iar din Tebah şi Beritai, cetăţile lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte multă aramă.

9.            Auzind Tou, regele Hamatului, că David a bătut toată oştirea lui Hadad-Ezer,

10.          A trimis pe Hadoram, fiul său, la regele David să-l salute şi să-i mulţumească, pentru că s-a războit cu Hadad-Ezer şi l-a biruit. Căci Hadad-Ezer se afla în război cu Tou. Iar în mâinile lui Hadoram se aflau vase de argint, de aur şi de aramă.

11.          Pe acestea încă le-a hărăzit David Domnului, împreună cu aurul Şi argintul pe care îl afierosise din cele luate de la toate popoarele supuse: de la Sirieni, Filisteni şi Amaleciţi şi din prada de la Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei.

12.          Astfel şi-a făcut David nume, întorcându-se de la înfrângerea celor optsprezece mii de Sirieni din Valea Sărată.

13.          Apoi a pus oştiri de pază în Idumeea; în toată Idumeea a pus oştiri de pază şi toţi Idumeii au ajuns robii lui David.

14.          Iar Domnul a păzit pe David pretutindeni pe unde a fost.

15.          Şi a domnit David peste tot Israelul, făcând judecată şi dreptate în tot poporul său.

16.          Ioab, fiul lui Ţeruia, era căpetenia oştirii, iar Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar.

17.          Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, au fost preoţi, iar Seraia a fost dregător.

18.          Benaia, fiul lui Iehoiada, a fost căpetenie peste Cheretieni şi Peletieni, iar fiii lui David erau cei dintâi la curte.