Deuteronomul 20-22
Capitolul 20
1. "Când vei ieşi la război împotriva duşmanului tău şi vei vedea cai, căruţe şi oameni mai mulţi decât ai tu, să nu te temi de ei, căci cu tine este Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului.
2. Iar când veţi fi aproape de luptă, să vină preotul şi să vorbească poporului şi să-i spună:
3. Ascultă, Israele, voi astăzi intraţi în luptă cu duşmanii voştri; să nu slăbească inima voastră, nu vă temeţi, nu vă tulburaţi, nici nu vă înspăimântaţi de ei.
4. Că Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi, ca să se lupte pentru voi cu duşmanii voştri şi să vă izbăvească.
5. Căpeteniile oştirii încă să grăiască poporului şi să zică: Cel ce şi-a zidit casă nouă şi n-a sfinţit-o, acela să iasă şi să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie şi să nu i-o sfinţească altul.
6. Cel ce şi-a sădit vie şi n-a mâncat din ea, acela să iasă şi să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie şi ca să nu se folosească altul de ea.
7. Cel ce s-a logodit cu femeie şi n-a luat-o, acela să iasă şi să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie şi ca să nu o ia altul.
8. Ba căpeteniile oştirii să mai spună poporului şi să zică: Cine este fricos şi puţin la suflet, acela să iasă şi să se întoarcă acasă, ca să nu facă fricoase şi inimile fraţilor lui, cum este inima lui.
9. Şi după ce căpeteniile oştirii vor isprăvi de spus poporului toate acestea, atunci să se pună căpeteniile de război ca povăţuitori ai poporului.
10. Când te vei apropia de cetate ca s-o cuprinzi, fă-i îndemnare de pace.
11. De se va învoi să primească pacea cu tine şi-ţi va deschide porţile, atunci tot poporul ce se va găsi în ea îţi va plăti bir şi-ţi va sluji.
12. Iar de nu se va învoi cu tine la pace şi va duce război cu tine, atunci s-o înconjuri.
13. Şi când Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească din ea.
14. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână.
15. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora.
16. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;
17. Ci să-i dai blestemului: pe Hetei şi pe Amorei, pe Canaanei şi Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei şi pe Gherghesei, precum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
18. Ca să nu vă înveţe aceia să faceţi aceleaşi urâciuni pe care le-au făcut ei pentru dumnezeii lor şi ca să nu greşiţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.
19. De veţi ţine multă vreme înconjurată vreo cetate, ca s-o cuprinzi şi s-o iei, să nu strici pomii ei cu securea, ci să te hrăneşti din ei şi să nu-i dobori la pământ. Copacul de pe câmp este el oare om ca să se ascundă de tine după întăritură?
20. Iar copacii pe care-i ştii că nu-ţi aduc nimic de hrană poţi să-i strici şi să-i tai, ca să-ţi faci întărituri împotriva cetăţii care poartă cu tine război, până o vei supune".
Capitolul 21
1. "Dacă în pământul pe care ţi-l dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău se va găsi om ucis, zăcând în câmp, şi nu se va şti cine l-a ucis,
2. Să iasă bătrânii tăi şi judecătorii tăi şi să măsoare ce depărtare este de la cel ucis până la oraşele dimprejur.
3. Şi bătrânii cetăţii aceleia, care va fi mai aproape de cel ucis, să ia o junincă ce n-a fost pusă la muncă şi n-a purtat jug,
4. Şi bătrânii cetăţii aceleia să ducă această junincă la apă curgătoare, într-un loc care n-a fost arat, nici semănat, şi să junghie juninca acolo în apa cea curgătoare.
5. Apoi să vină preoţii, fiii leviţilor, că pe ei i-a ales Domnul Dumnezeul tău să-I slujească şi să binecuvânteze în numele Lui şi după Cuvântul lor se hotărăşte orice lucru îndoielnic şi toată vătămarea pricinuită.
6. Şi toţi bătrânii cetăţii aceleia, câre sunt mai aproape de cel ucis, să-şi spele mâinile deasupra capului junincii celei junghiate în râu
7. Şi să grăiască şi să spună: "Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta şi ochii noştri n-au văzut;
8. Iartă pe poporul Tău Israel, pe care Tu, Doamne, l-ai răscumpărat din pământul Egiptului şi nu lăsa poporului Tău Israel acest sânge nevinovat!" Şi se vor curăţi de sânge.
9. Aşa să speli tu sângele nevinovat de la tine, dacă vrei să faci cele bune şi drepte înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău.
10. Când vei ieşi la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi Domnul Dumnezeul tău ţi-i va da în mâinile tale şi-i vei lua în robie,
11. Şi vei vedea printre robi femeie frumoasă la chip şi o vei iubi şi vei vrea s-o iei de soţie,
12. S-o aduci în casa ta, să-şi tundă capul său, să-şi taie unghiile,
13. Să-şi dezbrace de pe ea haina sa de robie, să locuiască în casa ta şi să-şi plângă pe tatăl său şi pe mama sa timp de o lună; iar după aceea vei intra la ea, ca să fii bărbatul ei şi ea să-ţi fie femeie.
14. Iar dacă ea în urmă nu-ţi va mai plăcea, să-i dai drumul să se ducă unde va vrea, dar să n-o vinzi pe argint şi să n-o prefaci în roabă, pentru că ai umilit-o.
15. De va avea cineva două femei, una iubită şi una neiubită şi atât cea iubită cît şi cea neiubită îi vor naşte copii şi întâiul născut va fi al celei neiubite,
16. Acela, la împărţirea averii sale între fiii săi, nu poate să dea fiului femeii iubite întâietate înaintea fiului întâi-născut din cea neiubită,
17. Ci să cunoască de întâi-născut pe fiul celei neiubite şi să-i dea acestuia parte îndoită din toate câte va avea, că acesta este pârga puterii lui şi al lui este dreptul de întâi-născut.
18. De va avea cineva fecior rău şi nesupus, care nu ascultă de vorba tatălui său şi de vorba mamei sale şi aceştia l-au pedepsit, dar el tot nu-i ascultă,
19. Să-l ia tatăl lui şi mama lui şi să-l ducă la bătrânii cetăţii lor şi la poarta acelei cetăţi şi către preoţii cetăţii lor să zică:
20. Acest fiu al nostru este rău şi neascultător, nu ascultă de Cuvântul nostru şi este lacom şi beţiv".
21. Atunci toţi oamenii cetăţii lui să-l ucidă cu pietre şi să-l omoare. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău şi toţi Israeliţii vor auzi şi se vor teme.
22. De se va găsi la cineva vinovăţie vrednică de moarte şi va fi omorât, spânzurat de copac,
23. Trupul lui să nu rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropi tot în ziua aceea, căci blestemat este înaintea Domnului tot cel spânzurat pe lemn şi să nu spurci pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă moştenire".
Capitolul 22
1. "Când vei vedea boul fratelui tău sau oaia lui rătăcite pe câmp; să nu treci pe lângă ele, ci să le întorci fratelui tău.
2. Dar dacă fratele tău nu va fi aproape de tine sau nu-l cunoşti, să le duci la casa ta şi să şadă la tine până le va căuta fratele tău şi atunci să i le dai.
3. Aşa să faci şi cu asinul lui, aşa să faci şi cu haina lui, aşa să faci şi cu orice lucru pierdut al fratelui tău pe care el îl va pierde şi tu îl vei găsi; de la aceasta nu te poţi da la o parte.
4. Când vei vedea asinul fratelui tău sau boul lui căzuţi în drum, să nu-i laşi, ci să-i ridici împreună cu el.
5. Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău.
6. Dacă în cale, în vreun copac sau pe pământ, vei găsi cuib de pasăre cu pui sau cu ouă şi mama lor va fi şezând pe pui sau pe ouă, să nu iei mama împreună cu puii;
7. Mamei dă-i drumul, iar puii ia-i pentru tine ca să-ţi fie bine şi să se înmulţească zilele tale.
8. De vei zidi casă nouă, să faci apărătoare pe marginea acoperişului tău, ca să nu aduci sânge asupra casei tale când va cădea cineva de pe ea.
9. Să nu semeni via ta cu două feluri de seminţe, ca să nu-ţi faci blestemată strângerea seminţelor, pe care tu le semeni împreună cu roadele viei tale.
10. Să nu ari cu un bou şi cu un asin.
11. Să nu te îmbraci cu haină făcută din două feluri de fire: de lână şi de în.
12. Fă-ţi ciucuri în cele patru colţuri ale mantiei tale cu care te acoperi.
13. De îşi va lua cineva femeie şi va intra la dânsa,
14. Iar apoi o va urî şi va ridica asupra ei învinuiri de lucruri urâte, va împrăştia zvon rău despre ea şi va zice: Am luat femeia aceasta şi am intrat la ea şi n-am găsit la ea feciorie,
15. Atunci tatăl fetei şi mama ei să ia şi să ducă semnele fecioriei fetei la bătrânii cetăţii, în poartă;
16. Şi tatăl fetei să zică bătrânilor: Am dat pe fiica mea de femeie acestui om şi acum el a urât-o,
17. Şi iată ridică asupra ei învinuiri de lucruri urâte, zicând: N-am găsit feciorie la fiica ta; dar iată semnele fecioriei fiicei mele. Şi să întindă haina înaintea bătrânilor cetăţii.
18. Atunci bătrânii acelei cetăţi să ia pe bărbat şi să-l pedepsească;
19. Să pună asupra lui gloabă de o sută de sicli de argint şi să-i dea tatălui fetei, pentru că a stârnit zvonuri rele despre o fată israelită; ea însă să-i rămână femeie şi el să nu se poată despărţi de ea toată viaţa lui.
20. Iar dacă cele spuse vor fi adevărate şi nu se va găsi feciorie la fată,
21. Atunci fata să fie adusă la uşa casei tatălui ei şi locuitorii cetăţii ei să o ucidă cu pietre şi să o omoare, pentru că a făcut lucru de ruşine în Israel, desfrânându-se în casa tatălui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău.
22. De se va găsi cineva dormind cu femeie măritată, pe amândoi să-i daţi morţii: şi bărbatul, care a dormit cu femeia şi femeia. Şi aşa să stârpeşti răul din Israel.
23. De va fi vreo fată tânără, logodită cu bărbat şi cineva o va întâlni în cetate şi se va culca cu dânsa,
24. Să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii aceleia şi să-i ucideţi cu pietre: pe fată pentru că n-a ţipat în cetate, iar pe bărbat pentru că a necinstit pe femeia aproapelui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău.
26. Iar fetei să nu-i faci nimic. Asupra fetei nu este vină de moarte, căci aceasta este tot una ca şi cum cineva s-ar ridica asupra aproapelui său şi l-ar omorî;
27. Pentru că el a întâlnit-o în câmp şi, deşi fata logodită va fi strigat, n-a avut cine s-o scape.
28. De se va întâlni cineva cu o fată nelogodită şi o va prinde şi se va culca cu ea şi vor fi prinşi,
29. Atunci cel ce s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea să-i fie nevastă, pentru că a necinstit-o; toată viaţa lui să nu se poată despărţi de ea.
30. Nimeni să nu ia de soţie pe femeia tatălui său şi să ridice marginea hainei tatălui său".